„Ne potoleam cand mai murea unul dintre noi”

„Nu ma puteam controla. Urlam la ei ca un animal”

„Ma durea tot corpul de la droguri si asa ma manifestam atunci”, povesteste baiatul in timp ce trage cu nesat dintr-o tigara. Ar fi putut fi ajutat inca de atunci, dar Stefan nu a spus nimanui din familie secretul sau. Mama sa a aflat abia dupa un an si jumatate ca se drogheaza. Baiatul nu statea mai deloc pe acasa si femeia abia daca isi vedea fiul.
In compania noilor prieteni, batea Bucurestiul de la un capat la altul in cautarea prafurilor. I-a cunoscut pe toti vanzatorii mari: Marin si Ciungu, din Valtoarei, Nicoleta si Cristi, din Zabrauti, Butonas, din Fainari, Fataliga sau Argentina, tot din Valtoarei, Mamut si Artita, din Rahova si chiar pe cei din clanul Stoaca. Dupa ce se injecta zacea, pur si simplu, pe strazi. Nu se mai ferea. Nu ii mai era teama de nimic. Unii dintre amicii sai erau insurati si aveau chiar si copii, dar asta nu ii impiedica sa se distruga programat. Cheltuiau pana si alocatiile micutilor pentru a-si asigura doza.
In scurt timp, Stefan a ajuns sa se drogheze de cateva ori pe zi, iar banii nu ii mai ajungeau. Isi injecta chiar si 15 unitati o data. Enorm. A trecut la un pas de moarte de cateva ori. A zacut in coma, efectiv. Dar, crede el, a avut noroc. Un noroc chior, pe care alti prieteni de-ai lui nu l-au avut. Tineri care au parasit aceasta lume cu seringa in vena. „Imi trebuiau cam sapte milioane de lei saptamanal. Cand nu aveam bani, ma „tineau” altii. Daca nici drogatii mei nu aveau, dadeam acareturi pe droguri. Haine, televizoare, casetofoane, orice. Oricum, dealerul nu iti dadea mai mult de 500.000 – 1.000.000 de lei pe ceva care valora 20.000.000 de lei, de exemplu. Sa fi luat pe datorie era exclus. Ne potoleam doar cand mai murea unul dintre noi. Cateva zile. Atat, apoi o luam de la capat”, isi continua tanarul povestea.
S-a apucat de furat. Un fier de calcat, un telefon mobil, apoi lucruri din ce in ce mai scumpe. Economiile mamei sale au ajuns, treptat, in buzunarele indivizilor care ii vindeau moartea la portie.
Intr-o zi, Stefan nu a mai trecut pragul casei. A disparut. Atunci, mama sa a pierdut orice legatura cu el. Sase luni l-a cautat disperata la toate spitalele, a telefonat la morga. Nimic. Nici urma de fiul ei. La Politie nu s-a dus de teama sa nu ii faca rau. Biata femeie isi incepea si isi incheia ziua cu stirile. Poate, poate, auzea ceva de Stefan al ei. Era pregatita pentru ce era mai rau.
Calvarul avea totusi sa se incheie. Atunci cand, dupa jumatate de an, tanarul ratacitor suna acasa. Cateva ore a vorbit la telefon cu mama sa. Cateva ore in care, pana la urma, Stefan a realizat pretul pe care il poate plati daca nu renunta la droguri. In aceeasi zi, mama sa il strangea, plangand, la piept. Stefan era din nou acasa, de asta data departe de drogurile aducatoare de moarte.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE