REPORTAJ. Ucrainenii din Odesa, 80% dintre ei vorbitori de rusă, fac cursuri de limba ucraineană. „Când Rusia ne spune că nu existăm, ce putem face?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ajunsă la Odesa, echipa ziarului Libertatea a încercat să înțeleagă „războiul cultural”. Agresiunea Moscovei i-a transformat pe locuitorii orașului cu un milion de oameni în adversari vădiți ai limbii în care s-au născut.
Cuprins:
- „Înainte, limba rusă era pe locul trei? De ce nu mai este și acum?”
- „Nu vreau să creadă cineva că eu vin din această țară agresivă”
- „La o întrebare în limba rusă eu răspund în limba ucraineană”
- Cărți și teatru pentru redescoperirea istoriei
- Nu mai vor să-i facă Rusiei statuie
- „Frontul nostru e aici, lupta de la Teatru de Operă”
- „Gândul principal al rușilor este că noi nu suntem o țară, nu existăm, suntem nimeni”
- „Rușii s-au prezentat cu fiind cei mai mari. Pot fi mari, dar nu cei mai mari!”
Corespondență din Odesa de Andreea Archip și Vlad Chirea (foto). Traducere din ucraineană: Marin Gherman
Gândul principal al rușilor este că noi nu suntem o țară, nu existăm, suntem nimeni. Noi trebuie să arătăm că avem propria noastră artă, cultură, istorie, limbă, pământ, imn național, să arătăm că suntem separați de Rusia, o țară absolut independentă. Ekaterina Lyan, soprană a operei din Odesa, revenită din Marea Britanie:
În fața clasei, profesoara vorbește energic, aproape rămasă fără suflare. În jur de 20 de cursanți, de toate vârstele, îi răspund la întrebări din când în când. Se râde mult. Suntem la cursul de ucraineană pentru ucraineni organizat de Veterans HUB Odesa.
În Ucraina se ridică un nou front de luptă împotriva „lumii ruse”, prin filme, teatru și muzică, prin îndepărtarea statuilor și redenumirea străzilor.
Această pornire culturală vine și din vântul statal, care bate și impune dinspre Kiev. Dar, văzuți de aproape, oamenii par ei înșiși îndârjiți. Ei spun că le-au fost atacate casele și libertatea. Și, pentru asta, unii își reneagă limba ca să o învețe pe cea nouă.
„Înainte, limba rusă era pe locul trei? De ce nu mai este și acum?”
„Sunt circa zece astfel de moduri de salut în ucraineană. Ziua spunem «Bună ziua» («добрий день - dobr deni») în două cuvinte sau într-un cuvânt rapid, seara spunem «Bună seara» („добрий вечір”) sau «Seara bună». Ucrainenii mai zic: salut (привіт), noroc (удачі), sănătate (Будьмо) în limba vorbită zi de zi”, le prezintă tânăra.
Pe proiector scrie: „Cele mai asemănătoare limbi cu ucraineana din punct de vedere lexical: belarusa - 84%, sârba - 68%, poloneza - 70% ... rusa - 62%”.
- Înainte limba rusă era pe locul trei? De ce nu mai este și acum?, întreabă o cursantă.
- Cred că au mai uitat unele cuvinte!, îi răspunde o alta. Toată sala râde.
Este prima lecție, de introducere. În sală sunt ucraineni care altfel, în viața de zi cu zi, vorbeau doar rusă. Deși majoritatea înțeleg ucraineană, le era dificil să se exprime.
<strong>În orașul ucrainean de la malul Mării Negre, puteai, înainte de război, să nu auzi zile la rând o boabă de ucraineană. Peste 80% din populație era vorbitoarea de rusă, potrivit unui</strong><a href="https://translatorswithoutborders.org/language-data-for-ukraine" target="_blank" rel="noreferrer noopener"><strong> studiu</strong></a><strong> realizat în 2001, iar orașul avea reputația de „prorus”. </strong>
De altfel, în jur de o treime din locuitorii la nivel național vorbeau rusa ca prima limbă, cei mai mulți concentrați în regiunile Crimeea, Donețk, Luhansk și Odesa.
De la anexarea Crimeei au apărut mai multe inițiative de a răsturna această realitate lingvistică. Lucrurile s-au accelerat din februarie 2022, când armata lui Vladimir Putin a atacat Ucraina. Atunci, ucrainenii din Odesa, spun cei cu care am discutat, și-au dat seama că „prorus” înseamnă anularea modului lor de viață. Și s-au îndreptat spre limba ucraineană.
Limba ucraineană este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, din care fac parte și rusa și belarusa. Este vorbită de 36 de milioane de persoane în întreaga lume.
„Nu vreau să creadă cineva că eu vin din această țară agresivă”
Olena Niculina stă în primul rând la lecția de ucraineană și e foarte activă la oră. A fost profesoară de rusă pentru studenții la Medicină, la Universitatea din Odesa. Anul trecut și-a pierdut locul de muncă, fiindcă legislația a impus ca tot învățământul să se desfășoare în limba națională - ucraineana. Nu mai era nevoie de ea. Lingvist ca formare, Olena a decis, în urmă cu șase luni, să învețe ucraineana. „De la zero!”, ține să specifice.
De origine din Belarus, femeia s-a căsătorit cu un ucrainean și s-a mutat acum mulți ani în Odesa. Aici nu a fost nevoită să schimbe nicio vorbă în „limba națională”, rusa era suficientă. Decizia de a învăța limba țării în care trăiește este pentru Olena și colegii ei parte dintr-o mișcare națională, o încercare de a rămâne în picioare pe malul învolburat al istoriei.
Cred că limba ucraineană este foarte importantă și mai ales când suntem în afara țării. Suntem diferiți de ruși și nu vreau să creadă cineva că eu vin din această țară agresivă. Olena:
Merge la bibliotecă, scrie după dictare, citește cursuri și cărți. Deja a terminat șapte cărți în ucraineană, spune mândră. Și cel mai important, și-a făcut mulți prieteni, toți adunați de această revoluție culturală ca în jurul unui foc. „Aceste cursuri ne unesc. E o bază importantă pentru dezvoltarea noastră ca cetățeni și găsim multe resurse despre istorie, cultură, tradiție. Cu cât aprofundăm, cu atât știm tot mai multe informații și putem să fim și mai legați în această misiune. Dacă trăim în Ucraina, trebuie să folosim limba”, mai spune femeia.
Este ca o reactivare a societății. Acum limba noastră e ca o armă în lupta pentru independența țării. Olena Niculina, cursantă:
„La o întrebare în limba rusă eu răspund în limba ucraineană”
Ludmila este de acord cu ea. „Au venit ocupanții care voiau să ne «elibereze», dar nu vrem să fim eliberați. De aceea, vom vorbi mai departe în ucraineană și nu mai avem nevoie de rusă”. „La o întrebare în limba rusă eu răspund în limba ucraineană. Este important pentru că Odesa este un oraș ucrainean”, spune și Tamara, dându-se de gol însă că este la început cu învățarea limbii: a folosit cuvântul rusesc „gorod” pentru „oraș”, în loc de „misto”, în ucraineană.
Într-un colț al ecranului, apare un mesaj de la sora profesoarei: „Ucraina este țara, limba este granița sa!”. Toată lumea râde de buna sincronizare a tinerei.
Toți cei din sală simt că pun umărul la o contraofensivă împotriva culturii ruse. „Este important să ne formăm o rezistență lingvistică în conversația cu cei care, din păcate, încă nu pot vorbi bine ucraineana sau principial, nu vor să o vorbească, spunând «dar care-i diferența?». Este limba pe care trebuie să știm să o vorbim”, punctează Natalia.
Cărți și teatru pentru redescoperirea istoriei
Veterans HUB are mai multe inițiative care să reactiveze cultura ucraineană înecată de abundența rusă. Activiștii militează pentru scoaterea statuilor de eroi ruși din Odesa, pentru publicarea de cărți despre istoria reală a Ucrainei, după ce au cernut discursul propagandei ruse. „Război și mit. Al Doilea Război Mondial necunoscut” și „Fetele care își taie părul” sunt două dintre cărțile pe care Uliana Gromovici, coordonatoare a organizației, le scoate din bibliotecă pentru a demonstra demersul.
