Monarhiile din Golf susțin cauza palestiniană, dar nu s-ar supăra dacă Israelul ar reduce influența iraniană | ANALIZĂ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Întâlnirea de urgență a miniștrilor de externe din Golf, convocată la Doha în paralel cu o vizită în Qatar a președintelui iranian Masoud Pezeshkian, ridică întrebări asupra modului în care vor reacționa aceste state în cazul în care Israelul își va continua planul de a se folosi de succesele sale militare nu doar pentru a slăbi Iranul, ci și pentru a reorganiza Orientul Mijlociu, comentează Patrick Wintour, editor pe subiecte de diplomație la publicația britanică The Guardian.
Cuprins:
Coaliția sunnită formată de șase monarhii din Golf (Arabia Saudită, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Oman și Qatar - n.r.) nu este în mod natural favorabilă Iranului sau forțelor sale proxy șiite, etichetând în 2016 Hezbollah drept organizație teroristă. Dar cele șase monarhii se opun, de asemenea, unei noi escaladări israeliene și consideră că, în cele din urmă, doar Washingtonul are mijloacele necesare de a-l controla pe prim-ministrul Benjamin Netanyahu. În plus, insistă că înființarea unui stat palestinian independent este singura cale către stabilitate, integrare și prosperitate în Orientul Mijlociu.
„O condiție prealabilă pentru pace”
„Statalitatea palestiniană este mai degrabă o condiție prealabilă pentru pace decât un produs secundar al acesteia”, scrie ministrul de externe al Arabiei Saudite, prințul Faisal bin Farhan, în ediția de miercuri a Financial Times, fără a face nicio referire la conflictul israeliano-iranian.
În pofida susținerii cauzei palestiniene, realitatea este că liderii monarhiilor din Golf nu prea intenționează să își schimbe strategia colectivă din ultimul an, și anume de a le oferi palestinienilor mai mult decât ajutor umanitar și sprijin politic.
Evenimentele se pot schimba rapid, dar statele din Golf se confruntă în prezent cu o conducere israeliană mai hotărâtă să iasă din impasul din Gaza prin distrugerea structurii militare a Hezbollah și prin slăbirea Iranului până la un nivel în care să nu mai poată ataca niciodată Israelul.
Informațiile precum că Israelul intenționează să lovească platformele petroliere ale Iranului, ca să nu mai vorbim de instalațiile sale nucleare, neliniștesc cu siguranță Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), format din cele șase monarhii enumerate mai sus. Un diplomat arab, care nu este „prieten” cu Iranul, recunoaște că se teme de implicațiile morale ale unei „victorii totale” a Israelului. O astfel de situație ar lăsa Orientului Mijlociu o lecție sumbră - aceea că „dreptatea” poate fi obținută printr-un război total.
Potrivit CCG, prezidat de premierul Qatarului, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, soluția la criză constă în încetarea focului între Hamas și Israel. Dar asasinarea principalului interlocutor al Qatarului, fostul lider politic al Hamas, Ismail Haniyeh, a fost o lovitură dură pentru speranțele pe care Doha le avea de a obține acest lucru.
În ceea ce privește cel de-al doilea front, Libanul, statele membre CCG au îndemnat deja Israelul să respecte suveranitatea țării și să accepte o încetare a focului. Dar, în același timp, niciuna dintre aceste țări nu a aprobat atacul cu rachete efectuat marți seara de Iran asupra Israelului.
Dilemele Golfului
Dacă Israelul continuă escaladând, statele arabe și cele din Golf s-ar putea confrunta cu o dilemă. Pe de o parte, slăbirea pe termen lung a influenței iraniene ar putea crea un vid nedorit și destabilizator, în care doar Cupola de Fier (sistemul de apărare antiaeriană a Israelului - n.r.) să aibă influență în regiune. Pe de altă parte, ar putea reprezenta o oportunitate pentru ele de a respinge actorii non-statali susținuți de Iran.
Majoritatea statelor din Orientul Mijlociu au motive să-și dorească diminuarea puterii Iranului. Dacă Iranul ar slăbi, președintele Irakului, Mohammed Shia al-Sudani, ar avea mai mult spațiu pentru a ține în frâu milițiile sponsorizate de regimul de la Teheran. La rândul său, liderul sirian Bashar al-Assad, foarte tăcut cu privire la conflict, în pofida sprijinului pe care l-a primit din partea Hezbollah, și-ar putea recăpăta influența în Liban.
Iordania a acuzat sporadic Iranul că încearcă să agite grupuri care îi sunt ostile, în timp ce Kuweitul este implicat într-o lungă dispută cu Teheranul asupra unui câmp de gaze naturale offshore. Bahrain, care și-a normalizat relațiile cu Israelul în 2020, la fel ca Emiratele Arabe Unite, depune eforturi să se ferească de demonstrații propalestiniene.
Relațiile iraniano-saudite, critice pentru Orientul Mijlociu
Totuși, relația critică pentru regiune este cea dintre Iran și Arabia Saudită, cele două țări încercând să treacă peste punctele de disensiune între ele în baza unui acord semnat la Beijing anul trecut. Prin urmare, Arabia Saudită l-a avut în vizită pe președintele iranian pentru prima dată în ultimii 11 ani și le-a permis pelerinilor iranieni să călătorească în orașele sfinte Mecca și Medina. Riadul a restabilit totodată relațiile cu Siria și speră că a obținut sprijinul Iranului pentru a-i împiedica pe rebelii Houthi din Yemen să lanseze rachete peste granița cu Arabia Saudită.
Pe fondul îmbunătățirii relațiilor cu Teheranul, Riadul a transmis de mai multe ori Washingtonului că nu este interesat de o normalizare a relației cu Israelul atât timp cât nu se ajunge la soluția două state. Apelul făcut de Netanyahu de la tribuna ONU ca Arabia Saudită să urmeze exemplul Emiratelor Arabe Unite și să-și normalizeze relațiile cu Israelul nu a ținut cont de această sensibilitate a Riadului în chestiunea palestiniană sau de obstacolul pe care el personal îl reprezintă în calea soluției două state.
Într-o analiză publicată de Consiliul European pentru Relații Externe, autorii susțin că relația iraniano-saudită este esențială pentru menținerea păcii în Orientul Mijlociu. „O abordare care urmărește să excludă complet Teheranul din arhitectura de securitate regională nu se va bucura de sprijin regional și va fi, în cele din urmă, contraproductivă”, conchid autorii analizei.
mar_o_mar 04.10.2024, 03:47
Dar cele șase monarhii se opun, de asemenea, unei noi escaladări israeliene
gavrildragan 04.10.2024, 09:18
Însă nu m-aș supăra dacă tot mi-ai da ceva!
parpalache 04.10.2024, 11:37
Grea meseria de politolog!Mai ceva ca acrobatele pe sârma! Trebuie sa-și contorsioneze limbajul când e vorba de„escaladarea”Israelului”„cupola de fier a Israelului”(cica„apararea antiaeriana a Israelului”)-eufemisme chinuite- pentru a defini agresiunea statului sionist in zona!