Pensionarul ”banilor însângerați” trebuie să adeverească faptul că piciorul amputat îi lipseşte cu adevărat!

Aşa arată relicvariul banilor însângeraţi

În seara de 21 decembrie 1989, după un miting organizat de regimul comunist împotriva revoluţiei izbucnite la Timişoara, câteva zile înainte, bucureştenii au ocupat Bulevardul Magheru într-un protest spontan împotriva dictaturii. Oficialităţile au ordonat foc împotriva manifestanţilor. ”A doua zi de dimineaţă trecătorii puneau bani şi aprindeau lumânări pe trotuarul încă plin de sânge. Eu am strâns banii şi i-am pus într-o cutie în altarul Bisericii Colţea. Păstrez şi acum acel relicvariu. Apoi am rugat muncitorii care reparau Spitalul Colţea să bată clopotul – contra bere. Ceauşescu tocmai fugise…”

Preotul Sandi Mehedinţu, 74 de ani, spune că nu este revolutionar, deși are dosar depus la Guvern. ”M-au anunţat că aş fi fost turnător al Securității”. ”Ați fost?” ”Nu, dar m-am opus mereu Patriarhiei. Și am un frate care a vorbit la Europa Liberă împotriva regimului comunist. Asta nu mi se iartă. Și ar mai fi ceva: ca să devin revolutionar mi s-a sugerat că ar trebui să dau șpagă, ceea ce nu voi face”.

Părintele Mehedinţu, la un parastas în memoria revoluţionarilor, la Universitate

A propus să nu se mai spună ”Preafericit”, ci Părinte Patriarh”

Are o pensie de 1.361 de lei, ”după 48 de ani și 6 luni de muncă”, din care primul an a lucrat ca profesor de muzică la Govora, unde a prins ”primavera comunismului românesc”, în sensul că a avut voie să cânte Deșteaptă-te române!  În spaţiu public.

După un an, a făcut seminarul şi a devenit preot, mai întâi în sate din Ardeal, apoi în Bucureşti.  ”Am propus modificarea titulaturilor oficiale pompoase. Să nu se mai spună Înaltpreasfinţia Sa”, ci ”Părinte Episcop”, nu ”Preafericit” – o stridenţă din toate punctele de vedere – ci Părinte Patriarh. M-a chemat Teoctist şi mi-a spus că a auzit de propunerea mea, dar că titulaturile pompoase sunt deja în tradiţia Bisericii. Nu am înţeles niciodată care tradiţie. Am mai reclamat faptul că sunt prea mulţi doctori în BOR, ce e cu atâtea doctorate, care se iau foarte uşor, în special în Constanţa? M-au pensionat repede, să scape de mine. Acum, nici nu am voie să mai intru în Spitalul Colţea”.

Pentru un scaun cu rotile, pensionarul trebuie ”să umble” după adeverinţe

Anul trecut, părintele Mehedinţu a păţit un necaz: i s-a amputat piciorul drept.  Proteza l-a costat 3.000 de euro, din care 500 a fost ajutorul Asistenţei Sociale. A cerut şi un scaun cu rotile, tot de la Asistenţa Socială, ca să se poată mişca mai uşor. ”Pentru a primi scaunul, m-au trimis la medicul care mi-a amputat piciorul, să îmi dea o adeverință că am piciorul amputat de el. Plus alte adeverințe pe care să le aduc, deși eu umblu într-un picior! I-am întrebat dacă ei nu văd că am piciorul drept amputat și mi-au răspuns că așa este legea…”, ne-a explicat Sandi Mehedinţu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE