REPORTAJ | Două asociaţii caritabile străbat satele: copiii fac primul duș din viața lor și asistă la primul spectacol de teatru
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
“Ideea a fost a Melaniei Medeleanu, de la Zi de Bine”, povesteşte Beatrice Darie, manager dezvoltare programe de la Fundaţia Bethany. “I-am spus că am observat, într-o tabără, că unii copii ieşeau uscaţi de la duş. I-am întrebat de ce şi ei au răspuns, ruşinaţi, că nu ştiu să folosească duşul, nu ştiu să-i dea drumul, să-l oprească. Melania a zis: oare n-am putea să le arătăm asta mai multor copii?”.
Cuprins:
La sfârşit de vară, Asociaţia Zi de Bine şi Fundaţia Bethany Iaşi au pus pe roate operaţiunea Microduşul. Un microbuz echipat cu o cabină de duş, chiuvetă, toaletă şi boiler cutreieră satele şi opreşte în curtea şcolilor conectate la reţeaua de apă.
400 de oameni și-au donat ziua de naștere
Pentru amenajarea duşului mobil, peste 400 de persoane şi-au donat ziua de naştere.
Donația zilei de naștere e o licitație pe Facebook; în loc să primești cadouri, prietenii pun o sumă de bani în contul organizației respective.
Cu banii strânşi, o dubă Fiat Ducato a fost transformată peste noapte, ca bostanul Cenuşăresei, într-o baie modernă, cu scară argintie şi desene colorate în exterior.
“Ne-am trezit cu dihania în parcare”
“Într-o bună zi, ne-am trezit cu dihania asta în parcarea din faţa sediului. L-am studiat, l-am cercetat. Încă nu ne-am obişnuit cu el”, râde Beatrice.
Fundaţia Bethany are de peste 20 de ani proiecte educaţionale în zona Iaşiului, luptă cu abandonul şcolar, sprijină copiii şi părinţii aflaţi în dificultate.
“Microduşul e o noutate şi pentru noi. Dar educaţia pentru sănătate vine în completarea a ceea ce făceam deja. Ne-am propus să ajungem la peste 500 de copii cu această caravană”, spune Beatrice.
13 sate ieşene sunt incluse pe traseul Microduşului. Monstrul care scuipă clăbuci este legat la reţeaua cu apă a şcolii.
Timp de o oră şi ceva, cât durează ca boilerul să încălzească apa, copiii sunt spectatori absorbiţi de reprezentaţia oferită, pro bono, de Teatro Blu din Iaşi.
Insula magică din spatele şcolii
În spatele şcolii din satul Ulmi, comuna Belceşti, cu măşti pe faţă, aşezaţi pe scaunele trase la umbră, peste 50 de copii şi părinţi au privit cu gura căscată cum dispare şi apare un ou de broască ţestoasă. Între noi fie vorba, ţestoasa avea pene şi cotcodăcea, dar cei doi actori, Alice-Ioana Şfaiţer şi Emanuel Florentin, au ţinut-o morţiş că e un ou magic, de pe insula lor magică de piraţi.
Ulmi e la câțiva kilometri de Târgu Frumos, pe drumul dintre Iași și Botoșani.
Pentru unii dintre copii, am aflat, a fost primul spectacol de teatru din viaţa lor. Ceea ce este emoţionant. Sper să le fi plăcut, ca public, au fost minunaţi.Emanuel, expert în fabricarea bomboanelor din zahăr imaginar:
Soţ şi soţie, artiştii de la Teatro Blu colaborează de peste 10 ani cu Fundaţia Bethany. “Pandemia e grea pentru actori, trebuie să te reinventezi. Să joci în aer liber e cu totul altceva decât jucatul în sală. Azi am suferit de căldură, de exemplu. Uneori, ne dărâmă vântul decorul sau mai trece câte-o pisică pe scenă. Ne adaptăm cum putem”, adaugă Alice.
O voluntară de la Fundaţia Bethany le-a luat locul actorilor pe scena din spatele şcolii. “De câte ori ne spălăm pe dinţi?”, “De douăăăăă ooori!”, “Ne spălăm şi după masă?”, “Daaaa!”. Teoria, ca teoria, practica toaletei în exterior ne încetineşte.
Doar 35% dintre românii de la sate au acces la apă curentă. Procentul gospodăriilor care au băi moderne, legate la canalizare, cu duş şi chiuvete, este şi mai mic.
Nu schimbăm lumea cu un duş, dar măcar ajutăm la conştientizarea acestei nevoi, cu atât mai presante acum, în pandemie. Copiii şi părinţii lor vor şti ce să-şi dorească, vor avea un reper, o experienţă a normalităţii.Beatrice Darie, manager de programe Fundaţia Bethany:
Aplauze după duş
Profesorul Gheorghe Moga, directorul şcolii, îi încolonează pe copii în faţa Microduşului. Întâi, curioşii vizitează cabina, apoi curajoşii fac duş. În pungi de hârtie, cei mici primesc prosoape, gel de duş, şlapi, găleţi pentru mop şi duşuri portabile: un fel de pungi de 20 de litri, pe care le umpli cu apă, le atârni în copac, să se încălzească la soare, apoi dai drumul la micul robinet de plastic, montat la un capăt. Repetiţia e mama învăţării.
Nu toţi copiii au deprinderea spălatului pe mâini. Mai ales în timpul muncilor agricole, când părinţii sunt duşi la câmp, vin la şcoală mai neîngrijiţi. Profesorul Moga:
La Ulmi, totul e pregătit pentru începerea anului şcolar: programul de învăţat în ture, măştile şi dezinfectantul, conexiunea la internet a şcolii cu elevii, în cazul revenirii la cursurile online.
“Noi facem şcoală şi vara, respectând măsurile de protecţie: jocuri educative, dezvoltare personală şi, bineînţeles, matematică şi română, că se uită repede”, spune directorul şcolii.
Aici s-a murit de tifos, nu de glonț
Satul ieşean are un monument ridicat de localnici pe banii lor şi dedicat soldaţilor care au căzut în bătăliile purtate pe dealurile din zonă, în al Doilea Război Mondial. Mulţi dintre acei soldaţi nu au murit de glonţ, ci de tifos.
Înapoi la România lui 2020, anul pandemiei. Lângă scara Microduşului, o mulţime de pitici pândeşte momentul ieşirii de la duş şi aplaudă frenetic. Copiii coboară uluiţi, ca dintr-o tiribombă şi se opresc la umbră, să-şi aşeze hainele.
“Ai mai făcut vreodată duş?”, “Nu, e prima dată”, răspunde un puşti de 10 ani cu părul zbârlit. “Şi cum ţi s-a părut?”. Pauză de gândire. “Mi s-a părut frumos”.
