Condimentul care costă 35.000 de euro kilogramul se cultivă și în România. Povestea românului care a început cu 1.000 de bulbi și are acum 150.000 de plante
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un kilogram costă până la 35.000 de euro, iar pentru a-l obține sunt necesare aproximativ 150.000 de flori, culese și prelucrate manual. În județul Bihor, un român întors din străinătate a început cu 1.000 de bulbi aduși din Anglia și a ajuns să cultive aproximativ 150.000 de plante. Acum speră să obțină un kilogram din condimentul considerat unul dintre cele mai scumpe din lume, potrivit Știrile ProTV.
Cuprins:
- Un român a început să cultive șofran cu 1.000 de bulbi aduși din Anglia
- Ce este șofranul și de ce costă până la 35.000 de euro kilogramul
- De unde provine șofranul și cum a ajuns să fie cultivat în România
- Ce sol trebuie să aibă o cultură de șofran
- Când și cum se plantează șofranul
- Cum se recoltează condimentul de 35.000 de euro kilogramul
- La ce se folosește șofranul și de ce este atât de căutat
Un român a început să cultive șofran cu 1.000 de bulbi aduși din Anglia
Mircea Bronț locuiește în comuna Cociuba Mare, județul Bihor și, împreună cu soția sa, a muncit ani întregi în străinătate, iar la un moment dat cei doi au decis să investească banii câștigați într-o afacere care să le permită să rămână acasă. Au analizat mai multe posibilități, inclusiv creșterea struților, dar în cele din urmă au ales șofranul, unul dintre cele mai scumpe condimente din lume.
În 2021, familia a cumpărat primii 1.000 de bulbi din Anglia și i-a plantat într-o grădină în care până atunci cultivase legume. Un an mai târziu a achiziționat încă 8.000 de bulbi, iar în al treilea an încă 15.000. Între timp, cultura s-a dezvoltat, iar familia a început să obțină propriul material de plantare, adaptat condițiilor din Bihor.
Potrivit Agerpres, familia cultivă acum șofran pe 25 de ari, adică 2.500 de metri pătrați. Terenul este lucrat de membrii familiei, care se ocupă și de recoltare, prelucrare și comercializare. Pe lângă condiment, Mircea Bronț vinde și bulbi de șofran celor interesați să înceapă o cultură.
Pentru sezonul de recoltare din octombrie 2026, cultivatorul estimează că ar putea obține aproximativ un kilogram de șofran din cele 150.000 de plante.
Ce este șofranul și de ce costă până la 35.000 de euro kilogramul
Șofranul este un condiment obținut din florile plantei Crocus sativus, care aparține familiei Iridaceae. Florile sunt mov sau violet-deschis, iar în interior au trei stigmate roșii, lungi și subțiri, singurele părți recoltate pentru obținerea condimentului. După ce sunt desprinse din floare, stigmatele sunt uscate și devin firele de șofran folosite în bucătărie.
Prețul ridicat nu vine din dimensiunea plantei sau din dificultatea de a o face să crească, ci mai ales din cantitatea extrem de mică de condiment obținută din fiecare floare și din munca necesară pentru recoltare. Potrivit Royal Horticultural Society, organizație britanică specializată în horticultură, sunt necesare aproximativ 150 de flori pentru un singur gram de șofran uscat, ceea ce înseamnă că pentru un kilogram trebuie recoltate și prelucrate aproximativ 150.000 de flori.
Fiecare floare trebuie culeasă, iar cele trei stigmate sunt separate manual de restul plantei. După uscare, cantitatea rezultată este mult mai mică decât greutatea materialului proaspăt. Mircea Bronț explica, într-un interviu publicat în 2024, că stigmatele pot pierde aproximativ 80% din greutatea inițială în timpul uscării. Din 100 de grame proaspăt culese rămân, astfel, aproximativ 20 de grame de condiment.
Prețul diferă însă în funcție de calitate, origine și modul de comercializare. Șofranul de calitate superioară poate ajunge la aproximativ 35 de euro gramul, echivalentul a 35.000 de euro kilogramul, iar vânzarea în cantități mici poate avea alte prețuri decât comercializarea angro.
De unde provine șofranul și cum a ajuns să fie cultivat în România
Șofranul are o istorie de peste 3.000 de ani și a fost folosit în mai multe civilizații din zona Mediteranei și a Orientului Mijlociu. Deși este asociat frecvent cu Iranul și Persia, cercetările genetice moderne indică Grecia drept locul în care a apărut planta cultivată astăzi.
