Păcălit cu 10.000 € de patronul francez, un tânăr îşi strigă disperarea: «Nu mai am nici cu ce să mă întorc acasă»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În urmă cu doi ani, Cosmin nu a mai suportat traiul greu de acasă - locuia în Vulcan, în Valea Jiului, una din cele mai defavorizate zone din România - şi a plecat la muncă în Vest. “Am venit la Paris ca să strâng bani să-mi cumpăr o garsonieră, pentru că stăteam cu chirie. Mama era deja în Franţa şi ea m-a ajutat să ajung aici. Prima dată am lucrat în construcţii, pentru un ex-iugoslav, care mă plătea cu 36 de euro pe zi.
Am muncit la negru, pentru că în Franţa nu prea se angajează legal români”, povesteşte tânărul, care continuă: “În septembrie 2010, am început să lucrez, pentru un francez de origine algeriană, tot în construcţii. Mi-a promis că-mi face acte, aşa că am chemat- o şi pe soţia mea. Pentru că nu vorbeşte franceza, n-a băgat- o nimeni în seamă. Aşa e aici: nu ştii limba, nu exişti! În noiembrie, patronul ne-a dus în Saint Raphael, o staţiune de pe Coasta de Azur, ca să renovăm un hotel. În aprilie anul trecut, am terminat lucrarea, aşa că apoi am fost recepţioner, hamal şi camerist. Mi-a dat bani cu ţârâita şi au fost luni în care nu am avut cu ce să ne cumpărăm de mâncare, în care am trăit doar din mila unor români şi a unui marocan. Am crezut mereu că mă plăteşte, deoarece mi-a prezentat un act când m-a angajat. Am aflat mai târziu că era fals. În total, am de recuperat cam 10.000 de euro. De o lună, patronul nu mai dă nici un semn de viaţă şi nici nu mă mai lasă să muncesc. Au fost aduşi alţi angajaţi, nişte arabi, rude de- ale lui”.
Soţia lui a născut de câteva zile
Deocamdată, cei doi tineri au fost lăsaţi să stea într-o cameră de hotel. Însă trăiesc clipe groaznice, pentru că pot fi aruncaţi oricând în stradă. “Ne este frică să nu vină cineva să ne dea afară, mai ales acum, când soţia a născut de câteva zile! Vrem să ne întoarceam acasă, vrem să scăpăm din acest coşmar, dar nu avem cu ce. Am cerut ajutor la ambasada noastră, dar am fost refuzaţi, cei de acolo au zis că ei nu se ocupă cu aşa ceva. Ne-au dat o listă cu avocaţi, dar noi n-avem bani să mâncăm, de unde să plătim avocaţii?!”, îşi strigă disperarea Cosmin.
Românul încheie: “Când am plecat, nu m-am gândit că mi se poate întâmpla aşa ceva în Franţa. Nu ştiu cum o să se rezolve situaţia noastră, dar am vrut să trag un semnal de alarmă, să ştie şi alţi români ce pot să păţească, dacă vin aici fără un contract legal de muncă”.
«Zero şanse să lucrezi legal»
Cosmin şi-a făcut bilanţul după doi ani de muncă pe brânci în Franţa: “N-am bani, n-am un loc de muncă şi n-am posibilitatea de a mă întoarce în ţară. Să lucrezi legal aici e practic imposibil. E un cerc vicios din care nu ieşi câştigător: nu poţi să te angajezi fără acte franceze şi nu poţi să-ţi faci acte dacă nu ai loc de muncă. Ce să fac?! Să fur şi să înşel nu pot. Am vrut doar să asigur un trai decent familiei mele. Să ştiţi că nu am stat să cerşesc. Am fost la toate organizaţiile, la toate instituţiile, ca să cer să muncesc, să-mi câştig pâinea. Toţi mi-au zis că nu pot să facă nimic pentru mine. Eu nu înţeleg unde sunt drepturile unui cetăţean din UE. Aici toate naţiile sunt ajutate. Toate, cu excepţia celei române!”.
