Procesul lui Ovidiu Tender ar putea „legaliza” privatizările frauduloase din anii 1990-2000. Motivul: redefinirea abuzului în serviciu la CCR
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Afaceristul Ovidiu Tender se pregătește să scape de celelalte capete de acuzare pentru care a fost condamnat în 2015 în Dosarul RAFO-Carom (respectiv constituire de grup infracțional organizat, spălare de bani şi înșelăciune), după ce a obținut deja, pe calea unei contestații la executare, anularea condamnării pentru instigare la abuz în serviciu.
Cuprins:
- Active cedate pe promisiuni neonorate
- Paradoxul legii mai favorabile: cum e aplicată retroactiv norma penală
- Miza procesului pentru Tender: anularea confiscării speciale
- Motivarea instanței: Fapta nu mai este prevăzută de legea penală
- Avocații: Nici celelalte acuzații nu mai stau în picioare
- Momente esențiale ale „privatizării” RAFO-Carom
- Cum a pus mâna Ovidiu Tender pe rafinărie
- Afaceristul Marian Iancu - şi debitor, şi creditor
- Rafinăria, „modernizată” cu fier vechi
Ovidiu Tender (68 de ani) a executat în închisoare doar 4 ani și 6 luni din pedeapsa de 12 ani și 7 luni pentru preluarea ilegală a combinatului RAFO, însă miza reală a demersului său este ridicarea măsurilor asigurătorii și încetarea actelor de executare silită.
Pe scurt, întreaga istorie a preluării RAFO-Carom de către Ovidiu Tender în 2003, pentru care omul de afaceri a fost condamnat definitiv în 2015, ar fi perfect legală în ziua de azi, urmare a redefinirii infracțiunii de abuz în serviciu de către Curtea Constituțională.
Active cedate pe promisiuni neonorate
Dacă instanțele vor adopta același raționament juridic, cazul lui Ovidiu Tender va acționa ca precedent judiciar, situația în care ar putea fi declarate „legale” și alte privatizări frauduloase din anii 1990 - 2000.
În esență, „rețeta” pentru toate aceste privatizări a presupus intervenția unor oameni de afaceri pe lângă directori ai fostelor combinate sau întreprinderi, ultimii fiind convinși să vândă activele pe degeaba, în schimbul unor așa-zise investiții.
Tribunalul București va lua în discuție, pe 13 noiembrie 2024, al treilea termen al contestației la executare formulată de Ovidiu Tender. Afaceristul a mai exercitat și în trecut astfel de căi extraordinare de atac, dar a pierdut pe bandă rulantă.
Însă pe data de 23 iulie 2024, Curtea de Apel București i-a admis în parte una dintre aceste contestații și a desființat din condamnarea lui Ovidiu Tender o parte din pedeapsă, de 6 ani și 9 luni, la care fusese condamnat pentru instigare la abuz în serviciu.
Este vorba despre infracțiunea comisă de Ovidiu Tender asupra directorilor de la Carom SA Onești, pe care i-a determinat în 2002-2003 să-i cedeze 90% din acțiunile rafinăriei.
Reamintim că, în 2015, Ovidiu Tender a fost condamnat definitiv pentru următoarele infracțiuni:
- 4 ani de închisoare pentru înșelăciune,
- 5 ani de închisoare pentru instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată,
- 5 ani de închisoare pentru constituire a unui grup infracțional organizat,
- două pedepse a câte 5 ani închisoare pentru spălare de bani.
Paradoxul legii mai favorabile: cum e aplicată retroactiv norma penală
În alte sisteme de drept, unde pedepsele se calculează aritmetic, Ovidiu Tender s-ar fi ales cu o condamnare de 24 de ani de închisoare. În România însă, acesta s-a ales cu pedeapsa cea mai grea pentru una dintre infracțiuni, plus câte o treime din pedepsele celorlalte.
- În final, Ovidiu Tender fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 12 ani și 7 luni de închisoare.
- A intrat la pușcărie în 2015 și a ieșit în 2019, pe motiv că are vârsta peste 60 de ani.
Anul acesta, urmare a deciziei Curții Constituționale din 2016 prin care a fost redefinită infracțiunea de abuz în serviciu, judecătorii au constatat acum că faptele lui Ovidiu Tender și cele ale directorilor de la SC Carom SA au fost dezincriminate.
Mai exact, directorii influențați de omul de afaceri n-ar fi comis fapte de abuz în serviciu deoarece - în lumina deciziei Curții Constituționale din 2016 - nu au încălcat legi, ci doar norme cu o forță juridică inferioară legilor și ordonanțelor de guvern.
Dacă directorii de la RAFO-Carom n-au încălcat legea, atunci nici Ovidiu Tender, care i-a instigat să acționeze astfel, nu s-ar face vinovat. Deciziile CCR sunt obligatorii și dictează doar pentru viitor.
Deși faptele au fost dezincriminate de CCR la 14 ani de la comiterea lor, în cazul celor condamnați deja acționează însă principiul legii mai favorabile, astfel că norma poate fi aplicată retroactiv.
