O provocare apărută în pandemie. Zeci de mii de oameni din lumea întreagă îşi descoperă orașele, străbătând fiecare metru de stradă. „Toți suntem sclavii rutinei” 

Pandemia și restricțiile de mișcare pe care le-a adus aceasta au născut un nou trend. Acela de a explora oraşele noastre cu ochi proaspeți, pentru a explora străzile pe care le-am ocolit în zilele de dinaintea izolării, când mersul pe jos era doar o goană de la A la B. Din ce în ce mai mult, aventurierii urbani duc această distracție și mai departe și decid să meargă sau să alerge pe toate miile de străzi care compun oraşele lor. Există și un site pentru monitorizarea acestor alergări sau plimbări epice numit CityStrides şi îl folosesc peste 45.000 de oameni, scrie The Guardian.

„Nici măcar nu pot să-mi explic cum de sunt aşa mulţi oameni”, spune programatorul James Chevalier, care coordonează site-ul ca proiect secundar și folosește site-ul open-source OpenStreetMap pentru statisticile sale stradale. Până acum au fost 6.300 de încercări finalizate în diverse orașe din lume, niciuna dintre ele nu a fost a lui. El a acoperit doar 45% din Holyoke, Massachusetts, dar, ce-i drept, s-a mutat acolo, după ce făcuse deja 21% din orașul său natal, Easthampton.

Profesorul care a alergat pe fiecare străduţă din Glasgow

Unul dintre cei care au satisfacția de a fi trasat linii GPS pe fiecare stradă din oraşul său – toate cele 6.000 din Glasgow – este profesorul de liceu Michael Shanks. Locuiește într-un bloc fără grădină și, în timpul primei carantine generalizate, când era permisă doar o oră de exercițiu în aer liber pe zi, a simţit că vrea să o petreacă într-un mod mai productiv, decât să alerge zilnic prin acelaşi parc.

În timp ce Shanks căuta idei pe internet, a dat de celebrul alergător Rickey Gates, care, în decurs de 45 de zile în 2018, a alergat pe toate cele 2.237 de străzi din San Francisco. 

La început, ştia doar 8% din oraşul său

Când Shanks a împărtăşit pentru prima dată datele sale GPS cu CityStrides ca să vadă cât teren a acoperit deja în 15 ani de viață în Glasgow, aplicaţia i-a arătat că ştia doar 8% din oraș. „Toți suntem sclavii rutinei”, spune el, „și făcusem mii de alergări în aceeași parte a capătului de vest al orașului în care locuiesc”.

A început experimentul de a cunoaşte întregul oraș prin curse de alergare care începeau de la locuinţa sa, dar curând era nevoit să facă 10 km doar pentru a ajunge pe străzi noi. Apoi, a început să se oprească din naveta lui pentru a acoperi alte zone. Pentru că nu și-a planificat cu meticulozitate traseele pentru o eficiență maximă, el spune: „A trebuit să mă întorc și să refac bucăți de străzi, ceea ce a fost cu adevărat frustrant, dar cu siguranță aș face asta din nou, pentru că mi s-a părut eliberator să alerg pe străzi la întâmplare și apoi să văd câte au fost bifate la sfârșit”. 

În timp ce unii dintre cei care se înscriu în această provocare aleg trasee liniare lungi, Shanks a preferat să se învârtă în jurul străduţelor mai mici în fiecare sesiune, deoarece pentru el, „mai degrabă decât o provocare atletică, eram mai interesat să explorez și să aflu despre istoria locului, pe parcurs”.

„Îţi dai seama ce mult suntem aglomeraţi într-un loc destul de mic”

Primul lucru pe care l-a învățat în această călătorie de un an și nouă luni a fost cât de puțin cunoștea cu adevărat Glasgow. „Realizezi cum comunitățile individuale formează un oraș – nu este un loc unificat”, spune el. „Dar, în acelaşi timp, îți dai seama cât de mult suntem cu toții aglomeraţi într-un loc destul de mic. A fost fascinant”.

În istoria recentă, Glasgow a fost considerat capitala infracţionalităţii în Europa. Chiar dacă oraşul încă are o serie de probleme sociale grave, Shanks a observat că lucrurile se schimbă în bine. „Nu era niciun loc în care să nu fiu confortabil să petrec ceva timp discutând cu oamenii”, spune el, iar aceste interacțiuni au scos la iveală o istorie socială nespusă a orașului. Acum lucrează la o carte despre asta. 

