15 tăvi cu „tort” armenesc, gestul de recunoștință pentru români de Paști al Marinei, fugită din calea războiului: „În clipa în care am intrat în România, ni s-au dat de toate”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Înainte de Paște, Marine Kazarian și soțul ei, Karen, au onorat primele comenzi din „tortul armenilor”, o rețetă specială de baclava. În urmă cu o lună, aceștia au plecat în grabă împreună cu cei doi copii și cu bunica lor din Dnipro, oraș extrem de vulnerabil din partea central-estică a Ucrainei. Au ajuns în Sibiu după un scenariu al fugii deja cunoscut: din Armenia roasă de război plecaseră în 2003.
Karen e încântat că aude ucraineană și spune că avea nevoie de o convorbire în limba lui adoptivă. El deschide discuția cu reporterul Libertatea, pentru că soția sa, Marine, e „de serviciu”. De două zile gătește baclavale armenești, paklava, cum îi spun ei, un dulce însiropat, puțin diferit de baclavaua clasică, turcească ori grecească, cu mai multă nucă pusă în două straturi.
Să fie în bucătărie, cu gândul doar la nucă, zahăr și făină, e un sentiment familiar pentru Marina. Îi dă sentimentul de acasă, după o lună în care au părăsit-o. Marine, Karen, cei doi copii ai lor, de 8 și 3 ani și jumătate, și mama Marinei au venit din Dnipro, fostul Dnipropetrovsk, la jumătatea lunii martie.
Numele orașului a fost simplificat în „Dnipro”, adică Nipru, pentru a șterge „petrovsk”, de la numele revoluționarului sovietic Grigori Petrovski, unul dintre vechii bolșevici.
În Dnipro trăiau, înainte de invazia rusă, puțin sub un milion de oameni. Cei cinci au plecat după ce atacurile asupra orașului s-au întețit. „A fost lovit aeroportul, s-au tras rachete care au omorât un om și zilele trecute”, povestesc ei.
Fiindcă aveau o mică afacere acolo, cofetărie și cafenea, au perfecționat o rețetă de care, de Paști, se vor bucura 15 familii din Sibiu.
„Tortul” armenilor
Mariane preia discuția de la soțul ei și spune că, în Armenia roasă de războiul anilor ‘90, traiul era extrem de dificil. Așa că „tortul” micilor armeni era chiar baclavaua armenească, paklava, pe care a învățat să o facă în copilărie.
A adus-o la rang de artă în ultimii 8 ani, de când a deschis cofetăria în Dnipro, unde s-a mutat alături de Karen acum 20 de ani.
Atunci am terminat „institutul” și ni s-a zis că în Ucraina putem duce o viață mai sigură, mai bună. Și am plecat. Marine Kazarian, refugiată din Ucraina:
Acum, le-a făcut o ofertă sibienilor: să gătească o tavă de baclavale armenești, adică 20 de bucăți, la 150 de lei, pentru Paști.
Au putut să facă asta cu ajutorul unei fundații din Sibiu, Little John’s, care urma să pună la dispoziție toate ingredientele și un spațiu optim în care produsele să fie preparate. Sibianul Călin Blaga i-a ajutat să-și promoveze oferta. Anunțul lui a ajuns pe grupul Uniți pentru Ucraina, iar comenzile Marianei au început să curgă imediat. În doar câteva ore, s-au epuizat toate porțiile puse la vânzare.
300 de bucăți mari de baclava a gătit Marine Kazarian în cele două zile din Săptămâna Mare. Dulcele însiropat se va înfrăți cu pasca și cozonacul pe mesele de sărbătoare a 15 familii sibieni.
Au vrut să se întoarcă acasă prin Varșovia
„Vă mulțumesc tuturor, sunteți minunați. Românii ne-au primit atât de bine, nu vrem să mai plecăm de aici, din Sibiu, până se termină războiul”, spune Marine în scurta ei pauză de la gătit.
Ea adaugă că România nu a fost prima destinație când familia s-a hotărât să plece din Ucraina, pe 14 martie. Drumul trebuia să ducă spre Varșovia și de acolo să se întoarcă în Armenia. „Însă nu ni s-a părut nici acolo un loc mai sigur, e o zonă tensionată, așa că am decis să venim în România”, spune ea.
Pe 18 martie, cei cinci membri ai familiei au ajuns în România și apoi la noua lor casă, Sibiu.
Fratele a rămas acolo
Nu a plecat însă toată familia Marinei. Ea oftează când se gândește la fratele ei, care a rămas la Dnipro. „El nu a vrut să plece. A rămas acolo. Are familie, a zis că rămâne în oraș”, povestește Marina.
Femeia nu știe să-și explice ce se întâmplă la Dnipro acum. „Pentru că nu înțelegem ce se vrea. Uite, de exemplu, alaltăieri au lansat 4 rachete. Dar azi-noapte a fost liniște. La fel, azi (n.r. joi) a fost liniște.”
„Eram încă acolo când au bombardat aeroportul. Apoi a fost distrus. Mai mult, au bombardat fabrici. Știu că au bombardat o fabrică și a murit un om.”
Semnale suficiente pentru cei cinci să plece din Ucraina.
„Am făcut patru zile pe drum, însă nu vom uita că, în clipa în care am intrat în țară, ni s-au dat de toate, de la căldură la mâncare. Vă mulțumim tuturor.”