Miza procesului pentru Tender: anularea confiscării speciale
Pe lângă anularea pedepsei de 6 ani și 9 luni pe care Ovidiu Tender a primit-o pentru instigare la abuz în serviciu, Curtea de Apel București a mai hotărât:
- Încetarea executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale dispuse faţă de contestator până la concurenţa sumei de 162.993.336 de lei, la care se adaugă majorările şi penalităţile aferente.
- Ridicarea măsurilor asigurătorii instituite până la concurenţa sumei de 162.993.336 de lei, asupra bunurilor contestatorului.
- Încetarea actelor de executare silită cu privire la bunurile care, prin efectul confiscării speciale, nu au trecut în patrimoniul statului, la data prezentei decizii penale.
- Încetarea tuturor interdicţiilor, incapacităţilor şi decăderilor ce rezultă din condamnarea contestatorului.
- Trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti, în vederea analizării cererilor contestatorului privind infracţiunile de constituire de grup infracţional organizat, spălare de bani şi înşelăciune, pentru care a fost condamnat.
Motivarea instanței: Fapta nu mai este prevăzută de legea penală
Libertatea a consultat Hotărârea 304/2024 din data de 23 iulie 2024 a Curții de Apel București, pentru a vedea care au fost argumentele judecătorilor în vederea anulării a jumătate din pedeapsa lui Ovidiu Tender și trimiterea dosarului la Tribunalul București spre rejudecare cu privire la celelalte infracțiuni.
- „Participația secundară (instigarea) desfășurată de contestatorul (Tender Ovidiu Lucian - n.r.) a constat în convingerea funcționarului public (director general și președinte al Consiliului de Administrație al SC Carom SA Onești) să-și încalce o atribuție de serviciu, respectiv îndatorirea de a consimți la încheierea, derularea și executarea celor patru contracte comerciale numai cu respectarea normelor interne de procedură (implementate după modelul ISO 9001), atribuție prevăzută expres în normele interne ale SC Carom SA Onești.
- Nici în considerentele hotărârii de condamnare și nici prin decizia instanței de apel nu s-a reținut încălcarea de către persoanele instigate de contestatorul (Tender Ovidiu Lucian - n.r.) a vreunei dispoziții din legislația primară, ci a unor acte cu o forță juridică inferioară legilor și ordonanțelor de guvern, astfel că ipoteza dedusă judecății se încadrează în modalitatea de comitere a infracțiunii în privința căreia a intervenit dezincriminarea.
- Pentru aceste motive, potrivit considerentelor de fapt și de drept expuse, prin care s-a statuat lipsa încălcării unei dispoziții legale de către persoanele instigate de contestatorul (Tender Ovidiu Lucian - n.r.), cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu, Curtea constată că fapta imputată acestuia nu mai este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, sub forma instigării”, reține Curtea de Apel București.
Avocații: Nici celelalte acuzații nu mai stau în picioare
În contestația la executare, avocații lui Ovidiu Tender au mers mai departe și au arătat că, dacă infracțiunea de instigare la abuz în serviciu a fost dezincriminată, atunci trebuie anulate și celelalte pedepse la care a fost condamnat omul de afaceri:
- „Întrucât infracțiunea scop, de abuz în serviciu, nu a îndeplinit condițiile de tipicitate prevăzute de lege, automat trebuie înlăturată și infracțiunea de constituire a grupului organizat.
- În ce privește infracțiunea de înșelăciune, contestatorul a arătat că, din moment ce a operat dezincriminarea infracțiunii de abuz în serviciu, nu se mai poate afirma că cesiunea de creanță nr. 260bis/2003 a fost nelegal încheiată, nici condamnarea pentru infracțiunea de înșelăciune nu mai poate subzista, întrucât lipsește una din condițiile esențiale, respectiv obținerea folosului material injust, acțiunea civilă fiind respinsă.
- În final, contestatorul a arătat că odată admisă contestația la executare, va trebui înlăturată măsura de siguranță a confiscării speciale și măsurile asigurătorii dispuse prin decizia penală din 08.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București”, se arată în cuprinsul contestației la executare.
Cu privire la anularea pedepselor pentru înșelăciune, constituire de grup infracțional organizat și spălare de bani, contestația lui Ovidiu Tender a fost trimisă de Curtea de Apel spre rejudecare, la Tribunal, unde are termen pe 13 noiembrie 2024, ora 12.00.
Momente esențiale ale „privatizării” RAFO-Carom
Potrivit rechizitoriului, Ovidiu Tender şi Marian Iancu au urmărit obţinerea de fonduri ilicite de pe urma privatizării SC Carom SA Oneşti, prin preluarea datoriilor societăţii, garantarea plăţii lor cu acţiuni supraevaluate, iar apoi raportarea către stat a unor investiţii care, de fapt, erau făcute cu banii aceleiaşi societăţi.
Procurorii au împărţit în patru etape strategia celor doi oameni de afaceri:
Primul pas făcut de Tender și Iancu a constat în găsirea unei soluţii în aşa fel încât, pe de-o parte SC Tender SA să devină creditor al SC Carom SA, iar pe de altă parte VGB Impex SRL (al cărei administrator era Marian Iancu) să devină distribuitor unic de benzină pentru SC Carom SA Oneşti.
Aceasta din urmă datora SNP Petrom suma de 345.388.619.239 de lei vechi, iar Ovidiu Tender s-a folosit de două firme de ale căror servicii nu se putea lipsi Petrom şi care îi aparţineau, pentru a convinge Petrom să încheie cu el un contract de cesiune de creanţă preluând datoria Carom către SNP Petrom şi devenind astfel creditorul rafinăriei.
Cum a pus mâna Ovidiu Tender pe rafinărie
A doua etapă a constat în „acumularea voită” de către VGB Impex a unor datorii de 1.300 de miliarde de lei vechi prin neplata tuturor livrărilor de benzină din perioada iunie 2002 - septembrie 2003. Ca urmare a neachitării în totalitate a produselor petroliere de către VGB Impex, Carom a acumulat datorii la bugetul de stat.
Ovidiu Tender s-a folosit de poziţia pe care firma sa o avea faţă de Carom, aceea de creditor, pentru a determina autorităţile statului să schimbe condiţiile de participare la licitaţia care avea ca obiect vânzarea pachetului majoritar de acţiuni.
Afaceristul Marian Iancu - şi debitor, şi creditor
A treia „mutare” a constat în achiziţionarea de acţiuni la SC Carom SA, astfel încât omul de afaceri Marian Iancu a ajuns, la data de 27 septembrie 2002, să aibă o dublă poziţie în raport cu această societate, în sensul că deşi avea datorii la Carom (prin benzina neplătită de firma sa VGB Impex), deținea 43% din acţiunile societăţii prin cealaltă firmă a lui, VGB Oil.
Acest lucru îi permitea să controleze Carom şi deciziile luate în cadrul societăţii, iar partenerul său de afaceri Ovidiu Tender, prin firma SC Tender SA, a ajuns să deţină 51% din acţiunile Carom, după ce a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la stat, în data de 9 iunie 2003.
În a patra etapă, planul celor doi a fost finalizat prin încheierea contractelor de cesiune de creanţă şi de garanţie reală mobiliară, odată cu realizarea obiectivelor pe care Ovidiu Tender şi Marian Iancu şi le-au propus la început.
Rafinăria, „modernizată” cu fier vechi
Marian Iancu a găsit modalitatea de a nu plăti benzina şi motorina cumpărată, în valoare de aproximativ 1.300 de miliarde de lei vechi (n.r. - aproximativ 26 de milioane de euro, la valoarea actuală), pentru care avea drept exclusiv de distribuţie: prin „compensarea” acesteia cu utilaje vândute rafinăriei cu suma supraevaluată de 600 de miliarde de lei, în condiţiile în care respectivele bunuri erau utilaje scoase din funcţiune.
Acestea au fost vândute succesiv prin firmele unor parteneri de afaceri ai lui Marian Iancu, pentru ca valoarea lor să crească de la 3,5 miliarde de lei (suma cu care au fost cumpărate de la Combinatul Archim Arad, aflat în lichidare), la aproape 600 de miliarde de lei (suma cu care au fost cumpărate de RAFO Oneşti, în data de 30 septembrie 2003).
Pentru că suma nu era suficient de mare pentru a contrabalansa datoria VGB către rafinărie, ea a fost completată, conform datelor din rechizitoriu, cu preţul supraevaluat al unor terenuri în legătură cu care procurorii au ajuns la concluzia că sunt „lipsite de interes economic pentru rafinărie”.
Foto: Hepta
Elenuca 23.10.2024, 15:25
Doamna Lasconi s a exprimat pe facebook cum ca justitia nu functioneaza : functioneaza DAR cu modificarile din codul penal si de procedura penala plus deciziile CCR ,al caror tempo si limbaj contorsionat para legal pare sa urmareasca progresul in instante (vis a vis de de prescriptie ) al acestor cazuri care au ruinat averea statului roman . Si acum scapa in deplina impunitate !
Vasycool1976 23.10.2024, 16:19
Naționaliștii, vedeți cum s-au falimentat fabricile din România cu participarea directorilor respectivelor întreprinderi dar și a guvernului rus,așa că nu mai dați vina pe occident. Aici apărut lăcomia unora,respectiv intenția statului bolșevic de a elimina concurența. Noi când am intrat în UE jocurile erau deja făcute, occidentul nu a făcut altceva decit să ajute la redresarea dezastrului făcut de directori și de bolșevici
AndreyRlz 23.10.2024, 16:21
Incredibil, vrea sa legalizeze furtul la rang înalt în România
Sfantul__Cuvios_Pafnutie 23.10.2024, 21:40
Nu, mă, ăştia-s oligarhi de-ai noştri, naţionali. Când te fură alt român e de bine, rămân banii aicea-n ţară.