Soluția găsită de Paris ca să răcească orașul cu apă din Sena și să înlocuiască aerul condiționat, după ce temperaturile în Franța au depășit 44 de grade Celsius

Parisul vrea să răcească orașul cu apă din Sena, în loc de aer condiționat

În timp ce tot mai multe orașe europene se sufocă în valurile de căldură și răspund prin instalarea mai multor aparate de aer condiționat, Parisul a ales o soluție diferită: o rețea uriașă de răcire centralizată, ascunsă sub străzi, care folosește apa Senei pentru a răci clădiri importante ale orașului.

Sistemul are aproximativ 120 de kilometri de conducte subterane și distribuie apă rece către muzee, birouri, spitale, școli, hoteluri, clădiri publice și zone de afaceri. Printre clădirile conectate se află Luvrul și Grand Palais, potrivit sursei citate. Și, în loc ca fiecare clădire să folosească aparate individuale de aer condiționat, răcirea este produsă centralizat și distribuită prin oraș ca o utilitate, la fel cum sunt distribuite apa, căldura sau energia.

Cum funcționează „frigul” trimis prin conducte

Sistemul folosește apa Senei într-un circuit de schimb de căldură. Pe scurt, apa rece din râu este pompată printr-o conductă, în apropierea unei alte conducte care transportă apă încălzită venită din clădirile orașului.

Cele două fluxuri de apă nu se amestecă. Sunt separate de un perete metalic subțire, iar schimbătorul de căldură permite transferul căldurii din apa caldă către apa rece. Este același principiu simplu ca atunci când o ceașcă fierbinte este pusă într-un vas cu apă rece: lichidele nu se ating, dar căldura trece dintr-o parte în alta.

Apa răcită este apoi trimisă către clădirile conectate la rețea, iar apa Senei este deversată înapoi în râu puțin mai caldă decât înainte. Diferențele de temperatură sunt monitorizate și reglementate, iar până acum nu există dovezi clare că sistemul ar afecta ecosistemul fluviului.

De ce Parisul nu vrea să se bazeze doar pe aer condiționat

Aparatele clasice de aer condiționat răcesc interiorul clădirilor, dar aruncă în stradă căldura scoasă din încăperi. În orașele dense, unde asfaltul, betonul și clădirile rețin deja căldura, acest lucru poate accentua efectul de insulă termică urbană. Cu alte cuvinte, aerul condiționat salvează interiorul, dar poate încinge și mai mult exteriorul. De aceea, Parisul caută soluții care să răcească orașul fără să împingă toată căldura în stradă.

Fraîcheur de Paris, compania care operează sistemul, prezintă rețeaua ca pe o alternativă mai eficientă energetic și mai potrivită pentru un oraș care se confruntă tot mai des cu episoade de caniculă, „un fel de soluție miraculoasă în era încălzirii globale”, potrivit The Guardian.

O rețea începută în anii 90 și extinsă masiv după 2022

Ideea unei rețele de răcire centralizată la Paris a fost formulată în anii 90 de o filială a companiei Engie. Scopul era combaterea efectului de insulă termică urbană și creșterea eficienței energetice. În 2022, compania Fraîcheur de Paris a preluat contractul și a început extinderea pe termen lung a infrastructurii subterane. Orașul Paris rămâne proprietarul rețelei, iar operarea se face printr-o concesiune pe 20 de ani, cu implicarea Engie și RATP.

Contractul are o valoare de aproximativ 2,4 miliarde de euro pe 20 de ani, potrivit The Guardian. Planul este ca rețeaua să fie extinsă până în 2042, astfel încât să ajungă în toate arondismentele Parisului și să deservească peste 3.000 de clădiri.

Printre clădirile vizate se află spitale, școli, creșe, cămine pentru vârstnici și alte unități considerate infrastructură critică. Purtătorul de cuvânt al Fraîcheur de Paris, Tim Guigon, a explicat că nu toate clădirile au aceleași nevoi de răcire și nu toate pot fi conectate la rețea, dar obiectivul este transformarea sistemului într-o infrastructură la nivelul întregului oraș.

Luvrul, Grand Palais și alte clădiri, răcite prin sistemul subteran

Rețeaua nu este doar un experiment tehnic. Ea răcește deja unele dintre cele mai importante clădiri din Paris. Luvrul, care adăpostește opere de artă sensibile la temperatură și umiditate, este unul dintre exemplele cele mai cunoscute. Grand Palais, birouri, hoteluri de lux, spitale și clădiri publice folosesc, de asemenea, această formă de răcire centralizată. Pentru astfel de spații, avantajul este uriaș, mai ales că nu trebuie instalate mii de unități individuale de aer condiționat, iar răcirea poate fi controlată mai eficient.

Municipalitatea speră că sistemul îi va convinge pe o parte dintre cei 2,1 milioane de locuitori ai Parisului să renunțe la ideea de a cumpăra aparate individuale de aer condiționat, mai ales în condițiile în care episoadele de căldură extremă devin tot mai frecvente.

De ce sistemul consumă mai puțină energie

Răcirea centralizată produce frigul în puncte controlate, apoi îl distribuie prin rețea, ceea ce poate fi mai eficient decât mii de aparate separate, fiecare cu propriul consum și propria evacuare de căldură. Charles Simpson, cercetător principal în domeniul schimbărilor climatice la University College London, a explicat pentru The Guardian că un astfel de sistem ar trebui să consume mult mai puțină energie decât răcirea produsă de aparate individuale de aer condiționat.

Rețeaua Parisului nu elimină complet problema căldurii. Căldura extrasă din clădiri trebuie să ajungă undeva, iar în acest caz o parte este transferată în apa Senei, care revine în râu ușor mai caldă, iar studiile și monitorizările nu indică efecte ecologice clare asupra fluviului.

Totuși, sistemul trebuie supravegheat atent, mai ales pe măsură ce rețeaua se extinde. Într-un oraș încălzit de schimbările climatice, orice soluție trebuie să răcească oamenii fără să creeze o problemă nouă pentru apă, aer sau ecosisteme.

De ce nu poate fi copiat oriunde

Parisul nu este singurul oraș care folosește o soluție de acest tip. Stockholm folosește apă din Marea Baltică pentru răcire, iar Toronto utilizează apă din Lacul Ontario.

Totuși, modelul nu poate fi copiat identic în orice oraș. Este nevoie de o sursă de apă potrivită, de infrastructură subterană disponibilă, de investiții mari și de o rețea urbană care să permită conectarea clădirilor. În cazul Londrei, de exemplu, experții citați de The Guardian spun că Tamisa nu are neapărat debitul și temperatura ideale, iar subteranul orașului este deja foarte aglomerat cu linii de metrou și rețele de utilități.

Cele 120 de kilometri de conducte de sub Paris transformă apa Senei într-o resursă de răcire pentru muzee, spitale, școli, birouri și clădiri publice, un sistem comun inediat de a ține căldura sub contro. Și, dacă extinderea până în 2042 va reuși, rețeaua ar putea deveni una dintre cele mai importante soluții urbane de adaptare la caniculă din Europa.

Franța se confruntă cu un val de căldură excepțional, care a provocat deja 40 de decese prin înec în ultimele cinci zile. Autoritățile au activat planul de urgență sanitară Orsan, în timp ce temperaturile au depășit 44 de grade Celsius în vestul țării, iar Turnul Eiffel își închide porțile din cauza caniculei.

Soluția găsită de Paris ca să răcească orașul cu apă din Sena, după ce temperaturile în Franța au depășit 44 de grade Celsius