România încearcă a patra oară să dea arme noi militarilor, prin SAFE. Guvernul a ales o firmă care s-a înființat cu o zi înainte de ultimul Crăciun

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) este pe cale să semneze, până la finalul săptămânii în curs, unul dintre cele mai mari contracte de achiziții militare realizate prin programul european SAFE.

Este vorba despre achiziția a sute de mii de arme (nu este clar numărul final) și aproape 3 milioane de cartușe pentru toți militarii din România: ai Armatei, Ministerului Afacerilor Interne (MAI), ai serviciilor secrete și din penitenciare.

Deși grosul armelor va fi cumpărat pentru Armată, contractul a fost trecut în curtea MAI, de la MApN, nu este clar de ce.

Întrebat de news.ro când a fost transferat programul de la MApN la MAI şi în baza căror mandate a acţionat instituția în negocierile cu marile companii, Ministerul de Interne a răspuns: „Datele solicitate sunt exceptate de la prevederile din Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 (a liberului acces la informaţiile publice – n.red.), acestea având caracter nepublic”.

MAI a precizat totuși că a preluat gestionarea achiziției în luna mai.

Dacă înțelegerea dintre MAI și compania aleasă – SSI Legion SRL – va fi parafată, atunci asocierea dintre compania privată de origine americană și compania națională de stat Romarm (compania Ministerului român al Economiei din domeniul militar) ar urma să producă în două dintre fabricile militare de la Cugir și Sadu cantitățile industriale de arme și muniții.

Ar fi pentru a patra oară, cel puțin, când militarii români ar putea spera că nu vor mai fi obligați să folosească puști de origine rusească din anii ’70, Kalașnikov și pistoale Carpați.

Încă de dinainte de semnarea contractului, cel puțin doi dintre cei șapte concurenți ai companiei alese de negociatorii SAFE, respectiv cei ai firmei italiene Beretta și ai firmei belgiene FN Herstal, s-au arătat nemulțumiți față de felul în care a decurs selecția pentru furnizorul de arme și muniții, respectiv asocierea dintre SSI Legion SRL și fabricile Romarm de la Cugir și Sadu.

Într-o declarație pentru agenția news.ro, reprezentanții companiei Beretta au acuzat lipsa de transparență în selecția realizată de Guvernul României, prin Cancelaria primului-ministru, instituția care gestionează programul SAFE.

„Nu pot sfătui Guvernul cum să-şi organizeze activitatea, singurul lucru pe care-l dorim este să avem şansa de a concura într-un mediu transparent, în aceleaşi condiţii cu orice alt competitor. Din punctul nostru de vedere, asta a lipsit şi sperăm ca, în viitorul apropiat, situaţia să poată fi reglementată, pentru a avea o competiţie liberă”, a declarat Antonio Biondo, vicepreşedinte Beretta pentru agenția news.ro.

De asemenea, directorul regional de vânzări al companiei belgiene de armament FN Herstal, Jean-Claude de Thibault, a precizat pentru agenția de presă: „Nu suntem deloc apreciativi faţă de modul cum s-a desfăşurat selecţia”.

Autoritățile române nu au explicat încă modul în care au selectat companiile care vor furniza armele, munițiile și alte dotări pentru sistemul de apărare și ordine publică din România.

Cum contractul pentru sutele de mii de arme și cele aproape trei milioane de cartușe este asumat de Ministerul de Interne, Libertatea i-a solicitat ministrului de resort, Cătălin Predoiu, un punct de vedere, dar nu am primit încă răspuns.

În schimb, ministrul Apărării naționale, Radu Miruță, a explicat pe 19 mai, la Interviurile Libertatea.ro, că, deși o mare parte dintre armele ce urmează să fie cumpărate vor ajunge la militarii Armatei, contractul a fost mutat în curtea MAI fără să știe clar de ce.

„Pentru că suma din contractul respectiv pentru produsele Ministerului Apărării este, cred, mai mică decât suma celorlalte autorități ale statului. Ministerul Apărării are doar arma de asalt acolo. Restul componentelor din contract sunt la MAI”, a declarat Miruță.

