Opacitate cronică în privința activității SPP. Numărul persoanelor care primesc protecție este clasificat, iar instituția este condusă de 21 de ani de același om, generalul Lucian Pahonțu

Senatul ține în regim clasificat inclusiv numărul persoanelor care primesc anual servicii de protecție din partea SPP, o informație cu ajutorul căruia contribuabilii români ar putea estima cât de eficient este cheltuit bugetul acestei instituții. 

Statul român refuză să spună câți demnitari protejează SPP

Rapoartele de activitate SPP se află în regim clasificat, iar Parlamentul nu publică separat rapoarte de control asupra acestei instituții, astfel încât contribuabilii români să fie asigurați că banii publici, alocați acestei instituții, sunt cheltuiți în mod eficient. 

Pentru anul 2026, Serviciul de Protecție și Pază (SPP) a avut alocat un buget de 408,8 milioane de lei, în scădere cu 9,2% față de execuția preliminată din 2025. 

Potrivit legii de funcționare a SPP, principala atribuție a instituției este „asigurarea protecţiei demnitarilor români, a demnitarilor străini pe timpul şederii lor în România, a familiilor acestora, în limitele competenţelor legale, precum şi în asigurarea pazei sediilor de lucru şi a reşedinţelor acestora, potrivit hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării”. 

Libertatea a dorit să afle numărul demnitarilor români, pentru ultimii ani, care au primit servicii din partea SPP, pentru a evalua eficiența cheltuirii bugetului SPP. Mai precis, românii nu știu dacă bugetul SPP este dedicat protejării a unui număr de 50 sau 500 de oficiali români pentru a putea evalua dimensiunea bugetului public. 

Pentru a afla această informație de interes public, Libertatea a făcut solicitare oficială atât către SPP, cât și către Comisia de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională din Senat. Ambele instituții au refuzat să ofere această informație invocând în mod fals regimul clasificat în baza căruia funcționează acest serviciu de pază și protecție. Supra-secretizarea este o caracteristică a regimurilor autoritare, nu a democrației. 

„Protecția este acordată persoanelor care ocupă funcții publice de demnitate și responsabilitate majoră în arhitectura statului, precum și demnitarilor străini pe timpul şederii lor în România, familiilor acestora, așa cum este prevăzut în Legea nr. 191/1998 privind organizarea şi funcționarea Serviciului de Protecţie şi Pază. Beneficiarii sunt stabiliți prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, iar lista poate fi extinsă, pe anumite perioade de timp și cu aprobarea forului menționat, în baza unei analize riguroase de risc privind dinamica mediului de securitate, atât în cazul demnitarilor români, cât și al celor străini pe timpul șederii lor în România. Procesul este dinamic și depinde de modificarea contextului intern și internațional, de evoluția amenințărilor și de concluziile desprinse din cooperarea instituțională cu parteneri interni și externi”, a răspuns SPP, pentru Libertatea. 

În aceeași notă a supra-secretizării a răspuns și Parlamentul României, organul constituțional menit să exercită controlul civil asupra SPP, prin liberala Nicoleta Pauliuc: „Numărul și identitatea persoanelor care beneficiază de protecție țin de dispozitivul operativ al serviciului și se stabilesc prin hotărâre a CSAT, pe baza analizei de risc. Sunt informații care pot fi solicitate SPP și CSAT, nu date pe care comisia le comunică public”. 

Legea SPP nu prevede limită de mandat pentru director 

În democrații, control democratic parlamentar se exercită prin balansarea principiului transparenței versus secret de stat. În cazul instituțiilor din sectorul securității naționale, spre deosebire de multe alte domenii ale activității guvernamentale, este larg acceptat faptul că operațiunile și comunicațiile oficiale pot fi transparente doar într-o măsură limitată, deoarece operațiunile, sursele și activele relevante ar putea fi compromise, explică un manual privind controlul democratic civil.

Această situație sugerează că modelul predominant de supraveghere trebuie adaptat la circumstanțele specifice, „însă nevoia unui control riguros este mai mare, nu mai mică, decât în ​​cazul unor activități mai banale, cum ar fi educația sau asistența socială”, atrag atenția specialiștii în guvernanța democratică a sectorului de securitate. 

Legea în baza căreia funcționează SPP este una învechită, din perioada tranziției românești și ar trebui modificată de legiuitorii români, ca să corespundă standardelor democratice specifice unui stat membru UE, cum este România. 

De pildă, Legea nr. 191/1998 nu prevede limită de mandat pentru directorul instituției. Această anomalie a făcut posibil ca actualul director SPP, generalul în rezervă Lucian Pahonțu (61 de ani), să exercite această funcție timp de peste 20 de ani, începând cu 2005. 

Mai mult, democrațiile sunt guvernate de principiului controlului civil asupra instituțiilor militare. Relația democratică civil-militară reprezintă ansamblul de principii, legi și proceduri prin care autoritatea politică legitimă (aleasă prin vot) exercită controlul asupra forțelor armate. Acest echilibru garantează că armata este apolitică, își îndeplinește rolul constituțional în slujba cetățenilor și nu devine o amenințare la adresa democrației. Acest principiu democratic nu se aplică însă și în cazul guvernanței SPP, întrucât Lucian Pahonțu este cadru militar, are grad de general, care a intrat în rezervă la finalul mandatului lui Klaus Iohannis. 

