Povestea sa a început în Patara, în Asia Mică, unde acesta s-a născut în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie de creştini. Încă din copilărie, Sfântul Nicolae şi-a dedicat viaţa rugăciunii şi a vizitat mănăstirile din ţinutul Tebaida, unde a rămas mai multă vreme printre pustnici. Ajuns la Myra, o cetate înfloritoare din sud-vestul Asiei Mici, în prima jumătate a secolului al IV-lea, acesta ar fi devenit episcop printr-o împrejurare uimitoare. “Episcopii întruniţi la Myra pentru desemnarea unui succesor al episcopului de Myra decedat, deoarece nu au reuşit să cadă de acord asupra persoanelor propuse, au hotărât să-l aleagă pe omul care a doua zi dimineaţă avea să intre cel dintâi în biserică; şi pentru că Nicolae a venit primul la sfântul lăcaş pentru a se ruga, ei l-au ales episcop. La început s-a împotrivit, dar înţelegând că este voia lui Dumnezeu, a primit şi după cuvenita pregătire a fost consacrat episcop“, se arată în volumul “Vieţile Sfinţilor”.
Credinţa sa a fost însă repede pusă la încercare, iar Nicolae a trebuit să înfrunte prigoana lui Diocleţian şi Maximian, fiind întemniţat şi torturat pentru curajul şi tăria cu care L-a propovăduit pe Hristos. A fost eliberat abia după urcarea pe tron a împăratului Constantin cel Mare şi a continuat să îşi susţină credinţa, ba chiar ar fi făcut şi minuni. Prima a înfăptuit-o în drum spre Niceea, unde mergea pentru a lua parte la primul sinod ecumenic, după cum se arată tot în cartea “Vieţile Sfinţilor”.
“Un alt fapt amintit de cronici este învierea a trei copii omorâţi de un hangiu lacom de bani şi de câştig necinstit. Înştiinţat de Dumnezeu în vis, sfântul a coborât în beciul unde hangiul aşeza trupurile tăiate ale copiilor într-un vas de lemn. Văzându-se descoperit, ucigaşul a căzut la pământ de groază. Sfântul Nicolae a făcut semnul Sfintei Cruci şi deodată copiii au revenit la viaţă, ca din-tr-un somn adânc, şi l-au înconjurat cu drag pe bătrânul episcop. În amintirea acestei minuni, ziua Sfântului Nicolae a devenit pentru mulţi copii zi de mare sărbătoare”.
Ajuns la Niceea pentru primul sinod ecumenic ţinut în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Sfântul, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit Bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu o joardă, în semn de avertisment.
Sfântul Nicolae a ştiut însă că după mustrare se cere mângâiere, astfel că a făcut multe daruri săracilor, i-a liniştit pe cei întristaţi şi, cu putere de la Dumnezeu, a vindecat bolnavi. Sfântul Nicolae a ajutat trei fete sărmane, aducându-le în dar zestre, noaptea, fără să fie văzut. Tatăl lor plănuia să-şi vândă fetele, crezând că astfel se va îmbogăţi, însă când Sfântul a aflat, a aruncat pe furiş o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel, ea a reuşit să se mărite curând. La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor.
Chiar dacă nu se cunoaşte anul în care Sfântul a trecut la cele veşnice, se crede că a murit în perioada anilor 340-350, pe 6 decembrie, iar moaştele sale se odihnesc în Italia, în Bari, oraş-port la Marea Adriatică. Acestea au fost
luate de marinarii italieni ca să nu fie profanate, după ce locuitorii au părăsit cetatea Myra din cauza unei invazii iminente a turcilor. În cripta în care sunt aşezate izvorăşte un lichid incolor, numit Mana sau Santa Mana. Potrivit tradiţiei, episcopul acestei eparhii amestecă lichidul cu apă, îl binecuvântează şi-l împarte credincioşilor. Inspirat din toate faptele sale bune, s-a născut imaginea moşului darnic ce vizitează copiii pentru a le face cadouri. Sfântul Nicolae este astfel adevăratul Moş Crăciun, cel din tradiţia Bisericii. Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sărbători şi practici magice început la mijlocul lui noiembrie, care culminează cu Sfântul Andrei. În tradiţia românească, Moş Nicolae apare pe un cal alb, semnificând prima zăpadă şi deschizând astfel şirul Sărbătorilor de Iarnă.
Află mai multe despre Sfântul Nicolae din cartea “Viaţa Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, ocrotitorul şi dăruitorul ”. O găseşti la chioşcurile de difuzare a presei, la preţul de 9,99 de lei.