O demisie necesara, dar silita

Nimic spectaculos in demisia televizata a ministrului apararii, Teodor Atanasiu. Fie si daca revenea la minister dupa scoaterea de sub urmarirea penala generata de plangeri parca la comanda si dupa suspendarea sa, zilele lui in fruntea ostii sub presedintia lui Basescu erau numarate. Ar fi trecut dintr-o suspendare in alta. In plus, o buna parte din ofiterime nu-l vedea cu ochi buni. Plecarea lui de la MApN nu-i o pierdere, fiind unul din cei mai slabi ministri ai actualului Executiv. Totusi, el are un merit. A determinat inceperea dezvaluirii uriaselor pagube aduse sub predecesorii sai Bugetului de stat, prin contracte oneroase si achizitii suspectate de a se fi incredintat anumitor firme. Contra unor comisioane care ar fi generat brusca prosperitate a unor generali. Documente provenind chiar din minister acrediteaza ideea ca din 1990 incoace aceste afaceri s-ar ridica la vreo zece miliarde de euro. Bani jupuiti de pe contribuabili, spre a se achizitiona cvasinecontrolat logistica militara neperformanta, depasita din start. Si chiar harburi. DNA are ce lucra, totul e sa nu mimeze.

Demisia lui Atanasiu insa a declansat o noua si grava criza in Coalitia de guvernamant. Liberalii au pierdut postul pe care a si fost numit pedistul Frunzaverde. Desigur, PNL-ului nu i-a cazut bine acest esec. Se prefigureaza si alt conflict major, cel privind foarte importantul viitor portofoliu al Dezvoltarii Regionale, care va gestiona fondurile venite de   la UE. Astfel de meciuri de box fara manusi nu sunt decat o parte a strategiei prin care se forteaza alegerile anticipate atat de dorite la Cotroceni, pentru debarcarea „democratica” a liberalilor.

Urmărește-ne pe Google News