Muncitorii de la Fabrica de Arme Cugir au oprit lucrul miercuri dimineață, pentru a doua zi consecutiv, nemulțumiți că nu și-au primit salariile la timp, anunță publicația locală Ziarul Unirea.
Cuprins:
Liderul Sindicatului „Apărarea”, Ioan Neagu, a declarat că plata salariilor era programată pentru luni, 15 iunie 2026, însă cardurile angajaților nu au fost alimentate.
„Oamenii nu lucrează de ieri. Administrația încearcă să îi convingă în aceste momente să revină la lucru. Este o grevă spontană, o nemulțumire ad hoc”, a explicat Neagu, precizând că acțiunea nu este coordonată de sindicat.
Mai mulți angajați, nemulțumiți în principal de neplata salariilor, dar și de veniturile mici, au decis oprirea activității.
Potrivit liderului sindical, majoritatea salariaților sunt plătiți cu salariul minim pe economie, o situație care afectează atât angajații calificați, cât și cei cu studii superioare.
„Pentru membrii noștri de sindicat, pentru salariații fabricii de arme, nu am obținut absolut nimic în plus față de ce am avut în anul 2025. (…) Salariații Fabricii de Arme, în momentul în care va veni 1 iulie și, odată cu creșterea salariului minim, ar trebui să avem încadrați aproximativ 470 de salariați în salariul minim. Salariul minim pentru noi înseamnă că, pentru un necalificat, ori, dacă mai facem încă o dată acest lucru, o să punem egalitate între cel cu studii superioare și cel necalificat”, a adăugat Neagu.
Protestele nu sunt o noutate la Fabrica de Arme Cugir. La începutul lunii iunie 2026, angajații au ieșit în stradă pentru a cere creșteri salariale, însă negocierile cu conducerea nu au adus nicio schimbare.
Situația ridică semne de întrebare privind viitorul industriei de apărare din România, în special în contextul atragerii de noi generații de angajați.
„Cei care coordonează industria de apărare și, în general, destinele statului se întreabă de ce nu vin tinerii în această industrie, care ar trebui să fie una de frunte a țării și care să asigure portofoliul necesar pentru Armata Română. Or, nu o să prindem niciodată, cu salariul minim, tineri care să vrea să muncească în aceste societăți din industria de apărare”, a concluzionat Neagu.
Fabrica de Arme Cugir se află în discuții cu producătorul german de armament J.P. Sauer & Sohn GmbH.
Cugir, aflată sub autoritatea Romarm, are aproximativ 700 de angajați, dintre care o mare parte sunt plătiți la nivelul salariului minim pe economie sau ușor peste acesta.
Aproximativ 470 de angajați sunt cu salariul minim pe economie, spun liderii sindicali.
O mare parte dintre muncitorii Fabricii de Arme Cugir câștigă la nivelul salariului minim sau puțin peste acesta, iar unele salarii nete sunt în jurul valorii de 2.500 de lei.
Mulți dintre salariați reclamă faptul că lucrează în condiții nemodernizate, rămase la nivelul anilor 60, în ciuda importanței strategice a unității.
Anterior, în ianuarie, o parte dintre angajați au intrat în grevă japoneză, tot din cauza nemulțumirilor salariale și a întârzierii negocierilor pentru contractul colectiv de muncă.
Și anul trecut au existat tensiuni la Fabrica de Arme din Cugir, care acumulează datorii de la an la an.
Fabrica de Arme Cugir produce armament, aceasta fiind principala sa activitate. Este una dintre cele mai vechi unități ale industriei de apărare din România și face parte din compania națională de stat ROMARM.
Printre armele produse de-a lungul timpului la Cugir se numără:
Fabrica are o tradiție lungă în producția de armament. Potrivit datelor oficiale, aici a fost realizat și primul pistol-mitralieră românesc, „Orița”, calibrul 9 mm.
În ultimii ani, Cugir a fost implicată și în programe de modernizare pentru producția de armament la standarde NATO. Au existat proiecte și parteneriate pentru fabricarea de pistoale și arme de asalt moderne destinate atât pieței interne, cât și exportului.
Este important de menționat că la Cugir există două entități diferite:
În privința prețurilor cu care se vând armele de la Cugir, este destul de greu de răspuns exact, deoarece costurile armelor militare sunt rareori publice și depind de contracte, cantități, accesorii și muniție.
Totuși, se pot face estimări rezonabile pe baza modelelor fabricate la Cugir și a prețurilor lor pe piața civilă internațională.
De exemplu:
Trebuie însă făcută o distincție importantă: prețul de vânzare către un client civil din SUA nu este același cu prețul la care fabrica vinde arma. În prețul final intră transportul, taxele, importatorul, distribuitorul și magazinul.
Ca ordin de mărime, pentru armele de infanterie produse la Cugir, costul de livrare către un stat sau o armată poate fi de la câteva sute de dolari până la peste 1.000 de dolari pe armă, în funcție de model și de contract.
De aceea apare un contrast care i-a surprins pe mulți în contextul protestului:
Totuși, asta nu înseamnă că fabrica încasează integral acea sumă ca profit; costurile de producție, materialele, energia, taxele și intermediarii consumă o parte semnificativă din prețul final.