Povestea navei Carpathia, prima care a ajuns lângă Titanicul scufundat și a salvat 706 pasageri supraviețuitori

Carpathia, eroul uitat al dezastrului de pe Titanic

La două ore după ce Titanic s-a scufundat în apele înghețate ale Atlanticului de Nord, Carpathia a ajuns la locul tragediei și a salvat 706 supraviețuitori.

Vasul, care naviga pentru Cunard Line, era cunoscut mai degrabă pentru cursele sale economice și capacitatea de a transporta emigranți, decât pentru luxul oferit de rivalii săi, precum White Star Line.

Carpathia, lansată în 1903, era un simbol al eficienței și al rezistenței, fiind adaptată pentru a transporta până la 1.700 de pasageri, majoritatea din clasa a treia.

O croazieră obișnuită, transformată într-o operațiune de salvare uriașă

În seara de 11 aprilie 1912, Carpathia plecase din New York spre portul Fiume (astăzi Rijeka, Croația), cu aproximativ 700 de pasageri la bord. Însă în primele ore ale zilei de 15 aprilie, destinul vasului s-a schimbat radical.

După ce căpitanul Rostron a fost informat despre semnalul de primejdie al Titanicului, a ordonat mobilizarea întregii echipe. Toți mecanicii au fost treziți pentru a maximiza presiunea în cazane, iar alimentarea cu căldură și apă caldă către cabinele pasagerilor a fost oprită pentru a crește viteza. Aceste măsuri au permis Carpathiei să atingă 18 noduri, cu mult peste viteza sa obișnuită de 14,5 noduri.

„Am făcut tot ce a fost omenește posibil pentru a ajunge la timp”, a declarat ulterior căpitanul Rostron, onorat pentru curajul său.

La ora 4 dimineața, Carpathia a ajuns la marginea câmpului de gheață și a început salvarea supraviețuitorilor din bărcile de salvare ale Titanicului. Până la ora 8.30, toți cei 706 supraviețuitori fuseseră aduși la bord.

Solidaritatea de la bordul Carpathiei

Supraviețuitorii Titanicului au fost întâmpinați cu ceai fierbinte, pături și cuvinte de încurajare. Pasagerii și echipajul Carpathiei au transformat sălile de mese în spitale improvizate și au oferit propriile resurse pentru a ajuta victimele tragediei.

„Atmosfera era una de solidaritate rar întâlnită”, a relatat un martor ocular.

După ce a cercetat zona pentru eventuali alți supraviețuitori, Carpathia s-a îndreptat înapoi spre New York.

Decizia căpitanului Rostron de a evita Halifax sau Azorele a fost motivată de lipsa proviziilor suficiente pentru o călătorie prelungită.

Întoarcerea la New York și faima mondială

Vasul a sosit la New York pe 18 aprilie 1912, întâmpinat de mii de oameni adunați pe chei, în ciuda ploii torențiale.

Pentru actul său de eroism, echipajul Carpathiei a fost decorat. Căpitanul Rostron a primit un pocal de argint și o medalie de aur din partea supraviețuitorilor, inclusiv faimoasa Margaret „Molly” Brown, cunoscută drept „Naufragiata Nepieritoare”.

În Europa, povestea unui tânăr chelner croat de pe Carpathia, Josip Car, a atras atenția. Acesta a păstrat o vestă de salvare de pe Titanic, care astăzi este expusă la un muzeu din Rijeka, fiind una dintre puținele vestigii originale rămase.

De la glorie la tragedie

După tragedia Titanicului, Carpathia a continuat să navigheze, dar izbucnirea Primului Război Mondial i-a schimbat destinul.

Transformată într-un transportor militar, a traversat Atlanticul în numeroase convoaie. În dimineața de 17 iulie 1918, la aproximativ 120 de mile de coasta Irlandei, Carpathia a fost lovită de două torpile lansate de submarinul german U-55.

Vasul a început să se scufunde, iar căpitanul William Prothero a ordonat evacuarea. Din cele 223 de persoane aflate la bord, 218 au fost salvate de vasul britanic Snowdrop. După ce a fost lovită de o a treia torpilă, Carpathia s-a scufundat definitiv.

Timp de decenii, locația epavei Carpathiei a rămas un mister. Abia în anul 2000, organizația NUMA, condusă de scriitorul și exploratorul Clive Cussler, a anunțat descoperirea epavei la o adâncime de aproximativ 150 de metri.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE