Psihologia din spatele conducerii distructive a lui Putin. „Îi pasă mai mult de imaginea lui publică”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Unele voci sugerează că gândirea lui Putin este în întregime rațională – produsul unui realism calculat și dur despre politica globală sau o încercare de a câștiga putere internă. Alții cred că mișcările sunt disperate, sălbatice și exagerate - dovezi ale unor defecte psihologice profunde. Dar care este exact psihologia din spatele conducerii lui Putin și ce putem face pentru a contracara efectele sale negative?
Cuprins:
La această întrebare încearcă să răspundă o analiză The Conversation, realizată de doi psihologi: Magnus Linden de la Universitatea Lund și George R. Wilkes de la King’s College London.
Personalitatea lui Putin: înclinat să ia singur deciziile
Putin are o atitudine de „om puternic”. El afișează o aparentă lipsă de regret sau remușcări pentru deciziile sale fără etică și efectul negativ al acestora asupra oamenilor nevinovați. De asemenea, nu reușește să-și asume responsabilitatea pentru rezultatele negative și, de obicei, dă vina pe alții când ceva nu merge bine.
Ce ne spune asta despre personalitatea lui? Deși nu suntem în măsură să „diagnosticăm” liderii politici fără să le cerem să facă un test de personalitate, psihologii îi pot evalua prin observații comportamentale. De exemplu, pot privi discursurile, luarea deciziilor sau interviurile acordate de-a lungul timpului. Aceasta nu este neapărat o abordare proastă – unii oameni mint la testele de personalitate.
Putin este un lider politic autocrat și autoritar. Decenii de studii în domeniul psihologiei organizaționale arată că astfel de lideri sunt mai predispuși să ia singuri deciziile importante. De asemenea, tind să fie mai orientați spre sarcini decât interesați de bunăstarea generală a oamenilor lor. Un alt semn grăitor este că mențin o distanță între ei și ceilalți – parțial prin utilizarea pedepselor și amenințărilor.
Un studiu recent asupra a 14 lideri de stat autoritari, inclusiv Putin și președintele brazilian Jair Bolsonaro, a constatat că aceștia erau mai puțin agreabili (în ceea ce privește încrederea și altruismul) și mai puțin stabili din punct de vedere emoțional în comparație cu liderii mai puțin autocrați.
<strong>De asemenea, au obținut scoruri mai mari la „trăsături de personalitate întunecate”, antisociale, cum ar fi machiavellianismul (manipulare și înșelăciune), narcisism (superioritate și îndreptățire) și psihopatie (empatie scăzută, agresivitate și impulsivitate).</strong>
Cercetările sugerează, de asemenea, că aceste trăsături îi fac mai puțin competenți și mai puțin ușor de înțeles de către ceilalți.
Privindu-l pe Putin din această perspectivă, multe dovezi trimit la faptul că are tendințe antisociale îngrijorătoare. Acest lucru este evident în comportamentul său față de rivalii politici și liderii internaționali. Un exemplu clar este că atunci când a întâlnit-o pentru prima dată pe cancelarul german, Angela Merkel, a adus în mod deliberat un câine mare la întâlnire, în ciuda faptului că – sau poate pentru că – știa că lui Merkel îi e frică de câini.
Un alt exemplu este otrăvirea și arestarea liderului opoziției Alexei Navalnîi. Nerespectarea procesului echitabil și a drepturilor omului ale lui Navalnîi este în concordanță cu trăsăturile „întunecate de personalitate”, subliniază cei doi specialiști în analiza lor din The Conversation.
Tactici psihologice
Cum putem folosi aceste cunoștințe? Pentru a aborda războiul este necesar un joc pe două niveluri. Trebuie să ai de-a face cu Putin, dar trebuie să te confrunți și cu factori agravanți creați de rețelele sale de relații, pe plan intern și internațional. Cel din urmă element implică consolidarea solidarității cu cetățenii ruși și respectarea normelor acestora.
Această metodă pe două niveluri este o abordare testată pentru a face față persoanelor cu trăsături antisociale care lucrează în medii corporatiste. În cele din urmă, trebuie să abordezi liderii răi, ținând cont și de nevoile angajaților lor.
Cu Putin, trebuie să luăm în serios semnele trăsăturilor întunecate ale personalității sale. Nu trebuie presupus că abordările convenționale ale diplomației sau ale negocierilor vor funcționa.
<strong>Liderii autocrați cu personalități întunecate refuză adesea să creadă că trebuie să-i asculte pe alții sau să se angajeze în rezolvarea conflictelor. În schimb, demonstrațiile de putere pot funcționa mai bine.</strong>
Cercetările privind leadershipul narcisist sugerează, de asemenea, că oferirea de feedback sincer asupra comportamentului – cum ar fi denunțarea minciunii – poate ajuta la menținerea acestor lideri sub control. Un lucru care însă nu ar trebui să evolueze într-o umilire publică, fiindcă atunci ar putea cu ușurință să agraveze situația.
Liderilor autocrați le pasă mai mult de imaginea publică
Identificarea și denunțarea răului poate ajuta la clarificarea faptului că Putin se va confrunta cu condamnarea internațională pentru încălcarea pe plan intern și internațional a drepturilor omului. Deși ar putea părea că acest lucru nu afectează un autocrat, cercetările sugerează că liderii politici din autocrațiile pure pot fi mai sensibili la astfel de critici decât liderii din democrații sau regimuri hibride. Acest lucru se poate datora faptului că, în cele din urmă, le pasă mai mult de imaginea lor publică.
Eficacitatea sancțiunilor economice – precum cele utilizate în prezent împotriva lui Putin – este dezbătută de cercetători. Deoarece astfel de sancțiuni provoacă sărăcie în rândul oamenilor obișnuiți, ele pot determina niveluri mai ridicate de autoritarism, întrucât atât liderul, cât și oamenii se simt victimizați de comunitatea internațională.
Manipularea asupra oamenilor de rând
În schimb, trebuie să recunoaștem efectele distorsionante ale tipului de control psihologic pe care Putin încearcă să-l impună asupra poporului rus. De exemplu, controlează strâns informațiile pentru a insufla incertitudine și teamă în rândul poporului rus. Asta i-ar putea face în cele din urmă pe oameni să susțină conducerea autoritară pentru propria „protecție”.
Un alt mod pentru a reduce experiența amenințării ar putea fi strategia prin care se încearcă stimularea condițiilor socio-economice pentru rușii de rând, mai degrabă decât pedepsirea lor financiară.
O altă variantă este recunoașterea și validarea acelor ruși care caută o identitate de grup dincolo de identitatea de stat prezentată de Putin.
<strong>În timp ce Kremlinul folosește propaganda pentru a distinge rușii de popoarele care sunt reprezentate ca fiind periculoase – occidentale, liberale, protestante, catolice, musulmane –, din punct de vedere istoric, cultura și istoria rusă au întărit adesea mesajul că oamenii au, în mod colectiv, mai multe în comun decât ceea ce ne separă.</strong>
Cei care sunt considerați responsabili pentru violența și corupția unui regim autocratic – și găsiți vinovați de o instanță – pun pe umerii actorilor din societatea civilă responsabilitatea de a construi din nou, de la zero. Dacă și când se va întâmpla acest lucru, comunitatea internațională ar trebui să dea dovadă de solidaritate, mai degrabă decât de furie sau prejudecăți, pentru a evita acel tip de teamă care susține dictatura violentă.
Liderii politici autocrați reprezintă o amenințare la adresa stabilității internaționale. Este puțin probabil să-i putem împiedica să apară – dar ne putem folosi cunoștințele despre cum funcționează ei pentru a le limita puterea.
