Noul motiv de nulitate a rechizitoriului Mineriadei: Virgil Măgureanu se plânge că procurorii l-au făcut suspect abia după trei ani de la debutul cercetărilor

Dezbateri programate pentru 12 decembrie 2025

Fostul șef al SRI susține că în perioada 2021-2024 cercetările pentru infracțiuni contra umanității s-au desfășurat fără ca el să poată participa activ la anchetă, fapt pentru care n-a avut posibilitatea să se apere, iar acum invocă nulitatea actului de sesizare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în discuție, pe 17 octombrie, primul termen în procedura de cameră preliminară în Dosarul Mineriadei, următoarele dezbateri fiind programate pentru data de 12 decembrie 2025.

Este de așteptat ca judecătorii să constate decesul fostului președinte Ion Iliescu și să dispună cu privire la acesta încetarea procesului penal.

În dosar au rămas, ca inculpați pentru infracțiuni contra umanității: Petre Roman (fost premier), Gelu Voican-Voiculescu (fost vicepremier), Virgil Măgureanu (fost șef al SRI), Adrian Sârbu (fost consilier al premierului), Miron Cozma (lider al minerilor), Vasile Dobrinoiu (fost comandat al Școlii de ofițeri de la Băneasa) și Petre Peter (fost comandant al unității militare de la Măgurele).

Măgureanu s-a plâns că procurorii l-au anchetat în lipsă

Avocații lui Virgil Măgureanu au invocat nulitatea ordonanței de efectuare în continuare a urmăririi penale din data de 19 aprilie 2024 și a tuturor actelor subsecvente acesteia, sub aspectul încălcării dreptului la apărare.

Fostul șef al SRI a arătat că urmărirea penală în Dosarul Mineriadei a început pe 16 iunie 2021, iar procurorii i-au comunicat calitatea de suspect abia peste 3 ani, pe 19 aprilie 2024.

Legea spune că atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început ancheta, procurorii dispun ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect.

Codul de procedură penală garantează anumite drepturi procesuale în faza cercetărilor, printre care dreptul suspectului de a fi informat de îndată și înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea penală și încadrarea juridică a acesteia, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil:

• „Astfel, vă rog să aveți în vedere faptul că, la momentul la care Parchetul a dispus începerea urmăririi penale în cauză, respectiv iunie 2021, raportat la rezonanța socială pe care a manifestat-o prezentul dosar de peste 30 de ani, este evident că procurorul de caz cunoștea identitatea inculpatului Măgureanu Virgil, precum și asocierea acestuia cu faptele reținute în sarcina lui.
• Pe cale de consecință, sub imperiul evidenței, este fără dubiu că sunt îndeplinite condițiile instituite de art. 305 alin. 3 C.p.p., îndeplinire ce atrage după sine aplicarea obligatorie, nu cu titlu facultativ a normei ce prevede că urmărirea penală trebuia să se efectueze în continuare față de numitul Măgureanu Virgil, care ar fi trebuit să dobândească de îndată calitatea de suspect.
• Cu privire la caracterul obligatoriu antemenționat, relevante sunt cele statuate în jurisprudența Curții de Apel București, care (…) a dispus după cum urmează: (…) dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspect (…) constituie o obligație procedurală pozitivă a procurorului și nu una facultativă (aspect care rezultă și din formularea textului de lege care arată că organul de urmărire penală «dispune» și nu «poate dispune»), fiind reglementată în scopul asigurării unei garanții efective a dreptului la apărare.
•  Pentru determinarea momentului în care în sarcina organelor de urmărire penală se naște această obligație este necesar, deci, să se stabilească care este momentul la care probele strânse în cauză au fost suficiente pentru a da naștere unei bănuieli rezonabile.
• Relevantă este și Decizia Curții Constituționale nr. 236 din 19 aprilie 2016, (…) prin care s-a arătat că (…) folosirea de către legiuitor a verbului la modul imperativ «dispune», iar nu «poate dispune» (exclude – n.r.) să se poată interpreta că există o facultate a procurorului de a amâna momentul începerii urmăririi penale in personam până la realizarea probațiunii necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și dispunerea directă a acestei măsuri.
• Dacă, în dezacord cu aceste prevederi, procurorul nu respectă aceste exigențe, atunci, în cazul emiterii rechizitoriului, suspectul devenit inculpat poate supune cenzurii judecătorului de cameră preliminară verificarea legalității administrării probelor (…) care poate să constate nulitatea relativă și poate să excludă actele de urmărire penală și probele administrate cu încălcarea legii, care conferă, între altele, și un drept efectiv la apărare. (…)
• Curtea Constituțională arată că, de aceea, ori de câte ori toate sau majoritatea probelor din faza de urmărire penală au fost administrate numai în cursul urmăririi penale in rem, se pot pune în discuție aspecte de aplicare a legii cu nesocotirea garanțiilor specifice dreptului la un proces echitabil. (…)
• (Aceste garanții sunt – n.r.) dreptul suspectului de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia, (dreptul – n.r.) de a consulta dosarul, de a avea un avocat ales sau din oficiu, de a propune administrarea de probe, de a ridica excepții și de a pune concluzii (…)
• Revenind, procurorul de caz i-a adus la cunoștință numitului Măgureanu Virgil calitatea de suspect la data de 25.04.2024, la un interval de aproape 3 ani, interval de timp în care au fost administrate probe fără ca apărătorii acestuia să aibă posibilitatea garantată de lege de a asista, cu toate drepturile ce decurg din prevederile art. 92. C.p.p.”, se arată în cererea depusă de fostul șef al SRI.

Secția Parchetelor Militare a finalizat, pe 27 martie 2025, al treilea rechizitoriu din Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 (Rechizitoriul 47/77/P/2014).

Reamintim că „Dosarul Mineriadei 2”  (Rechizitoriul 47/P/2014) a fost restituit la Parchet pe data de 10 decembrie 2020 pentru refacerea de la zero a urmăririi penale, după ce toate probele strânse de procurori au fost anulate de Înalta Curte pe motive procedurale.

Primul dosar al Mineriadei a fost instrumentat între anii 1998 și 2007 (dosarul 74/P/1998), dispoziția procurorului militar Dan Voinea de punere sub acuzare a lui Ion Iliescu fiind infirmată de Laura Codruța Kovesi, pe atunci șefa Parchetului General.

Dezinformarea publică – „arma” folosită de Ion Iliescu la Mineriadă

Ion Iliescu și oamenii lui sunt acuzați în iunie 1990 au lansat o politică de represiune din motive politice împotriva populației civile din Capitală, în urma căreia au fost ucise 4 persoane, două persoane au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică și psihică a peste 1.300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane:

• „Represiunea a avut loc în contextul manifestației maraton care a avut loc începând cu 22 aprilie 1990 în Piața Universității din municipiul București, ce s-a desfășurat pe durata mai multor săptămâni, până la data de 13 iunie 1990.
• Manifestația avea caracterul unei opoziții la puterea nou instaurată în România după Revoluţia din 1989, manifestanții solicitând verbal, prin comunicate și alte forme de protest, ruperea de regimul comunist abia înlocuit în decembrie 1989, promovarea unor persoane care nu aveau un trecut de activist de partid, înființarea unei televiziuni libere și alte astfel de revendicări de sorginte democratică.
• În acest context, inculpații Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, Măgureanu Virgil și Sârbu Adrian şi alte persoane din conducerea statului sau a partidului Frontului Salvării Naţionale au lansat un atac împotriva manifestanților aflați fizic în Piața Universității, care reprezenta în fapt un pretext menit să mascheze acțiunea represivă împotriva persoanelor care au participat anterior la aceste manifestații, în special liderii de opinie, precum și împotriva oricărei persoane care manifesta sau era susceptibilă de a manifesta o formă de opoziție, în special studenţi, intelectuali sau persoane care exprimau apropierea de valorile occidentale.
• Pentru disimularea atacului a fost construit un scenariu cu scopul ca adevăraţilor atacatori să li se piardă urma. O componentă importantă a acestui scenariu a constituit-o comunicarea publică, manipulativă cu privire la pericolul pe care îl reprezentau manifestanții pentru valorile democratice”, arată procurorii în noul rechizitoriu al Mineriadei.

Unul dintre cele mai sângeroase episoade din istoria României

În zilele de 13-14 iunie 1990 forțele de ordine și minerii au făcut prăpăd în București, toți asupra cărora plana suspiciunea de fi opozanți ai președintelui Ion Iliescu și ai guvernului condus de Petre Roman fiind reținuți ilegal și duși în două unități militare, unde au fost supuși unor violențe fizice și psihice greu de imaginat.

Organizarea și deplasarea minerilor la București a fost pusă la cale de la cel mai înalt nivel în stat. Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu și Adrian Sârbu au luat legătura cu autoritățile locale și cu liderii de sindicat pentru a aduce minerii la București, pe motiv că „are loc o mişcare legionară prin care se intenţionează răsturnarea Guvernului”.

La fel ca în perioada 22-30 decembrie 1989, atunci când au indus „psihoza teroriștilor”, Ion Iliescu și oamenii lui din FSN au recurs la dezinformarea în masă, prin emiterea unor communicate în care făceau apel la populație în vederea „respingerii actelor de violență ale bandelor de huligani”.

În urma acestor acțiuni, 4 oameni au fost împușcați mortal și alte peste 1.300 de persoane au suferit răni grave în urma bătăilor aplicate cu bestialitate fie de mineri, fie de forțele de ordine. 

În realitate, este de presupus că numărul persoanelor care au suferit vătămări fizice sau psihice este mult mai mare, însă mărturiile lor s-au pierdut în 35 de ani în care Dosarul Mineriadei a fost „pasat” de la Parchet în instanțe și înapoi.

Pe data de 13 iunie 1990 a avut loc o primă încercare de a evacua Piața Universității, la care au participat forțele de ordine sub comanda guvernului condus de Petre Roman.

„A existat o disproporție vădită între numărul forțelor de ordine angrenate, peste 1.500 de persoane, și numărul manifestanților rămași peste noapte în piață, care se rezuma la maxim 200. Totodată, pe parcursul zilei de 13 iunie 1990, o serie de persoane au fost luate de forţele de ordine de pe stradă. (…) Trebuie precizat că aceste persoane nu aveau aparent nicio legătură cu manifestanţii din Piaţa Universităţii”, notează procurorii.

Pe data de 14 iunie 1990 zeci de garnituri de tren au sosit în Gara de Nord cu mineri și muncitori din județele Hunedoara, Maramureș, Olt, Dolj, Galați, Buzău sau Argeș. 

O parte din cohortele de mineri s-au deplasat  în Piaţa Universităţii, unde i-au bătut pe manifestanți cu bâte din lemn, furtunuri, lanţuri şi târnăcoape, iar alte grupuri de ortaci au mers în alte zone ale Capitalei și au devastat sediile partidelor politice din opoziție. Minerii au făcut „echipe mixte” cu forțele de ordine, au efectuat percheziții și rețineri.

„Violența maximă de care au fost capabili minerii poate fi identificată relativ la partea civilă Munteanu Marian-Teofan-Dragoș, privit drept principalul exponent al opoziției, căruia minerii au vrut efectiv să îi taie capul, în plină stradă”, se arată în rechizitoriu.

Majoritatea persoanelor reţinute de mineri pe parcursul zilei de 14 iunie 1990 au fost predate la secţiile de poliţie din raza cărora au fost ridicate, iar de acolo au fost transportate imediat la două unități militare din Băneasa (condusă de gen. Vasile Dobrinoiu) şi Măgurele (condusă de col. Petre Peter). 

Cei reținuți ilegal au fost ținuți zile în șir fără asistență medicală, în condiții inumane, fiind supuși violențelor fizice (bătăi din partea soldaților) și psihice (execuții simulate). 

La școala de ofițeri de la Băneasa militarii au încercat să-i gazeze pe protestatari cu noxele de eșapament, iar la unitatea militară de la Măgurele au fost comise violuri. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro