Numărul copiilor din România care spun că au fost loviți de părinți scade, crește în schimb procentul celor care au fost agresați sexual - studiu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Aproape jumătate dintre copii spun că au fost loviți de părinți, arată un sondaj realizat în 2020 de organizația Salvați Copiii. Datele arată o scădere față comparativ cu acum opt ani. Copiii nu sunt agresați doar acasă, ci o parte dintre ei au în continuare parte de așa ceva și la școală. „Avem multe situații în care părinții invită cadrele didactice să recurgă la acte de violență”, spune un secretar de stat de la Ministerul Educației.
Cuprins:
- „Bătaia are, în înțelegerea publică, toleranță”
- Medicii nu raportează abuzurile întâlnite la Urgențe
- O tragedie pusă în tăcere
- Părinții îi îndeamnă pe profesori să recurgă la „nuia”
- Trebuie să-i învățăm pe copii să spună ce-i doare
- Peste 3.000 de copii, abuzați sexual anual
- Prea puține camere de audieri pentru copii
Sondajul realizat de Salvați Copii ale cărei rezultate au fost prezentate luni într-o dezbatere publică arată, printre altele, că 56% dintre părinți au declarat că-și pedepsesc copiii dacă greșesc. Iar pedepsele înseamnă: restricționarea accesului la telefonul mobil (22%), restricționarea ieșirilor la joacă, afară, cu prietenii (7%) restricționarea accesului la calculator/tabletă/internet (8%) și la televizor (5%), ceartă (5%) și pedepse corporale (1% ).
- părinții preferă cel mai mult retragerea privilegiilor ca pedeapsă (57%), iar jumătate dintre aceștia consideră oportună folosirea agresiunilor verbale;
- 6% dintre copii spun că se simt lipsiți de apărare atunci când sunt pedepsiți, iar 3%, că se simt părăsiți;
- 43% dintre copii spun că suferă în tăcere atunci când sunt pedepsiți;
1,1%dintre părinți spun că sunt de acord cu bătaia ca pedeapsă
O cifră în creștere față de 2013, când procentul era la 0,8. 19% dintre părinți spun că sunt de acord cu pedeapsa prin volență fizică doar în situații excepționale - comparativ cu 18% în 2013.
- 4% dintre copii spun că au fost trimiși de părinți să muncească pentru bani, în detrimentul frecventării școlii; alți 8% au spus că nu merg la școală pentru a avea grijă, acasă, de frații mai mici;
- 1% dintre copii spun că au fost trimiși la cerșit, un procent mai mic față de 2013 (3%);
- 5% dintre copii au spus că au fost abuzați fizic de cadrele didactice, mai puțin decât în 2013, când 7% dintre elevi au spus asta.
- 46% dintre copii au spus că au fost loviți cu palma (față de 63% în 2013) și 13% dintre copii au spus că au fost loviți cu bățul sau cu nuiaua (față de 18%);
Între 0.7% - 4.8% dintre copii spun că au fost agresați sexual în afara familiei, față de 1-3% în urmă cu opt ani.
Procentele nu coincid cu cele indicate de părinții care spun că ai lor copii au fost abuzați sexual de către persoane din afara familiei: 3,2% în prezent, oricum în creștere față de acum opt ani, de la 0,5%.
Sondajul a fost realizat anul trecut de Salvați Copiii pe un eșantion de peste 1.100 de copii și aproape 900 de părinți. Cercetarea are o marjă de eroare de +-3.4% În același timp cu dezbaterea de luni, în fața Parlamentului a avut loc un protest în spijinul copiilor abuzați.
„Bătaia are, în înțelegerea publică, toleranță”
„Violența are multe ambalaje, iar pe cea explicită noi o numim bătaie. Această bătaie are, în înțelegerea publică, o minimă toleranță. Intervin și tradițiile locului, iar oamenii de multe ori nu văd abuzul, spun că o palmă dată la fund nu e violență”, explică aceste cifre medicul psihiatru Gabriel Diaconu, într-o dezbatere online organizată de Salvați Copiii.
Aceste percepții, cum că „bătaia e ruptă din rai” sau că un cuvânt dur, o ceartă, o amenințare nu sunt forme de abuz, rămân cu consecințe dure asupra copiilor, atrage el atenția: tulburări de alimentație, de comportament, tulburări la nivel psihic.
Medicii nu raportează abuzurile întâlnite la Urgențe
Sunt elemente pe care, de cele mai multe ori, medicii nu le observă neapărat atunci când un copil abuzat ajunge în fața lor.
„E evident pentru un urgentist că e vorba de o neglijență grosolană când vine un copil mușcat de față de câinele familiei sau când sunt alte semne de traume. Dar abuzul, care reprezintă sub 1% din scenariile cu copii traumatizați care ajung la urgențe, este de multe ori ignorat pentru că nu oferim atenție nuanțelor”, spune medicul pediatru Mihai Craiu.
Un copil îmbrăcat neadcvat sau care nu răspunde la întrebări atunci când se face consultul - și răspunde doar părintele -, acestea sunt exemple de comunicare nonverbală ce nu ar trebui ignorate. Un semnal de alarmă reprezintă și o rană sau o leziune descoperită la control, dar despre care părintele sau adultul nu a spus nimic.
