Olena Herasymiuk, poetă și fost paramedic militar în Donbas: „Putin trebuie judecat în viață, nu să scape prin moarte, așa cum au făcut Hitler și Stalin”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Poetă, veterană și activistă civică, Olena Herasymiuk a luat parte în 2014 la Revoluția Demnității, fiind printre protestatarii din Piața Independenței din Kiev. După ce a început războiul din Ucraina, Olena a strâns câteva mii de tone de ajutoare. Scriitoarea a vorbit exclusiv pentru Libertatea, cu ocazia prezenței la FILIT Iași, cu emoție despre cum se scrie poezie în vremea războiului, despre implicarea sa în strângerea de ajutoare umanitare, dar și ce final vede pentru Vladimir Putin și conflictul din Ucraina.
Cuprins:
A refuzat un premiu acordat de fostul președinte prorus Ianukovici
În 2017, Olena Herasymiuk (34 de ani) s-a alăturat unui batalion militar medical în Donbas, activând ca paramedic. Iar în iunie 2019, a luat parte într-o operațiune specială de capturare a lui Volodymyr Tsemakh, unul dintre cei care au jucat un rol-cheie în atacul rusesc din 2018 asupra zborului MH17 al Malaysia Airlines, doborât în estul Ucrainei, care s-a soldat cu 298 de victime.
Acțiunile sale de militant civic au continuat, iar Olena a strâns în 2022 peste 5.000 de tone ca ajutoare pentru victimele războiului din Ucraina. Tot ea a reușit să convingă o instanță din Ucraina să reabiliteze postum 13 oameni arestați și executați în 1923 pentru că s-au opus autorităților sovietice.
A fost prima reprezentantă a Ucrainei la Campionatul Mondial de Slam Poetry (2025), laureată a Premiului „Taras Melnyciuk” (2024), precum și a Premiului „Oles Honciar”. Alături de scriitorul Ievhen Lir, Olena este coordonatoarea proiectului Nedopysani, prin care sunt comemorați oamenii de litere căzuți victime ale invaziei ruse. Pentru faptele ei de curaj i s-au acordat decorațiile „Pentru viața salvată” și „Crucea Cavalerului” a Armatei Voluntarilor Ucraineni.
Pentru Olena, activismul este cumva și o moștenire de familie. Mykhailo Datsiuk, bunicul său, a fost poet și disident în perioada sovietică. Iar lupta sa este și una personală. Tatăl Olenei s-a născut în exil în Karaganda, în stepele din Kazahstan, iar străbunicul ei a fost comandant în Sich Riflemen, o unitate austro-ungară ce a luptat împotriva forțelor bolșevice în 1919.
În 2013, Olenei i s-a acordat Premiul președintelui Ucrainei pentru poezie, premiu pe care l-a refuzat în regim de protest față de regimul președintelui Viktor Ianukovici, care era pro-Rusia.
„A fost foarte greu să refuz un astfel de premiu, deoarece pe timpul lui Ianukovici, poliția lucra, din păcate, împotriva poporului și acest lucru era chiar periculos pentru viața mea. Bineînțeles, noi eram împotriva lui Ianukovici, deoarece doream să trăim într-o țară civilizată europeană ce trăiește după principii europene. Bineînțeles, s-a părut că refuzarea premiului va însemna o catastrofă pentru cariera mea, dar și pentru viața mea, deoarece atunci au început persecuțiile și în timpul lui Ianukovici îi persecutau pe toți cei care erau împotriva lui”, mărturisește Olena Herasymiuk pentru Libertatea.
A scris un volum despre victimele represiunii sovietice
Împreună cu Denis Polishchuk, Olena a inițiat proiectul „Rozstriljanij Kalender” (n. red. - Calendarul execuțiilor), proiect grație căruia au fost colectate și publicate în 2017 documente și informații despre represiunea asupra intelectualilor ucraineni în timpul erei sovietice. Un volum în care au fost prezentate tulburătoarele povești ale victimelor represiunii sovietice. „Calendarul execuțiilor” urmărește să arate ce s-a întâmplat cu ucrainenii în timpul Uniunii Sovietice.
„Este important să vorbim puțin despre context, deoarece toate arhivele au fost închise și foarte multe familii din Ucraina pur și simplu nu știau nimic despre trecutul lor, nu exista acces la informație. Asta spre deosebire de România, unde, din câte știu, arhivele sunt deschise.
De aceea, noi am inițiat acest proiect prin care în fiecare zi cercetam viețile și trecutul oamenilor și, pe măsura descoperirilor și a lucrurilor pe care le aflam, în fiecare zi publicam un articol sau chiar două despre aceste întâmplări.
Prin acest proiect, noi am încercat să trezim în ucraineni conștiința, să le aducem la cunoștință și să le trezim conștiința, dar și să-i provocăm să gândească critic și să se întrebe fiecare: oare care a fost trecutul meu, ce s-a întâmplat cu familia mea în trecut?
Toate poveștile aflate în cadrul acestui proiect m-au cutremurat, au fost foarte greu de digerat, uneori mă simțeam chiar fizic rău din cauza lucrurilor pe care le aflam, dar povestea care m-a impresionat cel mai mult e cea a unui scenarist. Această poveste arată că oricât de bun ai fi, orice ai face pentru sistemul represiv, oricât de mult ai munci, chiar dacă lucrezi pentru acest sistem, el la un moment dat te va distruge”, spune Olena.
