Motivele pentru care iranienii nu se revoltă împotriva regimului ayatollahului Khamenei, deși nu-l plac
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Tensiunile dintre Iran și Israel au atins recent un nou nivel, după atacurile israeliene din 13 iunie care au ucis mai mulți comandanți militari iranieni de rang înalt. Aceste evenimente au readus în prim-plan întrebarea: de ce nu există revolte și un curent mai puternic împotriva regimului ayatollahului Khamenei în Iran?
Cuprins:
În ciuda unor imagini cu iranieni care sărbătoreau moartea oficialilor regimului, realitatea din Iran este mult mai complexă. Un sondaj din 2019 al Institutului GAMAAN arăta că 79% dintre iranieni ar vota împotriva Republicii Islamice într-un referendum liber. Cu toate acestea, situația de pe teren nu este atât de simplă, explică revista The Conversation care analizează motivele lipsei unei rezistențe serioase împotriva regimului.
De ce nu există o opoziție mai puternică?
Un motiv important este diversitatea etnică și religioasă a Iranului. Cu o populație de 92 de milioane de locuitori, țara are o majoritate persană, dar și minorități semnificative de azeri, kurzi, arabi și alte grupuri etnice. Din punct de vedere religios, deși majoritatea sunt șiiți, există și comunități sunite și alte minorități religioase.
Această diversitate face dificilă formarea unei opoziții unite. Propaganda de stat tinde să aplatizeze aceste diferențe, prezentând o imagine uniformă a societății iraniene.
Pe de altă parte, grupurile de opoziție din diaspora au tendința de a vorbi în numele tuturor iranienilor, ignorând complexitatea realității din țară.
Reza Pahlavi, considerat prinţul moştenitor al Iranului, a cerut luni comunităţii internaţionale să forţeze prăbușirea regimului ayatollahilor, subliniind că înlăturarea de la putere a lui Ali Khamenei este necesară pentru o pace durabilă şi stabilitate în Orientul Mijlociu, relatează Reuters.
Aflat în exil în Statele Unite, Reza Pahlavi (64 de ani) a declarat că înfiinţează o „platformă sigură”, unde disidenţii şi opozanţii regimului condus de Ali Khamenei să îşi coordoneze eforturile de a răsturna dictatura şi de a pune Iranul pe calea unui viitor „liber şi democratic”.
This is our Berlin wall moment.
— Reza Pahlavi (@PahlaviReza) June 26, 2025
We stand at a crossroads. One road leads to bloodshed and chaos. The other—to a peaceful and democratic transition.
The difference in these two roads depends on one factor alone: whether the current regime in Iran is allowed to survive. pic.twitter.com/co9udyggen
Opoziţia iraniană este fragmentată, fără un lider clar recunoscut şi cu o multitudine de grupuri etnice. În acest context, Reza Pahlavi a declarat că echipa sa lucrează la un viitor plan economic şi că doreşte să convoace o reuniune a unităţii naţionale care să includă activişti, disidenţi şi grupuri din întregul spectru ideologic pentru a conveni asupra principiilor tranziţiei. Forumul ar urma să întrunească lideri de afaceri, profesionişti şi experţi, a mai spus el, fără a oferi un calendar.
Relația ambiguă stat-societate
Un alt factor important este relația complexă dintre stat și societate în Iran. Mulți iranieni lucrează pentru instituții de stat, având opinii diverse despre moștenirea revoluției și viitorul țării. Chiar și în cadrul organizațiilor considerate profund ideologice, precum Garda Revoluționară sau milițiile Basij, motivațiile membrilor pot fi atât ideologice, cât și pragmatice.
Un antropolog citat de The Conversation a observat că „Chiar și printre Basij și Garda Revoluționară, poate fi dificil să evaluezi cât de ideologice și omogene sunt cu adevărat aceste organizații”.
Diviziunile sociale, tot mai puternice
În ultimii ani, identitățile politice și diviziunile sociale par să fi devenit mai dure și mai clare. Acest lucru înseamnă că există o percepție tot mai puternică în rândul multor iranieni cu privire la existența unui decalaj între stat și societatea iraniană. Acest lucru este valabil atât în Iran, cât și, în special, în diaspora iraniană.
Zeci de ani de proteste intermitente și de nesupunere civilă în toată țara arată, de asemenea, că pentru mulți, sistemul actual nu mai reprezintă speranțele și aspirațiile multor oameni. Acest lucru este valabil în special pentru tineri, care reprezintă un procent mare din populație.
Lipsa unei alternative clare
În ciuda protestelor și nemulțumirilor, nu există un consens clar privind o alternativă la regimul actual. Dacă regimul ar cădea mâine, diversitatea Iranului înseamnă că există puțină unanimitate de opinie cu privire la ce ar trebui să urmeze.
În concluzie, deși nemulțumirile față de regim sunt reale și răspândite, complexitatea societății iraniene și lipsa unei alternative viabile fac dificilă apariția unei opoziții unite și puternice. Orice schimbare viitoare va trebui să țină cont de întreaga diversitate a Iranului, fără a presupune o poziție uniformă.
