Medic român din Franța: ”Numărul real al celor infectați este de zece sau chiar 30 de ori mai mare decât al confirmaților”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Medicul român Radu Lupescu, specializat în anestezie și terapie intensivă, lucrează la clinica Rhena din Strasbourg, într-una dintre regiunile franceze lovite de epidemia de COVID-19 și se așteaptă zilele acesta la un val mare de pacienți. Într-un interviu pentru Libertatea, el explică de ce măsurile de izolare socială pot ușura sarcina medicilor, salvând viețile oamenilor, și împărtășește experiența franceză în pregătirea pentru epidemie.
Cuprins:
- Sistemul sanitar francez resimte deja valul de pacienți cu COVID-19, în special în zonele cu focare de infecție importante din estul țării, unde paturile de terapie intensivă încep să fie saturate.
- Franța a luat cu întârziere măsurile de izolare socială, iar asta se vede în numărul mare de cazuri confirmate.
- Spitalele franceze, publice sau private, se pregătesc deja de zile întregi pentru epidemie, prin achiziție de echipament, instruirea personalului, transformarea de paturi în posturi de terapie intensivă.
- România trebuie să adopte la rândul ei măsuri stricte de izolare socială, iar spitalele trebuie să se pregătească pentru a face față numărului mare de pacienți.
-Care este situația epidemiei de COVID-19 în Franța în aceste momente? Resimte deja sistemul sanitar francez epidemia?
-Sistemul sanitar se resimte deja în zonele considerate la început clustere, adică cazuri în care transmisia a fost făcută la un număr mare de persoane contact.
În sudul Alsaciei, spre exemplu, la Mulhouse, a fost o manifestație a unei biserici evanghelice cu peste 2.000 de oameni care au cântat într-un cort. Deci au fost în contact unii cu alții. Acolo a apărut un număr mare de cazuri destul de devreme. De aceea, regiunea noastră este în avans față de restul Franței. Epidemia este la un nivel mai ridicat. Dacă vă uitați pe hărțile publicate, o mare parte dintre decese sunt în regiunea de est și aici progresează destul de rapid infecția.
Contactele pe care le-am avut cu colegi care sunt la terapie intensivă în Colmar și Mulhouse mi-au spus că serviciile lor sunt saturate și că deschid paturi suplimentare, care și acelea sunt saturate. Acum se pune problema unde să îi trimită.
Deocamdată, situația aceasta nu este încă valabilă azi (luni, n.r.) în Strasbourg, unde aproximativ 60 de paturi din 100 de reanimare sunt ocupate de pacienți cu Covid-19. Spitalul universitar din Strasbourg a decis oricum să mărească numărul de paturi de terapie intensivă. Vor face asta recuperând paturile pentru terapie continuă - o stare intermediară între serviciul normal postoperatoriu și cel de ATI.
-Cum v-ați pregătit pentru epidemie?
-Agenția Națională de Sănătate ne-a reunit pe toți într-o conferință telefonică vineri după-amiază și ne-a rugat să punem în lucru planul de a transforma cât mai multe paturi de acest tip în paturi de terapie intensivă propriu-zisă. Ceea ce am și făcut. Noi suntem o clinică privată, avem paturi destinate acestei terapii intermediare.
Am oprit majoritatea operațiilor din spital. Asta în condițiile în care facem cam 800 de operații pe săptămână. Am lăsat săptămâna asta doar 40 de cazuri importante - cancere de plămâni, de colon, de rinichi, care nu pot fi amânate. Ar fi o pierdere de șanse de supraviețuire pentru ei.
Am început deja să avem pacienți. Deocamdată nu avem pacienți în terapie intensivă, dar așteptăm în următoarele zile. Trebuia însă să ne pregătim, pentru că se pare că valul care vine este destul de important.
Lucrăm cu celula de criză de aproximativ opt zile pentru a pregăti planul. Asta presupune mai multe măsuri și tehnice și de aprovizionare și de pregătire a personalului.
Am asigurat spre exemplu aprovizionarea cu antibiotice și antivirale, am echipat cu aparatele respiratorii pe care le avem, am procedat la punerea sub presiune negativă a acestor servicii ca să evităm răspândirea virusului, am făcut protocoalele de folosire a echipamentului de protecție pentru medici.
Subevaluăm în mod clar numărul real de pacienți
-Considerați că s-au luat măsurile de izolare sociale cam târziu în Franța
-Cred că da. Din păcate, modelele matematice arată că pacienții reali sunt în număr mult mai mare decât cei contabilizați. Din mai multe motive. Un motiv clar este că sunt mulți pacienți tineri și copii care sunt asimptomatici, care nu prezintă niciun simptom sau simptome foarte mici. Dacă vă doare un pic în gât și ați făcut 38 temperatură vreo câteva zile, nu o să vă duceți la medic. Cazurile acestea sunt frecvente. Dar tinerii împart virusul mai departe.
Al doilea motiv pentru care nu știm exact care este răspândirea virusului ține de faptul că nu se testează toată lumea. Nu se testează decât pacienții care ori fac parte din personalul medical - și trebuie să știm dacă pot continua să lucreze - ori pacienții în stare gravă care trebuie spitalizați.
Deci dacă prezintă spre exemplu aspectul tipic de pneumonie bilaterală, îi testăm pentru a ști dacă îi punem într-un serviciu normal sau în unul cu pacienți infectați.
Deci subevaluăm în mod clar numărul de pacienți. Se estimează că numărul real poate să fie de zece ori, de 20 de ori sau chiar de 30 de ori mai ridicat decât cel publicat. Unele modele matematice vorbesc chiar de mai mulți pacienți. Deci se considera că atunci când erau 2.500 de cazuri în Franța, realitatea era undeva între 25.000 și 140.000 de cazuri.
Ce este problematic aici. Majoritatea celor infectați nu vor avea o problemă. Știm însă că 15% din cazuri vor fi serioase și 5% din cazuri vor fi grave, care necesită terapie intensivă. Și cu cât sunt mai mulți pacienți infectați, cu atât numărul celor care vor veni în terapie intensivă va fi mai mare. Cu fiecare zi de întârziere a izolării pentru a opri împrăștierea virusului se mărește numărul de cazuri, deci numărul potențial de pacienți care vor avea nevoie de terapie intensivă și vom putea fi depășiți de acest număr. Aceasta este marea noastră grijă.
Numărul de paturi de reanimare în Franța este limitat. Avem 5.000 de paturi în și putem să mărim acest număr destul de ușor la 7.500 sau 8.000. Asta este o apreciere, nu pot să vă spun exact.
Tabloul clinic pe care îl vedem acuma este o insuficiență pulmonară deci o penumonie bilaterală de evoluție foarte rapidă către un sindrom de insuficiență respiratorie acut în câteva ore. Pacienții sunt infectați și în general cam la șapte zile dezvoltă mai întâi o oxigenodependență, deci trebui puși sub un firicel de oxigen printr-o sondă nazală, dar o parte dintre aceștia evoluează în câteva ore într-o insuficiență respiratorie acută gravă, sunt intubați și ajung la reanimare.
De ce se recomandă evitarea ibuprofenului în Franța
-Ministerul Sănătății din Franța a recomandat evitarea ibuprofenului și a altor antiinflamatoare pentru tratarea simptomelor provocate de infecția cu noul coronavirus. Ne puteți lămuri de ce diferă abordarea medicilor francezi față de cea aplicată de alte țări?
-În primul rând, ibuprofenul este un medicament în liberă circulație. Nu ai nevoie de rețetă ca să îl iei din farmacie. Tendința pacienților este să se trateze singuri. Știm că acest lucru poate fi problematic, pentru că fiind un antiinflamator, el slăbește răspunsul imunitar. Cazuri clare, deci studii în acest sens, nu am văzut. Este mai mult o recomandare bazată pe cazurile reale care au survenit până acum. Câteva cazuri în care medicilor li s-a părut că acest autotratament cu ibuprofen poate să agraveze situația.
Analogia este făcută și cu corticoizii. Recomandarea este și acolo să nu se ia, cu excepția pacienților care au nevoie - astmaticii spre exemplu.
Este un pic contradictoriu cu un studiu care apăruse după SARS în care se arăta că un antiinflamator - indometacin - avea mai degrabă un efect antiviral. Nu am un răspuns foarte clar să vă dau. Dar este o recomandare de bun simț. Pentru că știm că aceste antiinflamatoare pot să altereze răspunsul imunitar.
Ce trebuie să facă România
-Din experiența personală de medic în Franța, care sunt recomandările pe care le-ați face sistemului sanitar din România, dar și autorităților, în combaterea epidemiei. Sunt pregătite spitalele românești pentru o criză de această anvergură?
-Se pare că numărul de paturi de reanimare este destul de mare, ceea ce este destul de bine. Nu știu în ce măsură este personalul pregătit să facă față unui aflux masiv de pacienți într-un timp scurt. Asta poate depinde de la spital la spital.
Se poate pregăti însă răspunsul din timp. Pregătind protocoalele de echipare-dezechipare, spre exemplu. Și exact ce am făcut și noi în ultimele zece zile, când am pregătit comenzile de antibiotice, de antivirale, de echipamente de protecție - măști, costume, ochelari de plastic, de sisteme de aspirație endotraheală care să fie total închise-ermetice, ca să nu infectăm medicul sau asistenta medicală. Toate acestea sunt pregătiri care trebuie făcute pentru ca sistemul să fie gata pentru atunci când va fi în stres.
Dacă presiunea este pusă asupra autorităților să oprească rapid răspândirea virusului și numărul infectărilor rămâne mic, iar oamenii înțeleg care este interesul să evite contactul cu ceilalți și să rămână acasă, atunci e clar că, statistic, numărul de pacienți care vor avea nevoie de terapie intensivă nu va fi destul de mare.
E singura recomandare clară și lecția pe care trebuie să o tragem de la ce s-a întâmplat în Italia și ce s-a întâmplat în Franța, unde nu s-a anticipat din timp.
Avem totdeauna impresia că ceva ce se întâmplă în alte parte depinde de niște condiții locale sau de un sistem sanitar care nu a fost pregătit sau de bolnavi mai în vârstă în Italia. Dar vedem că evoluția este peste tot la fel. Măsurile care merg cel mai bine sunt cele de evitare a contactului cu ceilalți. De eliminare naturală a virusului.
Cât timp va dura această izolare socială nu putem spune. Deocamdată nimeni nu a ridicat aceste măsuri ca să vedem cum reprogresează epidemia. Ori vom avea un tratament, ori un vaccin, ori sunt infectați destul de mulți ca să se oprească epidemia de la sine.
Deocamdată trebuie să înțelegem că modelele matematice precum cele publicate in Lancet spun că dacă ai mai mult de 5.000 de cazuri înseamnă că nu mai ții în frâu o epidemie. Măsurile trebuie luate ca în Wuhan, unde au fost aplicate când erau 400 de cazuri declarate.
-În România sunt acum acum în jur de 200 de cazuri.
-Asta înseamnă că mai aveți încă 2-3 zile la dispoziție pentru a lua măsuri clare.
