VIDEO | „Suntem oameni, nu suntem câini”! Cum nu sunt acceptați romii în unele curse auto din România săracă. Urmare la videoclipul viral cu femeia bătută în autogara din Zalău
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Jurnalista Diana Meseșan, care lucrează pentru site-ul cultural Scena 9, a urmărit, într-o investigație pentru Libertatea, personajele unui filmări devenite virale pe net, în care un șofer bate o femeie romă în autogara din Zalău.Ziarista a ajuns la firma Cento și la politica declarată: “Dacă igiena personală pune în pericol sănătatea celorlalți călători, îi refuzăm accesul. Indiferent de etnie, că e islandez sau rom”, așa cum spune Ioan-Sorin Câmpan, administratorul firmei de transport.Numai că mirosul nu e provocat de etnie, ci de sărăcie, explică aceia care circulă des pe acele rute și nu numai.E ca o întâlnire cu o Românie pe care vrem să o uităm, cu oamenii fără mijloace, sărmani, dintre care unii nu au altă cale de supraviețuire decât mila celorlalți, a semenilor lor.Iar Primăria Zalău, plus înalții prelați ai unuia dintre cultele locale agravează discriminarea, spunând că mulți cerșetori nu fac asta de sărăcie, ci pentru că nu vor să muncească.Femeia bătută nu era însă la cerșit, ci venea de la spital, unde își dusese doi dintre copii.În drumul spre casă a pornit violența.Articolul care urmează e o analiză în care faptele acestui caz concret sunt puse într-un context mai larg și sunt însoțite de opiniile ziaristei.
Cuprins:
- Șoferul, fost polițist
- Un agent cu amenzile la el
- Comisia Disciplinară: „Un șofer exemplar”
- Selecția clienților
- Un geam spart
- „Un climat de violență latentă”
- Primăria Zalău susține că 90% dintre cei care cerșesc sunt apți de muncă
- Nici Biserica nu se bazează pe date concrete
- Ura împotriva cerșetorilor, legitimată
- Dacă nu ar fi existat filmarea?
de Diana Meseșan, (Scena 9)
În joia de dinaintea Paștilor, un șofer de la o firmă de transport local a lovit cu o coadă de mop o femeie romă care-și ținea copilul la piept în autogara din Zalău. Conform mai multor mărturii, bărbatul nu a vrut să o ia pe aceasta în microbuz, femeia a insistat și l-a înjurat, tensiunea a escaladat, iar șoferul a scos din mașină un mop, cu care a lovit-o pe femeie de mai multe ori, sub privirile pasive ale călătorilor. Cineva a filmat scena și a dat-o pe net.
<iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/eJcZEUCRRNk" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>
Încercând să înțeleg ce s-a întâmplat, am mers pe urmele poveștii. Dar am ajuns într-o poveste și mai mare, despre conflictul dintre cei (aproape) ieșiți din sărăcie și cei rămași acolo, despre cum unele forme de violență rămân invizibile, pe când altele sunt puse sub lumina reflectoarelor, dar și despre felul în care decidem, ca societate, ce sancționăm și ce trecem cu vederea.
Șoferul, fost polițist
Filmarea distribuită pe net surprinde gesturile agresive ale bărbatului, dar nu și motivațiile lui.
“Nici nu poți să stai acolo capră, să te ieie la mișto nu știu cine. Și totuși, o fost polițist omul o viață întreagă. Și să stai să te ieie la mișto o cerșetoare”, mi-a explicat un coleg de-al lui.
După mai multe refuzuri și jumătăți de răspunsuri despre identitatea șoferului, am aflat în cele din urmă că acesta se numește Marius Filip și e polițist pensionar.
Filip a fost încadrat în Ministerul Afacerilor Interne din iulie 1990, iar din 2004 și-a desfășurat activitatea la Poliția Orașului Șimleu Silvaniei - Formațiunea de Poliție Rutieră, până în decembrie 2016, când s-a pensionat, conform I.P.J. Sălaj. Ulterior, bărbatul s-a angajat ca șofer la firma Tur Cento Trans.
În sâmbătă dinaintea Paștilor, am mers la el acasă, în Șimleu Silvaniei, pentru a afla varianta lui despre ce s-a întâmplat în autogară.