Ce ar trebui să facă medicii în astfel de cazuri? Să le notifice autorităților, afirmă Craiu. Dar asta nu a devenit o regulă printre cadrele medicale, spune tot el.
„În spital, medicii se concentrează pe partea de suferință fizică și s-ar putea să nu fie atât de atenți pe partea de abuz emoțional”, explică medicul.
Iar unii medici nu vor să-și asume întâlnirile cu organele legii, rezolvă problema și nu mai raportează.Mihai Craiu, medic pediatru
O tragedie pusă în tăcere
Neraportarea acestor fapte, chiar dacă sunt doar suspiciuni, deci trecerea sub tăcere a posibilelor abuzuri este cu adevărat o dramă, crede Gabriel Diaconu. Și asta pentru că, fără măsuri împotriva agresorului sau agresorilor, cel mic va continua să fie abuzat.
„Tragedia este pe mute (fără sunet, n.red.). Copiii fie nu sunt auziți, fie nu au la dispoziție palierul de a prezenta ce li s-a întâmplat, iar dramele lor rămân tăcute.
Când vorbim de tăcere, nu vorbim doar de cea a victimei, ci și de complicitatea adulților. Sunt lucruri pe care le văd familia, ceilalți, dar nu fac nimic, iar copilul va continua să fie brutalizat, fie fizic, fie prin atitudini toxice.Gabriel Diaconu, medic psihiatru
Părinții îi îndeamnă pe profesori să recurgă la „nuia”
5% dintre copii au spus că au fost abuzați fizic de cadrele didactice. Deși este un procent mai mic față de 2013, când, la același sondaj, 7% dintre elevi au spus asta, problema rămâne.
Radu Szekely, secretar de stat în Ministerul Educației, crede că asta vine și din faptul că chiar părinții elevilor îi îndeamnă pe profesori să apeleze la bătaie când copiii lor nu sunt cuminți.
„Din păcate, există o cultură a bătăii din rai și se spune că tot nuiaua este cea care te face să înveți. Avem multe situații în care părinții invită cadrele didactice să recurgă la acte de violență atunci când copiii lor nu sunt disciplinați”, spune Szekely.
„Cred că, pe lângă măsurile legale pe care le luăm și constrângerea cadrelor de a renunța la astfel de abuzuri fizice și psihice, este necesară o educație mai largă la nivel de societate”, punctează el.
Trebuie să-i învățăm pe copii să spună ce-i doare
Un comportament inadecvat trebuie lămurit clar, iar regulile și consecințele nerespectării lor trebuie să vină întotdeauna împreună, e de părere Aura Stănculescu, consilier școlar și directoarea Centrului de Resurse și Asistență Educațională din București (CMBRAE), instituție care este responsabilă, printre altele, cu monitorizarea cabinetelor psihopedagogice din școli.
În același timp, lucrurile bune făcute de copil trebuie recunoscute.
„Un comportament pozitiv validat la timp, adică imediat ce s-a produs, crește șansa ca el să se repete. Evident, atunci când nu e un comportament dorit de la copil, trebuie să clarificăm ce e în neregulă”, explică ea.
Stănculescu crede că cei mici își cunosc bine drepturile și știu când le sunt încălcate. Ce nu știu este cum să spună asta.
„Noi avem de lucrat la lejeritatea cu care să spună. Un copil care poate spune ce-l doare e un copil care a învățat să se apere. Și pe noi ne interesează ca acești copii să nu rămână în rolurile de victime. Pentru că pot deveni adulți care să se transforme la rândul lor în abuzatori”, afirmă Aura Stănculescu.
Peste 3.000 de copii, abuzați sexual anual
Anul trecut au fost sesizate 3.394 de infracțiuni sexuale cu minori, potrivit Poliției Române. Sunt doar datele înregistrate la Poliție, însă faptele pot fi sesizate și direct la Parchet, astfel că cifra reală este și mai mare.
În mai mult de jumătate din cazurile de violență sexuală din București din perioada 2015-2017, victimele au fost minori.
Astfel de fapte sau cel puțin, accentuarea lor, poate fi prevenită în primul rând prin sesizarea oricărei posibile urme de abuz, fie ea și doar o bănuială, spune procurorul Marian Trușcă, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Orice fel de suspiciune de abuz, oricât de greu demonstrabil ar putea fi la prima vedere și indiferent din ce zonă vine, trebuie să facă obiectul unui dosar penal. Trebuie sesizat întotdeauna organul de urmărire penală, poliție sau Parchet.Marian Trușcă, procuror
Prea puține camere de audieri pentru copii
Audierile minorilor sunt foarte delicate, mai ales când aceștia au fost victimele unor infracțiuni sexuale.
România are doar cinci camere de audiere pentru minori în cadrul Parchetelor. O astfel de infrastructură minimală la nivel național ar putea duce la o rată mult mai mare de trimitere în judecată a dosarelor de abuzuri sexuale asupra minorilor, crede procurorul Trușcă. „Dar nu există infrastructura necesară pentru a trata așa cum trebuie aceste cazuri. Multe dintre camerele de audiere sunt create cu ajutorul unor ONG-uri”, spune procurorul.
Foto: 123rf.com
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
