Mărturia celui mai bun prieten al șoferului de autobuz român din Marea Britanie, răpus de coronavirus. ”Te aștept, Nicule, i-am zis, am pus o bere la rece. Dar n-a mai venit...”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La două săptămâni după moartea de coronavirus a unui șofer român de autobuz la Londra, familia acestuia încă așteaptă actele pentru a-l putea repatria și înmormânta acasă, la Brăila. Nicu Enciu a devenit erou în presa britanică, iar primarul Londrei, Sadiq Khan, l-a omagiat și el. Cel mai bun prieten îi spune, pentru Libertatea, povestea vieții: “Visa să fie pompier și aici. DIn păcate, istoria noastră a fost prea scurtă”.
Cuprins:
Pentru colegii de serviciu, Nicu Enciu a fost un prieten bun, un „super om”, care avea mereu grijă să-i facă pe ceilalți să se simtă bine.
„Am plâns – și plângem – ca niște copii mici după el”, a mărturisit Iulian, cel mai bun prieten al lui Nicu Enciu, pentru Libertatea.
„Mi s-a lipit de inimă”
Iulian l-a cunoscut pe Nicu în urmă cu trei ani. Nicu lucra deja la Abellio, o companie de transport din Londra, când Iulian s-a angajat și el acolo.
„Eu mă atașez greu de oameni, dar el mi s-a lipit de inimă”, spune bărbatul de 52 de ani, care i-a fost nu doar coleg de generație – „suntem amândoi decreței, ăsta e unul dintre multele lucruri pe care le avem în comun” –, ci și de apartament.
Învăța cuvinte în alte limbi ca să poată vorbi cu ai săi colegi străini
Nimeni nu a spus niciodată nimic rău despre Nicu, pentru că el a respectat pe toată lumea, povestește Iulian.
La compania de transport unde Nicu lucra de aproape cinci ani sunt angajați mai mulți străini: albanezi, francezi și nu numai. Nicu îi ruga să-l învețe câteva cuvinte ca să le poată vorbi, măcar la nivel de începător, în limba lor.
„Știți sketch-urile cu Mr. Bean? Așa era el: când intra în cameră, se destindea atmosfera. Era o glumă continuă. Până și supărarea și-o exprima tot în glumă. Mereu încerca să-i facă pe ceilalți să se simtă bine”, povestește Iulian.
Visa să fie pompier și în Anglia
Înainte să se mute în Londra, Nicu Enciu a fost, timp de 20 de ani, pompier în România. Locuia în Brăila, cu soția și cele două fiice ale sale. După ce s-a pensionat, a urmat drumul străinătății, gândindu-se că e încă suficient de în putere ca să muncească și să-și ajute familia, pe care a lăsat-o în țara natală.
Ar fi vrut să fie tot pompier, spune prietenul lui, Iulian, dar bariera lingvistică i-a stat în cale. Era însă dispus să învețe și chiar să dea la facultate în Londra, unde Iulian deja studiază bussines management.
„Vorbisem să-l înscriu la facultate în iunie, mi-a zis că până atunci mai învață engleză, îl mai ajut și eu. Nu e niciodată prea târziu să înveți”, spune el.
Povestea bicicletei furate
Iulian are numai amintiri plăcute cu Nicu, care i-a fost un prieten adevărat și cu care și-a făcut concediile în România.
„Așa spun eu, că e concediu când vin acasă. Voiam să mergem pe Dunăre vara asta și plănuisem să mergem și la el, în Brăila. La mine acasă el a venit, eu la el nu am fost”, spune el.
Un episod din viața alături de Nicu în Londra Iulian nu îl poate uita și râde când își amintește: bicicleta furată.
„Și-a luat o bicicletă de la cineva, a pedalat la ea 15 mile (n.r. - aproximativ 25 de kilometri) și la noi pe stradă s-a oprit la magazin. A lăsat-o afară, a și legat-o cu lanțul. Când a ieșit, nu mai era. O cumpărase în ziua aia și tot atunci a rămas fără ea”, povestește Iulian.
„Istoria noastră s-a oprit și a fost prea scurtă”
Au trecut două săptămâni de la moartea lui Nicu, iar pretenii și familia lui încă așteaptă actele de deces pentru a repatria trupul acestuia. Colegii au strâns și banii suficienți pentru asta.
Iulian a stat el însuși în autoizolare după ce Nicu a fost confirmat pozitiv cu coronavirus. „Din respect pentru colegii mei”, și-a motivat el alegerea. S-a întors la muncă de câteva zile, iar compania de transport a luat măsuri suplimentare pentru a-și proteja angajații: călătorii, oricum mai puțini decât de obicei, nu mai urcă în autobuz pe la prima ușă, de lângă șofer, iar acțiunile de dezinfecție, inclusiv în cabina șoferului, se fac constant.
Iulian a vorbit cu Nicu ultima dată cu o zi înainte să fie intubat.
I-am zis „am pus o bere la rece, te aștept acasă”. Nu a mai venit acasă.Iulian, prietenul lui Nicu Enciu:
„Istoria noastră s-a oprit aici. Din păcate, a fost prea scurtă”, a adăugat el.
Înainte să fie mutat la Terapie Intensivă, Nicu Enciu a sunat acasă și a dat familiei codurile PIN pentru cardurile bancare. „Mă duc la Terapie Intensivă şi nu mă mai întorc”, au fost printre ultimele cuvinte rostite de brăilean la telefon.