Un agent cu amenzile la el
Microbuzul cu sigla Centotrans, pe care Filip îl conduce pe ruta Zalău-Șimleu, era parcat în curtea lui, deși cu o zi în urmă, firma anunțase că șoferul urmează să fie suspendat. Iar o navetistă de pe ruta Zalău-Șimleu mi-a zis că l-a văzut pe Filip la muncă vineri, a doua zi după bătaie.
A ieșit soția acestuia și a spus că nu doresc să dea nici o declarație cu o zi înainte de Înviere. “Lăsați-ne să treacă sărbătorile”.
Ca agent de poliție rutieră, Filip a patrulat orașul Șimleu Silvaniei, dar și satul Pustă Vale. Acesta e locuit predominant de romi. Deși parte componentă din Șimleu, practic, un fel de cartier al său, localitatea are drum pietruit.
“Cum ieșeau țiganii din Pustă cu mașina, jap pe ei, îi urmărea să îi amendeze”, mi-a spus despre Filip un bărbat rom din Șimleu, care lucrează la o fabrică de pantofi din oraș.
În Pustă Vale, întreb un prim grup de oameni adunați pe uliță dacă îl cunosc pe Filip. Îl știu toți. Spun că dădea ture prin sat, că le dădea multe amenzi și că nu puteai să ai un cuvânt împotriva lui.
Într-un alt grup, spune cineva, “Rău o fost, dă-l dracu’. Cu orice te oprea”.
Apoi, un bărbat din alt grup povestește cum el și fiul lui minor au fost opriți în centrul orașului și luați la bătaie de Filip și alți polițiști, după ce acesta îl prinsese cu câteva zile în urmă pe tânăr conducând mașina fără să aibă carnet.
Comisia Disciplinară: „Un șofer exemplar”
Marți, 30 aprilie, s-a reunit Comisia Internă Disciplinară a firmei Tur Cento Trans ca să decidă viitorul șoferului în firmă.
„Am judecat activitatea șoferului după toată perioada de când e angajat, nu după un singur incident”, îmi explică Ioan-Sorin Câmpan, administratorul firmei. Acesta crede că e ușor să judecăm greșelile altora.
„Nu pot să judec un om după un moment, indiferent dacă face parte din companie sau nu. O să ținem cont de toate circumstanțele în decizia noastră”.
Câmpan spune că Filip regretă ce s-a întâmplat, iar până la acest incident, „atipic pentru felul lui de a fi”, șoferul a avut „un comportament exemplar”.
„Noi în companie nu tolerăm genul acesta de comportament”, adaugă administratorul. „Nu suntem o firmă de bătăuși”.
Comisia a decis că șoferului i se va tăia din salariu și că va rămâne suspendat. „Deocamdată e suspendat. Nu-i așa ușor de înlocuit un om. Așteptăm ce se întâmplă din partea legii”.
În momentul de față, pe numele șoferului e deschis dosar penal. Acesta a fost și motivul invocat de Filip pentru a nu face nici un comentariu, după ce îl abordasem din nou.
Selecția clienților
„În mai multe rânduri călătorind cu autobuzele și microbuzele Cento, persoanele de etnie romă nu erau primite, lăsate să urce în ele, cu toate că aveau bani să-și achite călătoria. Pentru că miros”, mi-a spus o femeie din Zalău. „Nu întotdeauna sunt refuzate, am văzut că au fost și acceptate în mașină ca să fiu sinceră, dar de cele mai multe ori nu sunt luate”.
Lucrurile pe care mi le povestește nu sunt vechi, „din iarnă încoace”, adaugă femeia. A preferat să își păstreze anonimatul, pentru că „șoferii aceia sunt cam răzbunători”.
„Nu li se spune lor, romilor, că nu sunt luați în mașină pentru că miros, ni se spune nouă, călătorilor”, adaugă femeia.
A fost martoră la o scenă în care o femeie romă a fost refuzată, de față cu o polițistă și cu un șef din companie.
„Șeful acela i-a zis polițistei să o legitimeze, ceea ce polițista a și făcut, iar femeia romă spunea că era în Zalău pentru că venise cu Salvarea și acum dorea să plece acasă”.
Șoferul le-ar fi povestit apoi călătorilor în mașină că șeful le-a zis să nu ia romi, adaugă femeia.
Un geam spart
A mai asistat la o scenă în care o altă femeie romă nu a fost lăsată să urce, iar reacția acesteia la închiderea ușii a fost că a aruncat cu o geantă și i-a spart șoferului un geam.
Șefii nu prea vor să îi luăm pe țigani, mi-a spus un șofer din companie. “Scuipă, vomită. Copiii de țigani vomită mai mult”.
Un alt șofer mi-a povestit că Filip ar fi acceptat să o ia la cursă pe Florica, femeia romă pe care apoi a bătut-o, dar i-a zis să aștepte afară până când pornește. “Put, îs nespălați, ți-i rușine de oameni până la urmă”.
L-am întrebat pe Ioan-Sorin Câmpan, administratorul firmei, ce politică de selecție a clienților are compania.
“Singurul criteriu de care ținem cont e igiena personală, starea de ebrietate”, a explicat acesta.
Dacă igiena personală pune în pericol sănătatea celorlalți călători, îi refuzăm accesul. Indiferent de etnie, că e islandez sau rom.
Ioan-Sorin Câmpan, administratorul firmei Cento
Spune că firma nu are nici o politică internă, oficială sau neoficială, de a refuza romi. Romii nu sunt discriminați. „Nu interzicem pe alte criterii decât legat de comportament și igiena personală. În limita decenței și a bunului-simț”.
„Un climat de violență latentă”
Jurnalista Andra Matzal, care face naveta pe ruta București-Ilfov-Giurgiu, povestește că problema cu mirosul e reală în viața de navetist, dar nu ține de etnie, ci de sărăcie. Pe ruta ei, lucrurile astea se rezolvă colectiv prin mișto-uri sau alte comentarii. Nu a văzut oameni care să fie dați jos sau refuzați din cauza mirosului.
Dar sunt multe cazuri în care șoferii de maxi-taxi refuză să ia pasageri romi, spune Andra. Îi mint că nu mai e loc sau le spun că nu merg în direcția de care oamenii întreabă, deși merg. Nu a văzut reacții violente din partea celor refuzați, oamenii sunt mai degrabă resemnați.
Andra explică și că e un mediu foarte tensionat, în general. Vezi pasageri care scot cuțitele la șoferi sau la alți pasageri, oameni obosiți care vin de la muncă, hiperaglomerație, șoferi care nu dau drumul la aer condiționat ca să economisească bani. E un „climat de violență latentă”, „o microsocietate”, explică Andra Matzal.
Mirosul e, într-un fel, confruntarea directă cu acea Românie mult mai săracă de care oamenii vor să uite că există. E întâlnirea a două lumi, între cei aproape ieșiți din sărăcie și cei rămași în sărăcie extremă. Între două lumi diferite și totuși nu atât de diferite.
Primăria Zalău susține că 90% dintre cei care cerșesc sunt apți de muncă
Cu câteva zile înainte de scena de violență de la autogară, Primăria Zalău a inițiat un parteneriat public-privat pentru combaterea cerșetoriei. Partenerii: supermarketuri din oraș, dar și reprezentanți ai cultelor religioase – Episcopia Sălajului, Biserica Reformată, Biserica Catolică.
„Ajutarea aproapelui trebuie să rămână, în continuare, o acțiune prezentă în rândul zălăuanilor (și nu numai), dar trebuie să fie făcută în mod selectiv, să fie îndreptată către persoanele care au într-adevăr nevoie de ajutorul semenilor”, au spus reprezentanții primăriei.
Comunicatul de presă precizează că 90% dintre cerșetorii din oraș sunt persoane apte de muncă. Am sunat la Primăria Zalău ca să întreb mai multe despre această statistică. Cei de la biroul de presă au spus că nu ar fi vorba de o statistică neapărat, că e mai mult o constatare, dar că vor reveni cu un răspuns. Până la data publicării nu am primit nici un răspuns.
Am întrebat și la Episcopia Sălaj, unul dintre parteneri în proiect, care au fost motivele implicării.
„Din datele prezentate de autorități, de foarte multe ori, copii, femei sau persoane cu handicap sunt exploatați de persoane apte de muncă, iar alții, din comoditate, au profitat de buna-credință a semenilor și au devenit în timp «cerșetori de profesie»”, a explicat preotul Claudiu Nechita, de la Episcopia Sălaj.