În afară de Armată, armele și cartușele din contractul de peste 800 de milioane de euro ar urma să ajungă la polițiști, jandarmi, gardieni din penitenciare, angajați ai serviciilor secrete: Serviciul Român de Informații (SRI), Serviciul de Informații Externe (SIE), Serviciul de Protecție și Pază (SPP).

Ministrul Apărării a confirmat că SIG Sauer este firma aleasă de autorități să onoreze contractul. Este vorba, de fapt, de o subsidiară a companiei, firma SSI Legion S.R.L.

Potrivit termene.ro, firma a fost înregistrată în Dragomirești-Deal. Ea a fost înființată în ajunul Crăciunului din 2025 și are obiect principal de activitate „fabricarea armamentului și muniției”.

În aprilie 2026, Ambasada Statelor Unite ale Americii a scris pe contul său de Facebook o postare în care susține că „SIG Sauer vizează România drept centru strategic pentru apărarea europeană”.

Ambasada a explicat că CEO-ul companiei SIG Sauer, Ron Cohen, a vizitat deja fabrica de arme de la Cugir la mijlocul lunii aprilie.

„Deși programul în curs de desfășurare pentru achiziționarea a 240.000 de arme de infanterie standard NATO (evaluate la 440 de milioane de euro) rămâne important, interesul SIG Sauer merge mai departe – vizând construirea capacității industriale pe termen lung, a inovării și a leadershipului regional, pornind de la România”, mai preciza Ambasada SUA la București.

Din declarația diplomaților americani reiese că, numai pentru infanteriștii Armatei, statul român ar urma să cumpere 240.000 de arme de asalt.

„Din discuțiile pe care le-am purtat cu colegii mei militari, produsele (fabricate de SIG Sauer) sunt unele foarte performante și militarii Armatei Române își doresc o astfel de armă, pentru că este bună”, a justificat alegerea ministrul Apărării naționale la Interviurile Libertatea.ro de marți, 19 mai.

În același interviu, Radu Miruță a mai declarat că Armata nu va cumpăra acum și pistoale pentru militari, deși alte structuri militare o vor face odată cu tranzacția prin SAFE.

Eșec după eșec la Cugir

Ministerul Economiei și-a tot propus să fabrice arme de calibru NATO la fabrica de la Cugir, pentru Armata Română, încă de după aderarea României la NATO, în 2004.

Toate încercările s-au soldat cu eșecuri. În schimb, uzina produce arme pentru export.

Armata Română nu a fost mulțumită de calitatea armelor produse la Cugir.

Pentru o linie de producție care să fabrice arme pe care Armata să vrea să le cumpere, fie Guvernul nu a alocat de-a lungul timpului banii necesari, fie, dacă a dat bani, dotarea uzinei cu noi echipamente pentru producerea de arme moderne a rămas la stadiul de studiu de fezabilitate.

Liderul sindical de la Cugir, Ioan Neagu, spune pentru Libertatea că nu mai poate fi optimist cu privire la producția de arme în fabrica în care mărturisește că lucrează de aproape 50 de ani.

De exemplu, povestește Ion Neagu, ar fi trebuit ca deja o hală din fabrica de arme de la Cugir să se reabiliteze în vederea realizării contractului prin SAFE.

„Nici măcar licitația nu s-a făcut”, atrage atenția liderul sindical de la fabrica de arme de stat din județul Alba.

Iar penultima dată când Ministerul Economiei a promis că face arme noi pentru Armată, prin 2022, a început să aloce bani, dar totul ar fi rămas la studiul de fezabilitate pentru construirea unei linii de producție de arme moderne.

Ion Neagu mai spune că și acum, banii pentru linia de producție sunt în conturile societății, respectiv 136 de milioane de lei.

Tot el completează: „S-au cumpărat patru strunguri, dar sunt supradimensionate, iar alte patru mai trebuie să vină. În schimb, pentru piesele importante nu s-au făcut achiziții”, explică sindicalistul.

El adaugă că Armata Română nu a făcut comenzi la fabrică „din 1900 toamna”.

Liderul sindical se teme acum că, deși contractul vizat prin SAFE de statul român este uriaș, în România doar se vor asambla sutele de mii de arme cumpărate și nu se vor fabrica și piese.

De ce spune asta?

Pentru că firma americană ar fi înființat încă de acum peste 30 de ani, la Cugir, o firmă privată care fabrică arme civile ce ar putea prelua o parte din contract, crede Ion Neagu.

Liderul sindical susține că este vorba despre firma Nova Modul.

Pe site-ul firmei scrie: „Până astăzi, Nova Modul rămâne primul și singurul producător privat de arme de foc din România”.

Compania apare pe termene.ro ca înființată în februarie 1995, la Cugir și are ca obiect principal de activitate codul CAEN 2530 – Fabricarea armamentului și muniției.

Conform aceleiași surse, termene.ro, în 2024, Nova Modul a avut o cifră de afaceri de aproape 16 milioane de lei, datorii de aproape 8 milioane de lei și 42 de angajați.

La fabrica de arme de la Cugir, cea a statului, lucrează peste 700 de oameni.

Pe site-ul firmei-mamă, Romarm, fabrica de arme de la Cugir are postate ultimele date financiare din 2017.

Potrivit termene.ro, uzina de stat de la Cugir a avut în 2024 o cifră de afaceri de aproape 50 de milioane de lei, în scădere cu aproape o treime față de anul precedent.

Uzina a apărut în mai multe dispute juridice și legale în ultimii ani.

Surse politice au declarat în 2025, pentru Europa Liberă, că fostul ministru al Economiei, Radu Miruță a sesizat Direcția Națională Anticorupție (DNA) pentru presupuse fapte penale ce ar fi fost comise la uzina din Alba.

Libertatea a întrebat DNA, luni, pe 25 mai, dacă are în lucru dosare penale în care procurorii să cerceteze fapte de la fabrica de arme de la Cugir.

Nu am primit încă răspuns.

În august 2025, Radu Miruță, proaspăt numit ministru al Economiei, declara că la mai multe companii din subordinea instituției a descoperit presupuse nereguli în numirile conducerilor.

Radu Miruţă a anunţat că au fost verificate şase companii de stat şi că s-a observat că întregul proces de selecţie al celor din conducere, al membrilor consiliului de administraţie, a fost viciat.

„A fost viciat (procesul de numiri ale șefilor – n.red.) printr-o procedură construită timp de opt ani, prin care angajaţi ai acestui minister şi-au arătat dimensiunea competenţei în interes personal, timp în care interesele acestor companii de stat au fost călcate în picioare. Am descoperit ordine ilegale, am descoperit că aceste numiri, în mod intenţionat, au fost făcute invocându-se o lege care a expirat şi asta nu s-a întâmplat neobservat”, declara la acel moment Miruță, citat de Hotnews.

În iunie 2016, DNA i-a trimis în judecată pe doi șefi ai Companiei Naționale Romarm, Mihai Nicușor-Mircea și pe Cristian Bratu, și pe Aura Mariș, presupusa reprezentantă a unei asociații nonprofit, într-un dosar deschis după ce Fabrica de Arme Cugir S.A. a organizat o licitație pentru cumpărarea unor genți speciale pentru armament.

DNA anunța atunci că a fost vorba despre achiziția „câtorva zeci de mii de genți speciale (K4 și K5), la suprapreț” de la ONG-ul specializat în ajutorarea unor persoane cu dizabilități, deși entitatea se clasase pe locul trei în procesul de cumpărare.

În 2019, ziarul Cotidianul a explicat cum a eșuat fabrica de la Cugir să producă arme moderne pentru Armată.

Jurnaliștii au scris că, în 2018, în timpul testelor de verificare a rezistenței țevii unei noi arme, „în prezența reprezentanților MApN, mânerul de armare al portînchizătorului s-a rupt (la unul din produsele testate). Astfel, produsul nu a ajuns în faza de omologare cu ministerul”.

Ulterior, ministrul Economiei de la acel moment, Niculae Bădălău, a declarat că la o altă uzină militară din portofoliul Romarm ar fi urmat să se fabrice arme în colaborare cu producătorul italian de arme Beretta.

Între Uzina Mecanică Plopeni și firma italiană Beretta s-a și semnat un memorandum de colaborare.

Astăzi, pe site-ul uzinei, arma nu apare printre produsele fabricate,

Explozia de la Cugir, fără vinovați

Pe 2 august 2025, la fabrica de arme de la Cugir a avut o explozie.

Aproximativ 130.000 de cartușe dintr-un depozit au fost distruse, a transmis atunci Poliția din Alba, citată de Libertatea.

Anchetatorii au explicat că „depozitul conţinea aproximativ 400.000 de cartuşe, calibrul 14/5, pregătite pentru a fi livrate, iar la o primă evaluare, s-a apreciat că au fost distruse aproximativ 130.000 de cartuşe, cu posibilităţi reale ca şi restul muniţiei să fi fost compromisă. Valoarea bunurilor din depozit transmisă iniţial este de 5.000.000 de euro”.

După incident, autoritățile au transmis că nu au existat date despre un eventual sabotaj, dar Ministerul Economiei a înăsprit regulile privind accesul în uzinele militare.

Uzina de la Sadu, aleasă să fabrice milioane de cartușe prin SAFE

Muniția care ar trebui să fie cumpărată prin SAFE de instituțiile din sistemul de apărare și ordine publică ar urma să fie produsă la fabrica de la Sadu.

Este una dintre cele mai vechi fabrici de stat de profil din România, înființată în 1939.

Pe site-ul companiei scrie: „După anul 1989, datorită politicii statului român de integrare în structurile Euro-Atlantice, uzina a intrat într-un lung proces de reorganizare și restructurare”, și s-au făcut „investiții majore în domeniul producției de muniție, care au constat în achiziționarea de mașini automate de ultimă generație, au crescut capacitatea de producție și în același timp, s-a diversificat gama de produse prin includerea unor calibre specifice NATO”.

Liderul sindical de la Sadu, Marius Borcan, spune pentru Libertatea că reprezentanții companiei SIG Sauer au vizitat deja fabrica.

„Noi putem produce trei milioane de cartușe pe lună”, spune liderul sindical.

El explică și că „fabrica de muniție are linii de producție suficiente, dar o alta, mai nouă, va veni în următoarele două luni”.

Libertatea a întrebat un Oofițer în rezervă, cu ani de experiență în Forțele pentru Operații Speciale (FOS), inclusiv în structuri multinationale, ce ar trebui să primeze în contractul prin care Armata și celelalte instituții se vor dota cu noi arme.

Locotenent-colonelul Bogdan Medințu spune: „Ceea ce este relevant este exact setul de beneficii pe care România le poate accesa atunci când înclină să încheie o înțelegere comercială cu o companie anume: localizarea producției, nivelul de asimilare în fabrici din țară, potențialul dezvoltării unui ecosistem comercial care să graviteze în jurul produsului principal (sisteme electrono-optice, muniții avansate, piese de schimb, accesorii), drepturile intelectuale, nivelul de tehnologie transferat, investiția în forța de muncă, toate suprapuse peste cerința obligatorie de a dota Forțele Armate cu o armă la standarde NATO, modernă, capabilă, cu potențial de evoluție, respectiv în condiții de timp și costuri acceptabile”.

Locotenent colonelul Bogdan Medințu mai spune că achiziția plănuită acum de statul român este necesară: „Dincolo de a compara produsele propuse și dincolo de a discuta anumite aspecte tehnice precum transferul programului către MAI, necesitatea urgentă este aceea ca statul să își facă datoria față de militari și să le ofere tehnica modernă care să le faciliteze îndeplinirea misiunii și supraviețuirea pe câmpul de luptă de secol XXI, alături de aliați, dar și de a identifica și exploata oportunități economice”.

Despre arma de asalt SIG Sauer Gen 3, Medințu crede că poate fi „o alegere inspirată”.

Tot el spune că arma pe care ar putea-o cumpăra MAI pentru Armată, SIG SAUER 516 Gen 3, este una avansată, „din portofoliul unei companii americane credibile, care furnizează armament Armatei SUA sau Forțelor speciale canadiene”.