“18 mai 1944 este o zi neagră pentru noi. Atunci, în urma unui ordin semnat de Stalin, 60.000 de soldaţi sovietici au năvălit în casele tătarilor la 3 noaptea şi au strâns întreaga lor comunitate din Crimeea. I-au obligat să care cu ei maximum 2,5 kilograme de haine sau alimente, i-au urcat în camioane şi, mai apoi, în vagoane pentru vite şi i-au expediat în Uzbekistan, Siberia şi Kazahstan. E vorba de 256.000 de suflete, în special femei, bătrâni şi copii, pentru că mulţi dintre bărbaţi luptau pe front - ironia sorţii, în Armata Roşie! Din cauza lipsurilor, 48,6 % dintre tătari au murit în prim u l an de la deportare. Comunitatea a suportat o aşa-zisă vină colectivă pentru colaborarea unor tătari cu germanii”, ne-a declarat Gelil Eserghep.
Au protestat faţă de anexare
Preşedintele comunităţii tătare din România a continuat: “Cum în acea zi i se raportase lui Stalin că operaţiunea s-a încheiat cu succes, tătarii care au fost prinşi în Crimeea după 18 mai 1944 au fost asasinaţi. Mai precis, au fost urcaţi pe nişte nave vechi, care au fost, mai apoi, scufundate. Ruşii au înecat mii de tătari în golful Kerci. Cifrele variază între 5.000 şi 60.000 de suflete”.
Despre situaţia de acum a tătarilor din Crimeea, care au început să se întoarcă pe vechile lor pământuri după 1989, Eserghep ne-a declarat: “Conform statisticilor noastre, în prezent, în Crimeea sunt între 350.000 şi 400.000 de tătari. S-au întors după 1989 acasă, dar, cu regret o spun, statul ucrainean nu le-a dat nimic, pentru că tătarii nu mai aveau actele pe pământul pe care-l moşteniseră din moşi-strămoşi. Acum, ruşii au promis multe, dar tătarii privesc cu neîncredere viitorul. Ştiu însă că soluţia nu este emigrarea, aşa că sunt hotărâţi să rămână acolo şi să-şi ceară drepturile. Ca dovadă, la anexarea Crimeei de către Rusia, doar tătarii au protestat!”. Reprezentantul tătarilor din România a încheiat, zâmbind amar: “Am ajuns noi, cândva stăpânii celui mai întins imperiu din istorie, să ne chinuim să ţinem de o bucăţică de pământ”. Tătarii se consideră urmaşii mongolilor, care, între 1206 şi 1226, sub conducerea teribilului Ginghis Han, au realizat cel mai mare imperiu din istorie, ce se întindea de la Marea Chinei, în est, la Marea Caspică, în vest.
Nu toţi tătarii din Crimeea au luptat de partea sovieticilor în cel de-al Doilea Război Mondial. Rebeli prin definiţie şi anticomunişti convinşi, după ce au îndurat “teroarea roşie” instaurată de bolşevici în perioada interbelică, aproximativ 20.000 dintre ei s-au înrolat în armata germană. Cei mai mulţi dintre voluntarii tătari au activat în unitatea Wolgtatarische Legion, înfiinţată în 1942, în Polonia. Bine văzuţi de nemţi, pentru spiritul lor combativ, urmaşii hanilor au luptat până la capăt. După ce s-au predat aliaţilor sovieticilor, unii au fost executaţi, alţii au luat calea gulagurilor, unde au fost decimaţi de boli, foame şi frig.
La Constanţa se vor comemora astăzi 70 de ani de la deportarea în masă a tătarilor din Crimeea. “După ce, în 18 mai 1944, au fost deportaţi cu masă, tătarii din Crimeea luptă acum pentru fiinţa lor naţională. Nu putem uita chinurile prin care au trecut fraţii noştri în urmă cu 70 de ani”, ne-a declarat Gelil Eserghep, care se aşteaptă să strângă peste 1.000 de participanţi la tristul eveniment.