O altă anomalie nedemocratică constă în faptul că SPP este o instituție militarizată, pe model instituțional postsovietic. Practica în rândul statelor europene este ca acest serviciu să existe ca un departament distinct în cadrul Poliției, în regim civil, așa cum se întâmplă în Franța, Germania sau UK. 

Ofițerii SPP ar trebui să aibă grade polițienești, nu grade militare. În Rusia, în schimb, Federal Protective Service este un serviciu special de funcționează în regim militarizat, unul dintre urmașii KGB și este subordonat direct președintelui Vladimir Putin. În prezent, Serviciul de protecție rusesc este condus de un general de armată, Dmitry Kochnev începând cu anul 2015. În perioada României comuniste, direcția care se ocupa de protecția demnitarilor români funcționa sub un model instituțional sovietic militarizat, recunoscută, pentru un timp, sub temuta denumire de Direcția a V-a.

Cine ar trebui să modifice legea

Libertatea a întrebat președinta Comisiei de control din Senat asupra SPP, Nicoleta Pauliuc (PNL), de ce nu a inițiat un proiect pentru modificarea Legii nr. 191/1998, așa cum prevede primul articol din regulamentul de funcționare al comisiei: „Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională (CAOPSN) este organ de lucru al Senatului, constituită pentru pregătirea activităţii de legiferare, precum şi pentru exercitarea funcţiei de control parlamentar”. 

Nicoleta Pauliuc a răspuns că inițiativa de modificare a legii SPP ar aparține parlamentarilor și Guvernului, nu comisiei ca atare, de unde rezultă că liberala nu își înțelege în profunzime rolul de controlor.

„Directorul SPP este numit de Președintele României, la propunerea CSAT, potrivit art. 7 din Legea nr. 191/1998, care nu prevede un mandat cu durată determinată. Comisia nu numește și nu revocă directorul; rolul ei este de control, nu de conducere a serviciului. Inițiativa de modificare a legii aparține parlamentarilor și Guvernului, nu comisiei ca atare. Modernizarea legislației de siguranță națională, în bună parte din anii 90, este o discuție legitimă, care cere consens politic și o dezbatere serioasă. Sunt deschisă unei astfel de dezbateri și o voi susține în comisie”, a răspuns Pauliuc. 

Libertatea a mai dorit să afle din partea Comisiei de control numărul total al angajaților SPP și câți dintre angajații SPP, la nivel de procente, au statut de cadru militar și câți sunt civili. Nici acest lucru nu a fost posibil: „Efectivele serviciului se aprobă de CSAT și fac parte din structura organizatorică a SPP. Defalcarea personalului este o informație pe care trebuie să o solicitați SPP, nu comisiei”. 

La rândul lor, în răspunsul furnizat către Libertatea, oficialii SPP au evitat să transmită această informație de interes public. 

Potrivit unui raport al Ministerului Finanțelor, cerut de Newsweek, SPP ar avea 1.500 angajați.

Parcursul profesional al lui Lucian Pahonțu

Pahonțu nu este un demnitar public lipsit de controverse. În anul 2019, Libertatea a dezvăluit că acesta a publicat o carte plagiată. El a absolvit Școala de Ofițeri de Transmisiuni în anul 1987, după care a lucrat în Ministerul de Interne. În decembrie 1989, Lucian Pahonțu era ofițer în trupele de securitate – o structură militară care acționa în uniformă, separată de Securitate. În CV-ul oficial, publicat pe site-ul SPP, Pohonțu apare drept comandant de pluton în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în perioada 1987-1990. În logica democratică, el ar fi trebuit lustrat.

Din 2005, a fost director al SPP, cu rang de secretar de stat, numit de Traian Băsescu. Anterior, în perioada 2002-2005, a fost comandant al Brigăzii Speciale de Intervenţie Vlad Ţepeş a Jandarmeriei Române.

Între 1999 şi 2002 a fost şef de Stat Major la Brigada 11 Mobilă Jandarmi din Bucureşti. A absolvit în 1994 cursurile Facultăţii de Arme Întrunite din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, iar în 2003 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe militare.

Potrivit Newsweek, Lucian Pahonțu încasează un salariu de 31.300 de lei net în calitate de șef al SPP, în timp ce adjunctul său primește 25.000 de lei.

Întrebat acum un an de reporterul Hotnews de ce îl mai menține pe Lucian Pahonțu în funcția de șef al SPP, președintele Nicușor Dan a răspuns că va avea o evaluare, care nu a mai fost făcută publică până în prezent. Sursele Libertatea susțin că Dan declară, în schimb, în discuții informale că dorește să îl mențină în funcție pe actualul șef al SPP.

Rezultate BAC 2026 – toate lucrările au fost corectate!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE