Rolul manelelor care vorbesc despre puterea femeilor. „Societatea românească rezonează mai mult cu mesaje sexiste, uneori naționaliste”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Manelele nu sunt doar despre bani și dușmani, spune Aldessa, activistă romă și din când în când DJ. Unele dintre ele sunt despre puterea femeilor. Ne-am întâlnit la o petrecere de manele în centrul Bucureștiului și am vorbit despre comunitatea din spatele melodiilor care polarizează societatea românească. Rolul manelelor care vorbesc despre puterea femeilor rome. „Societatea românească rezonează mai mult cu mesaje sexiste, uneori naționaliste”
Cuprins:
- De ce manele feministe
- „Azi femeia este boss”
- „Mereu au fost femei care au încercat să cânte pentru alte femei, dar au fost mai puțin vizibile”
- Un mesaj de egalitate de la un manelist
- Ce e în tendințe pe YouTube? O piesă despre „gagici”
- De ce nu auzim manele antirasism?
- Un gen de muzică ce a despărțit România în două
- „Vizibilitatea manelelor nu combate în momentul de față rasismul”
- O bulă a hipsterilor
„Cu nopți albe, muncă multă
N-am ales o cale scurtă.
Dreaptă ca o stâncă tare,
Sunt supraviețuitoare.
Fata lu' tata neînfricata,
Rochie roșie sus pe toc.
Rău de înălțime, nu te simți bine,
Lasă-mă să trec, tu stai pe loc.
Mama ta te-a învățat că sus e periculos,
Las' că pot eu la înălțime, rămâi tu acolo jos”.
Versurile Laurei Brumă - fostă Vass - răsună sâmbătă noapte, 17 decembrie, în încăperea întunecată din Manasia Hub, din centrul Capitalei. Este atât de aglomerat că oamenii dansează mai mult pe loc, nu prea au unde să se miște nici măcar câțiva pași.
Rotind butoane la masa Dj-ului de care abia se vede, Aldessa fredonează versurile ei preferate în același timp cu cei care dansează cu paharele ridicate deasupra capetelor. Se pregătește să schimbe piesa Laurei Brumă, „Perla”, cu una pe același ritm. Imediat din boxe începe să se audă Bogdan Artistu: „Sunt femeie liberă, fără obligație,/Și fac ce vreau, fac ce vreau”.
De ce manele feministe
În vârstă de 28 de ani, Georgiana Aldessa Lincan este activistă feministă romă și de nouă ani membră a organizației E-Romnja, unde coordonează grupuri de tineri romi și tinere rome. Cu un master în Politici, Gen și Minorități la Școala Națională de Științe Politice și Administrative (SNSPA), Aldessa este și coautoare a manualului „Egalitatea de gen: predarea și integrarea în învățământul preuniversitar”, un ghid dedicat cadrelor didactice ce are ca scop să-i ajute pe profesori să introducă conceptul egalității dintre femei și bărbați în materiile pe care le predau.
De partea cu muzica s-a apucat prin 2017, cu o primă petrecere în clubul MACAZ. A făcut atunci împreună cu o prietenă un playlist de manele cu mesaje care promovează femeile. Și a continuat, găsind în asta încă un pas dintr-o mișcare ce luptă pentru drepturile femeilor, inclusiv din perspectivă intersecțională.
Manelele feministe sunt acele piese care au un mesaj legat de roluri de gen, de independența femeilor. În unele melodii găsesc eu și mesaje de stimă de sine, mai ales când vorbim de fetele și femeile rome.
Versurile preferate ale tinerei sunt cele ale Laurei Brumă. „Ea schimbă cumva retorica în care bărbații cântau de cele mai multe ori despre femei și ea, ca femeie în lumea manelelor, face genul ăsta de melodii cu dedicație pentru bărbați din perspectiva de femeie”, punctează Aldessa.
„Azi femeia este boss”
Stăm de vorbă înainte de petrecere, la intrarea în hubul Manasia, pe treptele clădirii de alături. Oamenii intră și ies, trecând pe lângă noi în drumul spre baie. Cei mai mulți sunt abia ajunși, veniți special ca să asculte playlist-ul Aldessei.
Tânăra mărturisește că se regăsește și în versurile Narcisei, artistă care a strâns milioane de vizualizări la piesele sale.
Ele vorbesc despre independența femeilor, despre faptul că sunt puternice și frumoase în felul lor, dar și despre dezamăgiri în dragoste: „Ar trebui să-mi dai și luna și soarele,/Dar ai fi în stare să-mi tai și aripile”, din piesa „Iubi, cu mine nu-ți merge”, cântată împreună cu Tzanca Uraganu. Sau: „Îți spun adevărat, nu te numești bărbat,/Doar pentru că ai bani și ești bogat./Degeaba, dacă nu ai iubire de la o femeie/Care s-arate bine ca mine”, din piesa „Noi, femeile”.
De departe cea mai apreciată melodie de pe canalul de YouTube al artistei, cu peste 21 de milioane de vizualizări, este „Azi femeia este boss”, lansată acum cinci ani: „Azi femeia este boss,/Te întoarce, vrei, nu vrei, pe dos,/Și joacă periculos”.
„Mereu au fost femei care au încercat să cânte pentru alte femei, dar au fost mai puțin vizibile”
Problema nu este că în manele nu se cântă despre femei, explică DJ-ița. Problema e modul în care se cântă despre ele, ori în care se cânta până acum, mai mult într-o direcție în care femeia este obiectificată de maneliștii bărbați.
„Dacă ne uităm în istorie, mereu au fost femei care au încercat să cânte pentru alte femei cu mesaje de împuternicire, dar ele au fost mai puține și mai invizibile la momentul ăla decât acum”, spune Aldessa. Crede că la asta au contribuit și rețelele sociale, tehnologia. „YouTube-ul nu era pe vremea Romicăi Puceanu”, râde tânăra.
Un mesaj de egalitate de la un manelist
Lucrurile s-au schimbat în timp și din perspectiva bărbaților. Ionuț Cercel cu „Lăsați femeile să facă ce vor”, „Regina din Maroc” a lui Marius Babanu, „Sunt femeie liberă” a lui Bogdan Artistu sunt doar câteva exemple.
Ionuț Cercel mai are și această piesă, „Doamnele, elegantele”, în care unul dintre versuri sună așa: „Ne distrăm mai bine ca alții, și femeile, și bărbații”. Un mesaj de egalitate, spune Aldessa.
„Ionuț Cercel pare că are tendința asta de a crea un echilibru în manele, cântă mai mult despre dragoste și rolul și importanța femeilor în viața bărbaților și nu numai a bărbaților, ci a familiei. Și tatăl lui, Petrică Cercel, era unul dintre interpreții de manele care aveau tot timpul balanța asta”, explică Aldessa.
Ce e în tendințe pe YouTube? O piesă despre „gagici”
„E o retorică ce a lipsit mult. Și lipsește în continuare din alte genuri de muzică”, punctează activista, făcând o comparație cu muzica din mainstream. Spune că lipsesc astfel de piese, cu mesaje strecurate în versuri, exact de acolo unde ar trebui să fie: la radio.
„Ce se ascultă sunt melodiile de dragoste, dar și multe piese sexiste. Dacă te uiți pe YouTube, ce e în tendințe, poți vedea cu ce rezonează societatea românească. Cel mai ușor rezonează cu mesaje sexiste, uneori naționaliste”, adaugă.
În primele locuri în tendințe, pe YouTube, era în 19 decembrie o nouă piesă a lui Tzancă Uraganu, „Bat la șase buci”. În videoclip apare cântărețul între mai multe femei care dansează provocator.
De ce nu auzim manele antirasism?
Dincolo de „ce se caută”, Aldessa atrage totuși atenția că sunt mulți artiști care nu cântă doar despre bani, valoare și sex sau despre femei, ca obiecte, ci sunt piese ale artiștilor acestui gen de muzică ce scot în evidență, prin versuri, și conceptul egalității de gen și mișcarea feministă.
Cum rămâne însă cu discriminarea și rasismul cu care se confruntă comunitatea romă, comunitate din care chiar artiștii fac parte?
„E totuși o industrie”, răspunde Aldessa.
De fiecare dată când manelele au încercat să pătrundă în spațiul public, au declanșat un mare scandal și o creștere a urii împotriva comunității rome. Artiștii care sunt la nivel înalt continuă, probabil, să se confrunte cu chestia asta. Nu vor să creeze un nou val de ură.
Asta spunea și compozitorul și producătorul Dan Bursuc în cadrul festivalului cultural Outernational Days: „Noi trebuie să ne vedem de treabă. Suntem niște minoritari, nu ocupăm un număr mare în țara în care trăim, dar ne putem da seama de cât ne iubesc oamenii după numărul de vizualizări. (...) Noi, țigănușii, ăștia care trăim cum putem, să începem așa ceva, ce-ar spune lumea: «Au ieșit ăștia. Nu-și văd de treaba lor?» Și de aici înțelegeți dumneavoastră mai multe”, a declarat el în cadrul unei discuții despre abordarea rasismului în manele, potrivit publicației Vice.
