O economie americană rezistentă poate face față șocului tarifelor impuse de Trump. Comerțul internațional și creșterea economică a SUA au mai trecut prin momente dificile
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Acum trei ani, porturile de pe coasta de vest a SUA, terminalele lor de containere și liniile feroviare, congestionate fără speranță de presupusa dislocare post-COVID a rețelelor de valoare, erau considerate locul unei slăbiciuni profunde și durabile a globalizării. În prezent, situația este inversă - porturile se golesc, pe măsură ce tarifele impuse de Donald Trump afectează programul de navigație al navelor de marfă din China. Sincer, unii oameni nu sunt niciodată mulțumiți.
Opinie de Alan Beattie
Primul dintre acestea reflectă de fapt o recuperare rapidă a bunurilor, după lockdown, prin canalele tradiționale, mai degrabă decât o problema structuralâ. Odată ce toată lumea și-a cumpărat prima bicicletă electrică și și-a amenajat curtea cu mobilier nou de grădină, porturile (și economia, mai mult sau mai puțin) au revenit la normal. Dacă președintele SUA își modera războiul tarifar împotriva Chinei, sau dacă rețelele de valoare găseau modalități de a „spăla” exporturile către SUA prin intermediul unor țări terțe, se poate întâmpla același lucru în sens invers.
Doar dacă Trump este hotărât să continue să intensifice protecționismul pentru a opri importurile, comerțul și economia nu se vor redresa. Pe termen mediu, situația va arăta destul de urât, indiferent de ceea ce va face. Rafturile goale și copiii americani care suferă de un regim de raționalizare a păpușilor, conform puritanismului nou descoperit al lui Trump, vor fi o imagine teribilă, iar micile întreprinderi care vor da faliment din cauza lipsei de materii prime din China ar putea duce la recesiunea cu care Trump spune, în mod improbabil, că nu are nicio problemă. Ryan Petersen, de la compania de logistică Flexport, care a devenit vocea industriei transporturilor, așa cum a făcut-o și în perioada de congestie post-COVID, spune că tarifele sunt „un eveniment de proporții catastrofale” pentru clienții săi mici întreprinzători.
Dar dovezile din ultimii ani sugerează că atât comerțul internațional, cât și economia SUA sunt pe deplin capabile să facă față șocurilor majore fără a suferi daune pe termen lung. Marc Levinson, economist, istoric și autor al cărții „The Box”, istoria definitivă a containerului de transport maritim, afirmă că industria transportului maritim se află într-o situație rezonabilă pentru a absorbi un șoc provocat de China și SUA, chiar dacă acesta va duce la o reducere a cererii globale și nu doar la o reorganizare a rutelor comerciale.
În mod ironic, subliniază Levinson, veniturile industriei transportului maritim au fost stimulate de blocada Houthi a Mării Roșii, care a obligat navele de containere să ocolească sudul Africii. Șocul provocat de COVID asupra încrederii gospodăriilor și creșterii economice a provocat o recesiune mondială în 2020, iar comerțul mondial cu bunuri și servicii a înregistrat o scădere drastică. Însă creșterea economică s-a redresat rapid grație sprijinului fiscal și relaxării măsurilor de restricție. În comparație cu alte economii avansate, în special din Europa, SUA tind să se redreseze din recesiuni cu puțină „histerezis” - efecte permanente asupra producției și ocupării forței de muncă cauzate de recesiunile ciclice. Rata șomajului din SUA a crescut vertiginos până la aproape 15% în primăvara anului 2020, dar a revenit sub 4% până la sfârșitul anului 2021.
Problema nu este atât de mare, dacă SUA și sistemul comercial pot absorbi șocul tarifelor de 10% impuse de Trump aproape tuturor partenerilor comerciali până în prezent, și chiar tarifele mult mai mari impuse Chinei. În timp, probabil că vor putea. Așa cum am văzut în timpul războiului comercial din primul său mandat - și așa cum se pregătesc să facă acum economiile pe care FMI le numește „conector” -, exporturile chinezești ajung în continuare în SUA printr-o combinație de reetichetare sau printr-o mutare mai autentică a producției cu valoare adăugată în țări terțe.
SUA încearcă din greu să pună capăt acestor practici de eludare, dar este vorba de o piață uriașă, cu un stimulent enorm de a găsi o cale de a ocoli tarifele. Între timp, lanțurile valorice cu economii de scară mari și susceptibile de a suferi daune ireversibile în urma șocurilor, în special industria auto, sunt în prezent protejate în mod rezonabil prin derogări. Problema este dacă Trump este cu adevărat hotărât să blocheze importurile din toate sursele.
Având în vedere impactul lor asupra comerțului, tarifele sale au fost comparate, cu o oarecare justificare, cu decizia Marii Britanii de a părăsi UE. Guvernul britanic a ales o formă dură de Brexit care a dezavantajat pe termen nelimitat exportatorii (și importatorii) săi și a slăbit productivitatea pe termen lung, probabil cu 4%, iar acest lucru se întâmplă într-un context în care fricțiunile comerciale nu se disipă în timp. Echivalentul lui Trump nu ar fi pur și simplu impunerea unor tarife stabile și menținerea lor, ci încercarea nesfârșită de a astupa găurile și de a restricționa importurile globale într-un mod care continuă să cauzeze prejudicii, nu doar modelelor comerciale existente, ci și celor noi care apar.
Nimeni nu știe ce va face Trump, deși este din ce în ce mai clar că mulți dintre marii parteneri comerciali ai SUA - China, Japonia, UE - au demascat bluful lui Trump în încercarea sa de a-i forța să facă rapid concesii. Având în vedere că Trump are obiceiul de a da înapoi în fața provocărilor, aceasta este o evoluție sănătoasă. În orice caz, deși companiile americane expuse comerțului cu China se vor confrunta cu o ajustare dureroasă în lunile următoare, numai dacă Trump va adopta o politică de „tot ce este necesar” pentru a restricționa toate importurile este probabil să se producă daune grave și permanente.