Un studiu publicat în 2019 în revista Molecular Phylogenetics and Evolution a arătat că șofranul cultivat provine dintr-o specie sălbatică numită Crocus cartwrightianus, întâlnită în Grecia, cel mai probabil în zona Attica, din apropierea Atenei. Ulterior, cultivarea șofranului s-a răspândit în alte părți ale lumii, inclusiv în Persia, India, Spania și în alte țări europene.
În România, cultura comercială de șofran este încă o activitate de nișă, dar nu una complet nouă. Se pare că primele culturi au apărut încă din 2010 în Bihor, pentru ca, în anii următori, să se extindă și în alte județe, printre care Arad, Iași, Suceava și Vrancea.
Familia Bronț a început propria cultură în 2021, folosind bulbi importați din Anglia. Între timp, plantele s-au adaptat condițiilor locale, iar cultivatorii le înmulțesc singuri.
Ce sol trebuie să aibă o cultură de șofran
Șofranul nu are nevoie de un pământ foarte bogat pentru a crește, însă există o condiție esențială: apa nu trebuie să rămână la rădăcinile plantei. Potrivit Royal Horticultural Society, Crocus sativus preferă un sol bine drenat, în care apa se infiltrează ușor și nu băltește după ploi. Planta se poate dezvolta în soluri nisipoase, lutoase sau calcaroase, cu reacție neutră ori alcalină. Este recomandat un teren însorit, în care să primească lumină directă o mare parte din zi, iar terenurile grele, compacte, care rețin excesiv apa, pot favoriza putrezirea bulbilor.
Mircea Bronț a explicat că problema principală pentru această cultură este apa care stagnează în sol, nu lipsa precipitațiilor. De altfel, șofranul are un ciclu de vegetație diferit de cel al multor plante cultivate la noi. Înflorește toamna, în timp ce vara intră în perioada de repaus. Acesta este și unul dintre motivele pentru care poate fi cultivat în zone cu veri calde și relativ uscate, dacă terenul are un drenaj corespunzător.
Când și cum se plantează șofranul
Șofranul nu se cultivă din semințe, ci prin organe subterane asemănătoare bulbilor, numite mai exact bulbotuberculi. Planta cultivată este sterilă și nu produce semințe viabile iar înmulțirea se face prin apariția unor noi bulbotuberculi, care se dezvoltă în jurul celui inițial. Potrivit specialiștilor, perioada potrivită pentru plantare este sfârșitul verii, inclusiv luna septembrie, în funcție de condițiile locale, iar florile apar, de regulă, în octombrie, uneori mai târziu în primul an.
După înflorire, planta continuă să vegeteze în timpul sezonului rece, iar spre sfârșitul primăverii partea de la suprafață se usucă. Vara, bulbotuberculii rămân în repaus. În timp, aceștia se înmulțesc, iar unii dintre cei noi pot avea nevoie de doi sau trei ani pentru a ajunge să producă flori.
Cum se recoltează condimentul de 35.000 de euro kilogramul
Recoltarea este partea cea mai migăloasă a culturii de șofran. Florile trebuie culese și prelucrate cu grijă, pentru că din fiecare sunt păstrate numai cele trei stigmate roșii. Acestea se desprind manual, uneori cu ajutorul unei pensete, fără a fi confundate cu staminele galbene ale florii. Urmează uscarea, etapă importantă pentru păstrarea aromei și obținerea produsului finit. Condimentul trebuie apoi depozitat în recipiente închise ermetic, ferite de lumină și umezeală.
Familia Bronț desfășoară manual aceste operațiuni, de la întreținerea culturii până la ambalarea produsului, iar afacerea românului este gândită pe termen lung. Familia urmărește să obțină venituri dintr-un produs de nișă, dar și din comercializarea bulbilor.
La ce se folosește șofranul și de ce este atât de căutat
Șofranul este folosit mai ales pentru aroma sa și pentru culoarea galben-aurie pe care o oferă preparatelor. Este unul dintre ingredientele cunoscute pentru paella spaniolă și risotto italian, dar se utilizează și în preparate cu orez, pește, carne, sosuri și deserturi. Condimentul este foarte concentrat, astfel că, în multe rețete, sunt suficiente doar câteva fire pentru o porție. Înainte de folosire, firele uscate pot fi lăsate într-o cantitate mică de apă caldă, pentru ca aroma și culoarea să fie distribuite mai uniform în preparat.
Iar șofranul produs de familia Bronț ajunge inclusiv la restaurante, săli de evenimente, ciocolaterii și producători de cosmetice naturale. Prețul extrem de ridicat face însă ca șofranul să fie și un produs vulnerabil la falsificare.
