Prioritățile președintelui Dan în plan extern: „Va trebui să convingă SUA ca eventualele retrageri de trupe să nu afecteze România” | Interviu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Noul președinte ales Nicușor Dan va avea o agendă încărcată pe teme legate de politica externă, ținând cont de numeroasele crize de securitate cu care Europa se confruntă în prezent.
Primul eveniment internațional major
În contextul deteriorării relației transatlantice SUA-UE și a lipsei unei perspective predictibile privind terminarea războiului din Ucraina, Libertatea a încercat să afle care ar putea fi prioritățile de politică externă ale lui Dan în următoarea perioadă.
Ionela Maria Ciolan, cercetătoare în politică de securitate și apărare a UE la think tank-ul Wilfried Martens Centre for European Studies din Bruxelles, explică, într-un interviu pentru Libertatea, că summitul NATO de la Haga, din 24-26 iunie, va fi primul eveniment internațional major pentru președintele Dan și prima sa ocazie de a-și contura direcția în politica de securitate și apărare.
Momentul este important și pentru că ambasadorul SUA la NATO a anunțat recent că administrația Trump dorește să înceapă negocierile pentru retragerea trupelor din Europa și este posibil ca discuțiile în acest sens să înceapă chiar în timpul summitului de la Haga.
România va trebui să își definească clar poziția și să încerce să prezerve relația strategică cu Statele Unite, explică Ionela Maria Ciolan.
La nivel național, România va trebui să își actualizeze și să își îmbunătățească definiția securității naționale în viitoarea Strategie Națională de Apărare. Binomul NATO-SUA nu mai este suficient, susține Ciolan, ci va fi necesară integrarea dimensiunii europene, a Uniunii Europene, ca pilon strategic al securității naționale.
În același timp, președintele Dan va trebui să obțină un consens politic în Parlament și Guvern pentru a anunța, la summit, o creștere a cheltuielilor de apărare de la 2,5% la 3,5% din PIB, mai adaugă ea.
Președintele Dan va trebui să continue parteneriatul strategic cu Statele Unite și să identifice un numitor comun în relația cu Administrația Trump. Va fi esențial pentru securitatea națională ca eventualele retrageri de trupe americane din Europa să nu afecteze contingentul din România. Președintele va avea astfel o misiune delicată: să explice de ce menținerea, ba chiar extinderea, prezenței militare americane în România este în interesul național al Statelor Unite. Ionela Maria Ciolan explică:
„Rusia nu dă semne că s-ar pregăti pentru pace”
Libertatea: Care sunt prioritățile de politică externă ale proaspătului președinte pentru următoarele luni în contextul dezbaterilor europene privind susținerea Ucrainei?
Ionela Maria Ciolan: În privința Ucrainei, președintele Dan a avut încă de la început o abordare corectă și va trebui să continue să susțină ideea unor negocieri de pace care să fie acceptabile pentru statul ucrainean și care să conducă la o pace durabilă, sustenabilă și justă. În prezent, președintele Putin continuă să adopte o poziție maximalistă. Deși a propus o întâlnire în persoană cu președintele Zelenski la Istanbul, în cele din urmă nu s-a prezentat, demonstrând astfel că nu este cu adevărat interesat de pace și de inițierea unor negocieri oneste privind încheierea războiului.
Președintele Nicușor Dan va urmări, cel mai probabil, aceeași direcție convenită în cadrul Coaliției de Voință, prin care statele europene, inclusiv România, solicită o încetare a focului și un armistițiu de 30 de zile care să deschidă calea negocierilor pentru pace. Din câte s-a observat în ultima săptămână, Rusia nu dă semne că s-ar pregăti pentru pace și continuă agresiunea asupra Ucrainei. Prin urmare, poziția României trebuie să fie aceea de a susține în continuare ideea unui armistițiu de 30 de zile, ca etapă premergătoare negocierilor de pace, precum și sprijinirea unui posibil nou pachet de sancțiuni din partea Uniunii Europene împotriva Rusiei, având în vedere lipsa de interes a Kremlinului pentru oprirea războiului din Ucraina.
