Oliver Reed a rămas în istoria cinematografiei drept unul dintre cei mai carismatici și talentați actori britanici ai secolului XX. Cu o prezență fizică impunătoare, o privire sfidătoare și o energie brută pe ecran, Reed a trecut de la statutul de simplu figurant în producții cu buget redus la roluri de referință în cinematografia mondială, relatează Fotogramas.es.
Cuprins:
Debutul său major s-a produs în 1961, când Hammer Films l-a distribuit în rolul principal din „Blestemul omului-lup”, regizat de Terence Fisher.
De-a lungul unei cariere de patru decenii, care a însumat peste o sută de filme, actorul a colaborat cu regizori legendari în producții precum „Lacul Iepurașului Disparut” (1965), „Oliver!” (1968), „Diavolii” (1971), „Tommy” (1975), „Prinț și cerșetor” (1977), „Puiul” (1979) și „Aventurile Baronului Munchausen” (1988).
În paralel cu succesul de pe platourile de filmare, viața personală a lui Oliver Reed a fost umbrită de un alcoolism sever dezvoltat încă din tinerețe. Comportamentul său haotic a devenit rapid parte din legenda sa.
În pub-urile din Londra, ieșirile sale alături de un grup de peste 30 de prieteni, autointitulat „Războinicii băuturii”, erau de notorietate.
Anecdotele despre aventurile sale alcoolice s-au multiplicat în timp. Printre cele mai cunoscute momente se numără cel în care a vomitat pe celebrul actor american Steve McQueen, venit la Londra special pentru a-i oferi un rol, sau episoadele în care consuma peste 100 de halbe de bere în 24 de ore, așa cum s-a întâmplat cu o zi înainte de nunta sa.
Prietenia sa strânsă cu Keith Moon, bateristul trupei The Who, a alimentat un stil de viață trăit la limita extremă.
Această reputație i-a afectat direct cariera. La sfârșitul anilor '60, numele său a fost luat în considerare pentru a-l înlocui pe Sean Connery în rolul legendarului agent 007 James Bond.
Cu toate acestea, producătorii au renunțat la idee, temându-se că ieșirile scandaloase ale actorului în afara filmărilor ar putea afecta imaginea francizei.
O oportunitate majoră de reabilitare a venit din partea regizorului Ridley Scott, care l-a distribuit pe Reed în rolul lui Antonius Proximo în pelicula de succes „Gladiatorul” (2000).
Interpretarea comerciantului de sclavi devenit antrenor de gladiatori a fost lăudată de critici. Pe parcursul filmărilor din Malta, actorul a dat dovadă de un profesionalism remarcabil, abținându-se complet de la alcool timp de câteva săptămâni.
Totuși, pe 2 mai 1999, după o zi lungă de muncă pe platou, Oliver Reed a mers într-un pub irlandez de pe insulă. Provocat de câțiva clienți la un concurs de băut, actorul a acceptat provocarea.
Potrivit martorilor, el a consumat în acea seară trei sticle de rom jamaican, opt sticle de bere germană și mai multe pahare duble de whisky.
După ce a făcut skandenberg cu câțiva tineri marinari britanici, Reed a suferit un atac de cord brusc și a murit chiar la barul localului, la vârsta de 61 de ani.
Astăzi, pub-ul din Malta unde actorul și-a găsit sfârșitul se numește „Ultimul pub al lui Ollie”. Pe unul dintre pereții barului este înrămată și expusă nota de plată din acea noapte fatală, pe care actorul nu a mai apucat să o achite.
Pentru că Reed nu apucase să termine toate scenele din „Gladiatorul”, Ridley Scott a apelat la tehnici digitale de dublare și efecte vizuale speciale pentru a-i finaliza rolul.
Decizia regizorului a fost privită ca un omagiu adus talentului actorului. Rolul Proximo i-a adus lui Oliver Reed o nominalizare postumă la Premiile BAFTA pentru „Cel mai bun actor în rol secundar”.