Un gen de muzică ce a despărțit România în două
Manelele au fost dintotdeauna un gen muzical care a împărțit cumva societatea românească în două. Provenită din comunitățile de romi, maneaua a căpătat în timp, în cultura românească, mai degrabă un statut rasializat.
Un prim val de ură a apărut pe la începutul anilor 2000. Până atunci, hip-hop-ul și maneaua au coexistat oarecum în armonie. Dar o colaborare între cântărețul Nicolae Guță și Rîmaru, liderul trupei de hip-hop RACLA, acuzat în prezent de mai multe femei de hărțuire sexuală, a provocat un scandal pe scena muzicală. Înverșunați, rapperii au vrut să se distanțeze de manea și au început să lovească din plin în ea, rezumă scriitorul și antropologul Adrian Schiop, care are un doctorat pe această temă cu titlul „Șmecherie și lume rea. Universul social al manelelor”, într-un articol din 2015.
În ultimii 10 ani, s-a mai încercat o apropiere culturală, prin „pătrunderea” artiștilor pop în stilul manelelor. Doar un exemplu este Loredana, care anul trecut a lansat o piesă, „Fericire”, în colaborare cu mai mulți cântăreți de manele, între care Jador, Vali Vijelie, Jean de la Craiova, Adi de la Vâlcea și Nicu Paleru. Artista este, de altfel, cunoscută pentru acest gen de influențe muzicale preluate în piesele sale.
La acel moment Loredana a fost criticată, pe de-o parte, pentru că ar fi decăzut prin asocierea cu maneliștii, pe de altă parte, voci din comunitatea romă o acuză pe artistă de „cultural appropriation” - actul de a prelua elemente dintr-o cultură de care nu aparții, fără a arăta că o respecți sau înțelegi.
Dincolo de critici sau de succesul melodiei, „Fericire” nu s-a auzit la radio.
„Vizibilitatea manelelor nu combate în momentul de față rasismul”
Manelele rămân în continuare asociate de o parte a societății în mod stereotipic cu subcultura. De multe ori, momentele în care manelele au pătruns în spațiul public cultural au creat nemulțumiri.
S-a întâmplat în 2017, când Carmen Șerban a filmat un videoclip în biblioteca Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila din București. Și tot în același an, la TIFF, după un concert de manele al lui Dan Bursuc cu sala în picioare, în ovații, la finalul proiecției documentarului „Regii manelelor”, când alte voci au vorbit despre celebrarea faptului „că sunteți niște proști care plătesc impozite inclusiv în locul celor pe care i-ați ovaționat”.
În 2019, la festivalul Electric Castle artistul Tommy Cash a pus piesa lui Adrian Minune - „Așa sunt zilele mele”- un hit al anilor 2000, care a generat furia unei părți a publicului. Apoi organizatorii au anunțat că artistul va fi interzis la festivalul din Cluj. În timp însă, lucrurile s-au mai nuanțat. La ediția din 2022, un alt DJ a pus maneaua „Toate diamantele”, a lui Luis Gabriel, la o scenă mai retrasă din cadrul festivalului. Publicul a reacționat de data asta entuziast.
„Din cauza rasismului, mai ales a rasismului instituțional, care încă există și nu știu dacă o să-l combatem vreodată. Dacă oamenii ar fi văzut evoluția muzicii… Dar în continuare, vizibilitatea manelelor nu combate în momentul de față rasismul”, comentează Aldessa motivele pentru care o bună parte a societății nu acceptă manelele.
O bulă a hipsterilor
Aldessa împarte în trei grupuri ascultătorii de manele: cei care ascultă, dar nu recunosc asta, pentru că nu vor să fie asociați cu comunitatea romă, tot dintr-o formă de discriminare și rasism. Cei care ascultă „ironic, în bătaie de joc”. Și cea mai mică parte, „noi, bula de hipsteri și activiști care mai înțelegem un pic și rezonăm și învățăm ceva”.
Mi se pare că, deși manelele sunt mai acceptate, într-un fel, oamenii nu văd dincolo de asta. Nu se uită la comunitate, la cine produce muzica asta.
Nu știe dacă manelele feministe au devenit sau vor deveni curând un trend atât împotriva misoginismului promovat de unii cântăreți de manele, cât și de alte genuri muzicale, dar speră să devină o parte mai consistentă din mișcarea feministă, mișcare care a contribuit, la rândul ei, la dezvoltarea manelei cu mesaj profemei.
„Mă uit în România, în zona de manele, cât de multe femei cântă acum și ce cântă, dar și în alte părți, de exemplu în America Latină. E așa, o influență care crește. Melodii din toate genurile și din toate părțile care aduc mesaje mai feministe”, afirmă Aldessa.