În plus, în cadrul Coaliției de Voință, România trebuie să continue să sprijine ajutorul financiar, umanitar și militar oferit de Uniunea Europeană Ucrainei, precum și, ulterior, procesul de reconstrucție. Un element sensibil va fi poziția României față de un eventual format european de menținere a păcii în Ucraina: va trebui decis dacă vom participa cu trupe sau nu.
Pe deasupra, președintele Dan va avea sarcina de a se asigura că perspectiva de securitate din regiunea noastră este bine reprezentată în discuțiile din cadrul Coaliției de Voință și că aceste discuții iau în considerare și implicațiile unui scenariu postconflict asupra securității în zona Mării Negre, precum și efectele asupra securității Republicii Moldova.
- Relația transatlantică dintre Statele Unite și UE este destul de deteriorată din cauza fricțiunile speculate de Administrația Trump. Cum ar trebui să se poziționeze președintele Nicușor Dan pe această axă fragilă Washington - Bruxelles?
- Într-adevăr, relația transatlantică trece printr-o schimbare fundamentală de paradigmă: de la o relație bazată pe principii și valori comune către una tranzacțională, bazată pe interese comune. Această schimbare poate reprezenta o oportunitate pentru europeni de a deveni un partener egal în dinamica transatlantică, ceea ce ar putea întări alianța și ar transforma-o într-un parteneriat mai solid și matur, capabil să se adapteze cerințelor unei ordini mondiale multipolare, instabile și imprevizibile.
Ar fi indicat ca președintele Dan să susțină dezvoltarea Uniunii Europene de Apărare și toate procesele și inițiativele din domeniul industriei și finanțării apărării europene care se află în plină desfășurare la Bruxelles. Prin această susținere, el va consolida și poziția europenilor de a deveni garanți ai securității pe continent, un obiectiv dorit în mod explicit de Administrația Trump.
La nivel național, România va trebui să își actualizeze și să își îmbunătățească definiția securității naționale în viitoarea Strategie Națională de Apărare. Binomul NATO-SUA nu mai este suficient. Va fi necesară integrarea dimensiunii europene, a Uniunii Europene, ca pilon strategic al securității naționale. România trebuie să se angajeze activ în toate inițiativele de apărare ale Uniunii Europene, promovate de Comisia Europeană. În caz contrar, riscăm să pierdem un „tren strategic” greu de recuperat. Dacă reușim să ne poziționăm corect, putem dezvolta industria națională de apărare cu sprijin financiar european și ne putem conecta mai eficient la piața europeană de apărare, care începe să capete contur. Pentru cetățeni, acest lucru poate însemna noi locuri de muncă, iar ca stat, am avea beneficii semnificative economice, politice și de securitate.
- În cadrul NATO, summitul de la Haga (24-26 iunie) va fi primul eveniment internațional major pentru președintele Dan și prima ocazie de a-și contura direcția în politica de securitate și apărare.
- Într-adevăr, evenimentul este crucial pentru viitorul relației transatlantice și pentru angajamentul Statelor Unite față de securitatea Europei. Se știe deja că administrația americană va iniția discuții privind retragerea unor trupe din Europa, iar în cadrul Alianței se discută intens despre o „europenizare” a NATO, adică întărirea pilonului european al organizației. România va trebui să își definească clar poziția, iar președintele Dan va trebui să obțină un consens politic în Parlament și Guvern pentru a anunța, la summit, o creștere a cheltuielilor de apărare de la 2,5% la 3,5% din PIB. Acest demers ar demonstra că România este un partener serios, care înțelege amenințările regionale și își respectă angajamentele asumate prin Articolul 3 al Tratatului de la Washington.
Președintele Dan va trebui să continue parteneriatul strategic cu Statele Unite și să identifice un numitor comun în relația cu Administrația Trump. Va fi esențial pentru securitatea națională ca eventualele retrageri de trupe americane din Europa să nu afecteze contingentul din România. Președintele va avea o misiune delicată: să explice de ce menținerea, ba chiar extinderea prezenței militare americane în România este în interesul național al Statelor Unite.
De asemenea, trebuie susținută modernizarea bazei militare Mihail Kogălniceanu, cu obiectivul de a deveni cea mai mare bază militară NATO din Europa. Este necesară o coordonare strânsă între Parlament și Guvern pentru a garanta că proiectul rămâne o prioritate și este finalizat în termen, fără întârzieri.
Pe scurt, președintele Dan va avea sarcina de a învăța să balanseze între relația cu Statele Unite, statutul de membru al Uniunii Europene și interesele naționale. Nu trebuie însă să privim aceste elemente ca fiind în contradicție. Din contră, ultimele evoluții din relația transatlantică indică o posibilă reîncălzire a cooperării dintre SUA și UE. Ieri, premierul Giorgia Meloni a intermediat o întâlnire între vicepreședintele J.D. Vance și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, un semnal clar că și Administrația Trump recunoaște importanța continuării colaborării cu Uniunea Europeană, chiar dacă nivelul de interacțiune nu va mai fi același ca în mandatul președintelui Biden.
- UE pregătește o strategie de securitate pentru Marea Neagră. Care sunt principalele obiective în materie de securitate pentru care România ar trebui să militeze în interiorul UE?
- Războiul Rusiei în Ucraina a atras atenția asupra importanței strategice a regiunii Mării Negre pentru securitatea, stabilitatea și prosperitatea spațiului euroatlantic. Crizele și evenimentele din ultimii trei ani demonstrează că Marea Neagră reprezintă cea mai vulnerabilă zonă de securitate de pe Flancul Estic al Europei.
Regiunea a jucat un rol central în atacurile Kremlinului asupra Ucrainei, iar instabilitatea de aici are implicații grave pentru întreaga arhitectură de securitate regională. În prezent, Comisia Europeană, împreună cu Serviciul European de Acțiune Externă (EEAS), lucrează la o comunicare comună privind abordarea strategică a Uniunii Europene în regiunea Mării Negre, care urmează să fie publicată săptămâna viitoare.
Pentru România, este esențial ca acest document strategic să includă: menținerea libertății de navigație în Marea Neagră, consolidarea securității maritime, protecția infrastructurii critice existente și viitoare, susținerea operațiunilor de deminare și reducerea amenințărilor hibride, dar și susținerea securității energetice și economice prin exploatarea resurselor de gaze naturale din Marea Neagră.
Autoritățile române vor avea nevoie de sprijin din partea UE pentru dezvoltarea capacităților navale, în special privind finanțarea și echiparea programelor de modernizare navală, inclusiv sisteme maritime autonome, drone de supraveghere și capabilități de apărare antinavă. De asemenea, România poate susține crearea unui hub UE pentru coordonarea răspunsului la amenințările cibernetice și hibride în regiunea Mării Negre. Cu sediul la București sau Constanța, acest centru regional ar monitoriza, analiza și răspunde la dezinformare, atacuri cibernetice și interferențe externe, în coordonare strânsă cu EEAS StratCom și Centrul de Excelență NATO pentru Apărare Cibernetică (CCDCOE). Bucureștiul ar putea urmări și includerea în acest document strategic a unei recomandări privind consolidarea Mecanismelor UE de Protecție Civilă pentru incidente de mediu prin extinderea capacităților UE de a răspunde la poluări petroliere, deversări toxice și degradări ecologice cauzate de activități militare, prin furnizarea de echipamente comune și instruire de urgență.
- Ce noi riscuri sau amenințări ai introduce în noua strategie de securitate națională pe care președintele Nicușor Dan o va adopta în mandatul său?
- La trei ani de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, asistăm la configurarea unei noi axe a puterii și coerciției, formată din Rusia și China, sprijinite de Coreea de Nord, Belarus și Iran. Această realiniere geopolitică marchează o mutație profundă în echilibrul global de putere și reprezintă o provocare directă la adresa ordinii internaționale liberale.
În acest context tensionat, perspectiva unui al doilea mandat Trump, guvernat de doctrina „America First”, ridică întrebări fundamentale cu privire la angajamentul Statelor Unite față de parteneriatul transatlantic. Tot mai multe voci își exprimă îngrijorarea privind disponibilitatea SUA de a sprijini militar NATO într-un scenariu de activare a Articolului 5 și de a rămâne activ implicată în apărarea colectivă a Europei.
Europa nu mai poate continua să se perceapă drept o „insulă a păcii” și nici să presupună că Statele Unite vor interveni automat în sprijinul său. A sosit momentul ca Europa să își asume cu adevărat responsabilitatea pentru propria securitate.
În acest sens, Uniunea Europeană trebuie să își reanalizeze poziția în arhitectura globală a puterii, definindu-și clar interesele strategice și rolul într-un sistem internațional aflat în transformare accelerată. Protejarea valorilor europene și consolidarea capacității de a exercita putere convențională (hard power) trebuie să devină obiective centrale ale acestei reevaluări. UE trebuie să evolueze de la un actor dominant în reglementare și politici publice la o putere industrială și de apărare, capabilă să susțină securitatea proprie și a vecinătății sale. Această tranziție va necesita măsuri decisive: reducerea poverii birocratice, dezvoltarea achizițiilor comune, investiții în competitivitate, cercetare, dezvoltare și inovație în domeniul apărării.
Asigurarea viitorului Ucrainei este esențială pentru securitatea europeană până în 2030. Soarta Ucrainei va modela fundamental peisajul strategic al continentului, motiv pentru care este crucial ca sprijinul militar și economic să devină o prioritate reală. Europa trebuie să își asume leadershipul în apărarea Ucrainei, prin livrarea de capabilități din stocurile existente sau prin achiziții strategice din Statele Unite, atunci când este necesar.
Schimbarea paradigmei în sistemul internațional și dinamicele menționate mai sus trebuie să se regăsească în noua strategie de apărare a României.
În plus, Rusia rămâne principala amenințare de securitate la adresa României și a întregului Flanc Estic al NATO. Serviciile de informații din Germania, Danemarca și alte state europene avertizează că Rusia ar putea fi pregătită să lanseze un atac sau să testeze Articolul 5 al NATO înainte de 2030. Unii analiști sugerează chiar că un astfel de scenariu s-ar putea concretiza în următorii trei ani.
Chiar și în eventualitatea unui armistițiu sau a unei păci temporare în Ucraina, Rusia va continua să producă și să acumuleze armament, menținând un ritm industrial accelerat impus de tranziția sa la o economie de război. Ceea ce e mai periculos este că această mașinărie militară, odată activată, nu va putea fi oprită cu ușurință, iar capacitatea Rusiei de a lansa o nouă agresiune militară va deveni tot mai plauzibilă.
Aceste nuanțe trebuie luate în considerare când se va lucra la noua strategie.
De asemenea, în acest nou climat geopolitic, România are nevoie de o strategie națională de apărare care să reflecte complexitatea amenințărilor moderne. Securitatea nu mai poate fi definită exclusiv prin prisma amenințărilor convenționale. Este nevoie de o abordare holistică și care să includă: securitate energetică și economică, protecția infrastructurii critice, mobilitate militară și logistică, securitate cibernetică, dar și „securitate democratică”, adică creșterea rezilienței societale la ingerințele externe în procesele democratice, inclusiv prin combaterea dezinformării.
anonimus 20.05.2025, 15:29
Al naibii ce o sa-l asculte americanii pe Nicusor, au trecut 3 zile de la victoria in alegeri si inca nu au avut nici o reactie, nici macar nu l-au felicitat...