Scenaristul pe care Stalin îl adora, dar pe care l-a trimis în gulag
Olena folosește mereu exemplul lui Arkadiy Dobrovolsky, un cunoscut scenarist care a scris scenariul pentru un film care i-a plăcut enorm de mult lui Stalin, dictatorul chiar a spus că este filmul lui preferat. Cu toate acestea, Stalin l-a trimis pe scenarist în gulag, deoarece pur și simplu îi plăcea să-și bată joc de oameni.
„Odată ajuns în gulag, acest scenarist, ca și alții, trebuia să participe la anumite lecții de reeducare. Și în cazul acestor lecții le erau prezentate și anumite filme, prin care ei trebuiau să se reeduce, să învețe să fie mai buni. Și culmea este că acest scenarist a ajuns în gulag ca să-și vadă propriul film.
Și Arkadiy Dobrovolsky a fost șocat atunci când pe genericul filmului a apărut un alt nume în loc de numele său. Ideea este că această mașinărie de represiune sovietică funcționa în următorul fel: chiar dacă tu făceai ceva ideal, chiar dacă din mâinile tare ieșea o lucrare divină, acest lucru ție nu îți garanta că vei scăpa, că vei fi protejat de următoarele probleme, ci, din contră, în momentul în care tu ajungeai în centru și erai văzut de toți, acest lucru era o dovadă pentru că tu urmează să fii persecutat și de tine își vor bate mai mult joc și urmează și mai greu”, precizează Olena Herasymiuk.
Libertatea a întrebat-o pe apreciata poetă dacă îi este mai ușor să scrie în perioade de pace sau de război: „Fără îndoială, cel mai ușor este să scrii atunci când ai timpul, resursele și condițiile necesare să te așezi, să respiri, să-ți limpezești mintea și să pui pe hârtie ceea ce gândești. Din păcate, în timpul războiului, noi nu aveam această posibilitate, pentru că tot timpul ești antrenat în ceva, ai ceva activități de făcut, ai o hiper-răspundere, o răspundere colosală și nu ai efectiv timp să te apuci să scrii”.
Olena mărturisește că frica este o forță care a împins-o să meargă mai departe. „Bineînțeles, frica este și ceva ce te poate opri. De exemplu, eu am simțit frică atunci când am înțeles că de deciziile mele depind multe, inclusiv faptul că deciziile mele ar putea înrăutăți situația altora”, explică ea.
Ce a determinat-o să ia decizia în 2017 de a se alătura unui batalion militar medical în Donbas, unde a activat ca paramedic? Tot frica, mărturisește poeta.
„Frica m-a motivat să merg acolo, deoarece în acel an, foarte mulți oameni erau deja obosiți și mi-a fost teamă că nu vor fi alte persoane care să-i înlocuiască. Și m-a motivat mult Yana Zinkevych, care a fost comandanta acelui batalion militar medical, care era tânără și totuși a fost atât de implicată și nu s-a temut deloc să facă parte dintre acei voluntari și dintre cei care salvează vieți, deoarece știa că, deși ar putea fi rănită, este în mâini sigure”, explică Olena.
Cele mai emoționante poezii, inspirate de victimele din Mariupol
În 2022, primul an al războiului din Ucraina, a scris doar patru poezii, deoarece nu a avut timp, fiind extrem de dedicată și implicată în a strânge ajutoare umanitare. Și a reușit să strângă peste 5.000 de tone de ajutoare. Olena Herasymiuk a rememorat, în cadrul discuției cu Libertatea, care a fost cel mai emoționant moment din perioada în care a strâns ajutoare umanitare.
„A fost impresionant atunci când a ajuns un TIR cu multe cutii, cutii mici, mai mari, de diferite dimensiuni, și pe fiecare cutie erau puse niște etichete. Nu mai țin minte dacă TIR-ul era din România sau Polonia. Pe etichete erau scrise toate detaliile privind ceea ce conține cutia. De exemplu, pastă de dinți, scutece pentru copii de la atâtea luni la un an sau tot felul de alte detalii, toate erau puse frumos pe etichetă. Cutia era înfășurată cu o fundiță, iar tot pe cutie era o etichetă mai mare pe care scria, de exemplu, că este pentru o mamă cu copii de la atâtea luni la atâția ani, pentru copii de anumite vârste sau pentru adolescenți. Totul era foarte, foarte bine organizat și atunci am înțeles cu câtă iubire au fost împachetate toate acele pachete”, povestește cu emoție Olena.
Aceasta mărturisește că dacă ar trebui să asocieze o poezie sau mai multe cu Ucraina, ar fi poemele despre Mariupol și despre numeroasele victime din orașul care a fost bombardat de ruși: „Sunt poezii emoționante, pentru că sunt despre acei oameni care au murit, sunt despre tragedia mare ce a lovit țara mea”.
Olena Herasymiuk a precizat și cum vede sfârșitul războiului din Ucraina și al lui Vladimir Putin. „Spre deosebire de Hitler și Stalin, Putin a reușit să facă ceva ce ei nu au reușit. A reușit să facă Europa să sufere chiar în lipsa unui război. Toată lumea e îngrijorată și e clar că suferă. Și de aceea consider că judecata este o metodă corectă de a pedepsi toate aceste lucruri și consider că vom putea spune că într-adevăr războiul s-a încheiat atunci când toți cei care au făcut aceste lucruri atât de rele împotriva noastră, împotriva umanității, vor fi cu adevărat pedepsiți. Putin trebuie judecat în viață, nu să scape prin moarte, așa cum au făcut Stalin și Hitler”, adaugă Olena.