Această nerăbdare a publicului de a împărtăși, bănuiește el, a fost sporită de plictiseala, dar şi de senzaţia de solidaritate provocate de pandemie. De fiecare dată când întâlnea oameni în grădinile lor, „au fost foarte, foarte dornici să se oprească și să discute”. 

Străzile-fantomă

O altă descoperire surprinzătoare au fost ceea ce Shanks numește „străzi-fantomă”, unde locuințele postbelice au fost demolate și nu s-a construit nimic în locul lor, lăsând iluminatul stradal să cadă numai pe câte un semn stradal, moloz sau tufiș. Le-a fotografiat pe acestea, precum și orice altceva i-a atras atenția. 

Glasgow are mai mult spațiu verde pe cap de locuitor decât orice alt oraș european și, firește, Shanks iubeşte parcurile – mai puțin semnele omniprezente cu „fără jocuri cu mingea”, care merg pe principiul „copiii trebuie văzuți, și nu auziți”. „Ca profesor, mi-a plăcut foarte mult să fac fotografii în parcuri”. 

Comorile ascunse din colţurile Londrei

Nimeni nu e încă aproape să completeze cele 39.137 de străzi din Greater London, dar, în 2014, înainte ca CityStrides să ia avânt, Noelle Poulson din Utah, Statele Unite, a deschis calea mergând pe fiecare stradă din zona de trafic a Londrei – în jur de 600 de kilometri. Înarmată cu un ghid, era hotărâtă să cunoască intim oraşul înainte ca viza ei să expire. „A fost despre a vorbi cu oamenii şi despre a intra în magazinaşe pe care nu le mai văzusem, a face poze şi picnicuri în parc. A interacţiona cu adevărat cu oraşul”.

„A fost mai magic decât credeam că va fi”, continuă ea, „am crezut că o să mă uit la clădiri frumoase, dar până la urmă, mă întâlneam cu oameni care măturau străzile şi porneam o discuţie amplă şi povesteau despre familia lor. Sau cunoşteam oameni în mici magazine şi aflam povestea lor. În timp, a devenit mai mult despre a crea o conexiune cu oamenii pe care îi întâlneam”.

Descoperirea de comori ascunse în peisajul urban a dus-o şi la o grădină comunitară din aleea Bermondsey numită Gibbons Rent. „Există o bibliotecă acolo cu cărţi de împrumut”, spune Poulson. „E foarte uman. Vezi toate locurile astea unde oamenii găsesc o cale să îşi facă nişte colţuri drăguţe şi spaţii confortabile, în stilul lor”.

„Cineva şi-a făcut timp să pună poezie pe perete”

În  fiecare plimbare pe care a făcut-o, spune ea, chiar și în locuri în care nu a fost imediat inspirată, a găsit ceva care merita văzut, cum ar fi faptul că „cineva și-a făcut timp să pună poezie pe perete”. 

A descoperit că Londra are o mulţime de spaţii publice de explorat şi crede că merită mereu să întrebi, când nu eşti sigur dacă poţi intra undeva. „Vezi ce se întâmplă”, spune ea. 

„Fii curios. Întreabă: Pot să merg acolo? Pot să văd lucrul ăla? Pot să intru în această grădină? E uimitor de cât de multe ori oamenii vor spune: Da, sigur. Sau vor pune întrebări legate de ce faci”.

Pe cale să completeze 40 de oraşe din Germania

În topul celor care au acceptat provocările „fiecare stradă” sunt oameni cu statistici impresionante. Cel mai activ a fost un consultant din Berlin, Denis Bafounta. Acesta a acoperit în totalitate 12 oraşe şi mai are câteva străzi până  va mai completa şi altele. „Sunt pe cale să completez 40 de oraşe din jurul Berlinului, înainte de finalul anului, sau să ajung măcar la 99% din acestea”, spune acesta. 

Pentru el, punctul culminant al proiectului său ar fi dacă ar găsi o cale să completeze 100% din Berlin – acum este la 99,81%”. 

Cu ani în urmă, se simţea neliniştit când alerga în apropierea comunităţilor cunoscute ca fiind predominant de dreapta. „Sunt negru. Dar alerg peste tot, câtă vreme nu e proprietate privată. Să alerg pe fiecare stradă m-a ajutat să nu-mi mai pese deloc de asta. Sigur, e mai ușor pentru mine să uit de reacţiile violente, pentru că locuiesc în Germania şi aici nu sunt foarte multe arme”.

Foto ilustrativă: Shutterstock

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE