Povestea meteoritului căzut la Gresia, Teleorman, în urmă cu peste 200 de ani, vândut, pe bucăți, pe internet: Muzeul de Istorie Naturală din Viena deține mai multe fragmente
Urmărește Libertatea in Google Discover
Al doilea cel mai mare meteorit descoperit până în prezent pe teritoriul României se vinde pe internet. Părți din bucata de rocă au fost feliate și vândute, în urmă cu aproape 20 de ani, în străinătate. Periodic, proprietarii revând bucățile de meteorit pe eBay sau pe alte site-uri specializate în activități de vânzare de bunuri și obiecte.
Meteoritul de la Gresia a fost descoperit în anul 1990 de către un țăran care săpa o groapă în grădina casei sale din satul aflat în județul Teleorman, pe malul drept al râului Vedea. Acesta a găsit la o adâncime de peste un metru un bolovan mare, dur, în formă de ou. L-a scos și l-a pus în spatele casei, unde bolovanul a rămas până când, după mai bine de 20 de ani, fiul celui care l-a descoperit a presupus că ar putea fi un meteorit și a dus o probă mică la Institutul Geologic al României.
Bucăți vândute pe eBay
Specialiștii de aici au confirmat, în octombrie 2012, presupunerea acestuia prin examinarea microscopică a câtorva secțiuni subțiri și secțiuni lustruite și a identificat bolovanul ca meteorit litic de tip condritic. Proprietarul a solicitat un certificat de identificare, pe care Institutul Geologic al României l-a eliberat sub semnăturile reprezentanților instituției. Un „meteorit litic de tip condritic” este o piatră căzută din spațiu, care conține mici sfere de dimensiuni milimetrice formate din diferite minerale, într-o matrice de granule fine. Aceasta este categoria cea mai frecventă de meteoriți descoperiți pe Pământ, respectiv 85% dintre căderile observate. Condrulele din meteoritul de la Gresia au dimensiuni submilimetrice, rar de 1-2 mm, și prezintă texturi interne foarte variate.
După certificare, bucata de meteorit a fost feliată de proprietar și vândută în străinătate. În decursul anilor, bucăți din roca extraterestră de la Gresia au fost revândute pe internet. În 2026, o bucată de doar 0,664 grame a fost vândută pe eBay, de către un colecționar din SUA, la prețul de aproximativ 9 dolari. Pentru o altă bucată, în greutate de 1,595 kilograme, se solicită suma de 8.000 de dolari, vânzătorul fiind din Polonia. Vânzătorii nu prezintă documente de certificare, astfel încât nu se poate preciza cu certitudine dacă cele două bucăți sunt reale. În urmă cu opt ani, o bucată de 16,2 grame din acest meteorit a fost scoasă la vânzare, în România, la expoziţia „Mineralia”, organizată la Muzeul de Etnografie şi de Artă Populară din Târgu Mureş. Anterio,r aceasta a fost cumpărată de la o expoziţie mare de mineralogie şi flori de mină din München.
Meteoritical Bulletin, registrul oficial al meteoriților din lume, ținut de Meteoritical Society, precizează că un total de 451,1 grame (inclusiv o felie mare și câteva fragmente mai mici) și două secțiuni subțiri din meteoritul de la Gresia sunt în colecția Muzeului de Istorie Naturală din Viena. Aceeași publicație mai susține că masa principală a meteoritului se află în proprietatea lui F. Pereteanu, despre care nu sunt publicate alte informații.
Vârstă terestră de circa 200 de ani
Potrivit analizei realizate de către specialiștii de la Institutul Geologic al României (IGR), meteoritul de la Gresia are forma unui elipsoid triaxial, cu axa lungă de 39 cm, axa medie de 29 cm și axa scurtă de 18 cm. La momentul respectiv cântărea 26,9 kg, fiind al doilea ca greutate din România, după cel căzut în 1882 lângă Mociu, județul Cluj, care cântărea 35 kg.
„Suprafața meteoritului este netedă și impregnată cu hidroxizi de fier, astfel încât culoarea sa generală este brun-roșcată, cu pete difuze de culoare brun-închis originală. Lipsesc trei fragmente ale meteoritului, reprezentând aproximativ 1/3 din volumul său. Acestea s-au desprins probabil la impact sau cu puțin timp înainte. Zonele de rupere au suprafețe neregulate, de culoare roșiatică, datorită unei alterări mai avansate. Dacă meteoritul de la Gresia s-ar fi păstrat în întregime, ar fi cântărit aproximativ 37-38 kg. Poziția sa la peste un metru adâncime s-a datorat probabil atât impactului, cât și depunerii ulterioare de sedimente recente”, susțin reprezentanții IGR. Meteoritul a fost studiat de către inginerul geolog Ion Stelea și cercetătorul științific Monica Ghenciu.
Cei doi spun că analiza microscopică a meteoritului a evidențiat o structură brecioasă (fragmente unghiulare - n.red), în care constituenții sunt granule, fragmente de cristale, condrule și fragmente de condrule și de sticlă, într-o matrice de material microcristalin, iddingsit și hidroxizi de fier (goethit și lepidocrocit) cu relicte de pirotină și pentlandit.
Potrivit acestora, silicații de fier-magneziu și sulfurile sunt minerale primare, de origine extraterestră, în timp ce goethitul, lepidocrocitul și iddingsitul sunt minerale secundare, formate prin alterare în condiții terestre. Prezența sulfurilor de fier și nichel conferă meteoritului proprietăți magnetice.
„Din punct de vedere cantitativ, compoziția mineralogică actuală a meteoritului constă din 60-65% silicați Fe-Mg, aproximativ 5% sulfuri și 30-35% minerale secundare. Ținând cont de gradul de alterare, estimăm o compoziție inițială de 85-90% silicați Fe-Mg și 10-15% sulfuri Fe-Ni. Având în vedere gradul destul de avansat de alterare, apreciem, înainte de orice alte speculații, că meteoritul de la Gresia are o vârstă terestră de cel puțin 200 de ani”, mai susțin cei doi specialiști, în articolul prin care au comunicat rezultatele analizei meteoritului.
Căderea de meteoriți din 1786
Satul Gresia apare pe harta statistică a sudului României încă din 1835, având 37 de case, ceea ce înseamnă că exista chiar și la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Reprezentanții IGR nu au descoperit informații privind căderea unui meteorit în acest sat, deși astfel de relatări există pentru alte localități din România, chiar din vremuri mai vechi, au presupus că fenomenul a avut loc înainte de 1800. Date din arhive arată că, în 1786, în seara zilei de 8 septembrie, a avut loc o cădere de meteoriți în regiunea Munților Făgăraș, descrisă de martori oculari din Curtea de Argeș și Oradea, iar unul dintre acești meteoriți ar fi putut cădea la Gresia.
Stelea și Ghenciu mai afirmă că vârsta terestră de 200 de ani reprezintă un timp suficient pentru ca meteoritul să fie acoperit de sedimente recente, în cazul în care a căzut exact în locul unde a fost găsit, existând și posibilitatea de a fi fost adus din amonte pe râul Vedea de inundații catastrofale, transportul violent al apei provocându-i ruperea. După 1786, asemenea inundații importante sunt consemnate pe râul Vedea în 1814 și 1837, fiind, astfel, posibil ca meteoritul să fi ajuns la Gresia în acea perioadă.