Nici Biserica nu se bazează pe date concrete
Întrebând apoi despre ce date e vorba, părintele Nechita mi-a explicat că Primăria și Jandarmeria nu au dat statistici, ci doar au prezentat situațiile de mai sus. „Mă gândesc că ele [cele două instituții] înțeleg mai bine acest aspect, fiind în contact zi de zi cu asta. Noi vedem mai mult din exterior”.
Dar ca să combați un fenomen complex ca și cerșetoria, e nevoie de a înțelege fenomenul în profunzime. Iar pentru asta ai nevoie de studii, date statistice, politici sociale, o strategie pe termen lung; nu de o „constatare”, de observații care pot fi influențate de propriile prejudecăți. E ca și cum ai vrea să îndepărtezi efectul, fără să înțelegi cauza.
Ura împotriva cerșetorilor, legitimată
Cu un astfel de discurs public, legitimezi ura împotriva cerșetorilor, spune istoricul Valer Simion Cosma, care lucrează la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.
Florica, fata bătută în autogara din Zalău, a fost catalogată drept o cerșetoare. În multe comentarii s-a spus că ea era la cerșit în Zalău, că avea o păpușă, nu un copil în brațe; că e din Romita, o comunitate de romi săraci din Sălaj.
Florica nu era în ziua aceea la cerșit. Venise cu ambulanța în Zalău, să își ducă copiii, pe Moise și David, la spital.
Ea se întorcea acasă de la spital cu medicamentele. Și nu avea în brațe o păpușă, avea un copil, pe nume David. Care nici măcar nu a împlinit un an. Și nu e din Romita, ci dintr-un sat de lângă Jibou.
Dar prejudecățile reduc oamenii la niște stereotipuri.
O femeie din Zalău, care a lucrat ca șofer, a comentat pe social media că șoferul „nu a altoit-o degeaba” pe Florica: „cei ca ea stau la pândă și când te prind, te jumulesc. Am pățit-o. Nu de puține ori i-am prins cu mâna în cutia cu bani, de pe bordul autobuzului! Și dacă nu-ți știu de frică, încearcă din nou!”.
Pentru ea, Florica nu este o femeie agresată. Este o categorie, un stereotip. Iar față de categorii nu ai milă.
Așa au putut să privească oamenii bătaia în autogară fără să intervină. Așa s-au uitat alți mii de oameni la filmare, culpabilizând-o tot pe Florica. Pentru ei, femeia e doar o cerșetoare care nu merită mila lor. Pentru ei, patimile Floricăi nu contează cu adevărat.
Dacă nu ar fi existat filmarea?
„Suntem oameni, nu suntem câini”, spune o tânără de 20 de ani care o însoțește pe Florica când mă revăd cu ea marți, a treia zi de Paști. „Și dacă era din Romita, și dacă era la cerșit că poate n-avem ce mânca, dumitale o trebuit să o bați asa cu mătura?”
„Poliția așa știe, îi țigancă bolundă, bine o făcut că i-o dat”, adaugă femeia.
Îmi spune că nu eu trebuia să o caut pe Florica, „o trebuit să umble poliția cu el [cu șoferul], să se împace”.
„Da’ suntem țigani. Da’ dacă femeia asta lua mătura să-i dea la el în cap, el mergea direct la spital. Dacă-i țigan, lasă, se uită. Da’ un român știi ce face? Merge la spital, face ce știe el și o dădea în pușcărie. Mă crezi, că-i femeie și o punea în pușcărie. Da [la] o țigancă știi ce zice, lasă”.
Povestim în fața Poliției din satul Hereclean, chiar în locul de unde ambulanța a luat-o pe Florica să o ducă la spital cu copiii, pe 25 aprilie, în ziua când a împlinit 25 de ani și când a fost bătută cu o coadă de mop. Pe partea cealaltă a străzii, lumea iese de la biserică.
Se vede și pe filmare cum a fost lovită, spune Florica. Nu știe de ce a filmat omul acela, „de bine, de rău”. Dar dacă nu ar fi existat filmarea, cine ar fi crezut-o pe Florica?
Ar fi zis lumea „vrea să mințească țiganca”, spune cealaltă femeie.
Citește și:
