Discul din Phaistos, misterul vechi de peste un secol pe care arheologii nu au reușit încă să-l descifreze
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Descoperit în insula Creta din Grecia în anul 1908, Discul din Phaistos continuă să provoace comunitatea științifică internațională. După mai bine de un secol de ipoteze, analize lingvistice, controverse aprinse și tentative eșuate de descifrare, scrierea sa spiralată unică își păstrează intacte toate secretele, relatează Futura-Sciences.
Cuprins:
Obiectul oferă o privire fascinantă asupra civilizației minoice, dar ridică totodată semne de întrebare care îi determină pe unii istorici să se întrebe dacă avem de-a face cu o capodoperă a antichității sau cu o farsa genial orchestrată.
O descoperire întâmplătoare la finalul unei zile de săpături
Povestea acestei enigme a început pe data de 3 iulie 1908, în situl arheologic al palatului minoic din Phaistos, situat în sudul insulei Creta.
Echipa condusă de celebrul arheolog italian Luigi Pernier se pregătea să încheie lucrările din ziua respectivă. În timpul unei ultime inspecții prin ruine, maistrul Zakarias Iliakis a observat din întâmplare un obiect neobișnuit, îngropat în pământ.
Era vorba despre un disc din lut ars, aproape perfect conservat, cu o lățime de aproximativ 16 centimetri. Privit de aproape, obiectul prezenta o caracteristică uimitoare: pe ambele fețe, o serie de simboluri misterioase se învârteau în spirală, pornind de la margine spre centru.
Datat în jurul secolului al XVII-lea î.Hr., artefactul conține în total aproape 240 de simboluri, realizate pe când argila era încă umedă, prin intermediul a 45 de matrițe distincte folosite pentru imprimare.
Tiparul inventat cu trei milenii înainte de vreme
Ceea ce face Discul din Phaistos cu adevărat excepțional nu este doar scrierea sa, ci modul revoluționar în care a fost realizat.
Simbolurile nu au fost gravate de mână, unul câte unul, așa cum se obișnuia în Antichitate. În schimb, creatorul lor a folosit ștampile sau matrițe reutilizabile, imprimate succesiv pe suprafața din lut.
Acest proces tehnic anticipează principiul fonturilor mobile folosite la tipar sau tastele utilizate mult mai târziu, având un avans tehnic de peste trei milenii față de perioada în care a fost conceput.
Liniile verticale împart simbolurile în grupuri separate, sugestie clară a unui sistem de scriere structurat.
Existând 45 de motive grafice diferite — de la siluete umane și unelte, până la plante și animale —, lingviștii consideră că este vorba despre un sistem silabic, în care fiecare simbol reprezintă o silabă, completat probabil de câteva ideograme.
De ce nu poate fi descifrat textul misterios
În ciuda eforturilor depuse de generații întregi de criptografi, arheologi și lingviști, intelesul mesajului rămâne imposibil de decodat. Motivul principal este lipsa unui termen de comparație.
Spre deosebire de Piatra de la Rosetta, care a permis descifrarea hieroglifelor egiptene prin compararea acelorași texte în limbi cunoscute, pentru Discul din Phaistos nu a fost descoperit niciun alt text similar redactat în aceeași scriere.
Fără un al doilea document care să conțină secvențe identice de semne, speculațiile au îmbrăcat cele mai variate forme:
- Unii cercetători au susținut că textul este un imn religios sau o rugăciune dedicată unei zeități minoice.
- Alți specialiști l-au interpretat drept un calendar astronomic complex sau un joc de societate antic.
- Nu au lipsit nici teoriile care îl consideră un mesaj secret redactat într-o limbă minoică pierdută definitiv.
În anul 2014, doi lingviști au afirmat public că au reușit să identifice o rugăciune adresată zeiței-mamă minoice. Cu toate acestea, comunitatea științifică a primit teoria cu scepticism, din cauza lipsei de dovezi convingătoare și verificabile.
Acuzația de fals și dovezile autenticității
Singularitatea absolută a obiectului a dat naștere și unor dezbateri aprinse legate de autenticitatea sa. În anul 2008, istoricul american Jerome Eisenberg a lansat o ipoteză controversată, susținând că Discul din Phaistos ar fi o făcătură modernă.
Eisenberg a sugerat că arheologul Luigi Pernier ar fi fabricat singur artefactul din dorința disperată de a obține o descoperire spectaculoasă care să rivalizeze cu succesul răsunător al lui Arthur Evans, cel care scotea la lumină faimosul palat din Knossos.
Bănuielile sunt alimentate și astăzi de faptul că autoritățile nu au permis efectuarea unei analize prin termoluminescență — un test tehnic care ar stabili cu precizie data la care a fost arsă argila.
Cu toate acestea, descoperirile arheologice mai recente sprijină ipoteza că discul este autentic. La câteva decenii după săpăturile lui Pernier, în situl de la Phaistos au fost găsite sigilii minoice și fragmente de ceramică ștanțată care conțin motive grafice similare cu cele de pe disc.
Până când lopata vreunui arheolog va scoate la iveală un nou fragment din această scriere dispărută, Discul din Phaistos rămâne un monument al ingeniozității umane și cel mai fascinant puzzle nedescifrat al istoriei antice.