Pornit în 2019 pentru a acorda suport psihologic și juridic veteranilor de război, astăzi hub-ul are activități tot mai diverse în zona culturii. „Pe lângă proiectul Ukrainian speaking club, unde oamenii învață ucraineană, dar nu ca la școală, ci într-un mod interactiv, mai avem și un proiect numit «teatru social». Proiectăm filme ucrainene, fiindcă vrem să-i ajutăm pe oameni să se mai relaxeze în aceste vremuri, dar și să învețe despre cultura lor”, spune Uliana.
<strong>Artem Kartașov este avocat de profesie și în cadrul hub-ului oferă consiliere juridică veteranilor ca să-și obțină drepturile de la statul ucrainean. Înainte de izbucnirea războiului era activist pentru lupta împotriva corupției, dar și împotriva ofensivei culturale rusești. </strong>
La intrare, ne prezintă mai multe machete cu personalități istorice ucrainene, îmbrăcate în haine generației cool. Lângă ușă sunt și câteva carcase de rachete pe care veteranii le-au adus organizației, suveniruri crude ale lumii din care se extrag, rareori, când vin în permisie.
În 2007, printr-un decret semnat de Vladimir Putin a fost înființată Fundația „Russkiy Mir” („Lumea Rusă”), cu scopul de a promova limba și cultura la nivel global. Foarte activă și în Odesa, organizația a cerut sprijinul UNESCO pentru a salva monumentele rusești de pe teritoriul Ucrainei, în majoritate date jos de la începutul conflictului. „Cred că ar fi trebuit să fim mai activi în lupta împotriva lumii ruse. Problema de azi este legată poate și de faptul că în trecut am fost prea pasivi. Până și eu înainte de 24 februarie mergeam prin Ucraina poate o dată pe an. De la război am călătorit peste tot pentru muncă, dar și pentru a-mi cunoaște țara”, spune Artem.
<strong>Războiul de pe front a intensificat războiul cultural și cel din viața de zi cu zi. Primul poate că se va termina la un moment dat. Cel de-al doilea va dura însă mult mai mult. Observând îndârjirea din jur, te întrebi dacă un oraș prorus ca Odesa este atât de amorsat, cum se pot reconcilia zeci de milioane de oameni de ambele părți?</strong>
Nu mai vor să-i facă Rusiei statuie
Un subiect fierbinte al Odesei astăzi este statuia Ecaterinei cea Mare, împărăteasa rusă care a semnat actul de înființare al orașului în 1794. În piața care-i poartă numele, soclul statuar al „fondatorilor orașului” - este ferecat ca într-o cutie gigant de plăci mari de OSB.
În jurul statuii Ecaterinei stăteau și José de Ribas, François Sainte de Wollant, Platon Zubov și Grigory Potemkin, alte personalități autohtone. Acești „părinți” ai orașului de la poalele Ecaterinei ajută discursul unora pentru menținerea monumentului, susținând că stă zidită acolo o istorie mai complexă, nu doar cea legată de trecutul rusesc.
După mai multe dezbateri publice, autoritățile locale au decis să demonteze statuia. Pe o plăcuță scrie „Ne cerem scuze pentru inconvenientul temporar. Lucrările sunt în desfășurare pentru demontarea și mutarea operei sculpturale «Ctitorilor Odesei»”. Nu se știe când se va întâmpla asta însă.
„Noi facem această muncă de a redenumi străzile sau de a înlătura monumente încă din 2014, iar acum am observat că oamenii care vor ca monumentul Ecaterinei sau al lui Pușkin să rămână în oraș nu sunt deloc implicați în război. Trăiesc în Odesa, dar nu fac voluntariat, nu se implică deloc. Pentru ei singurul inconvenient al războiului este creșterea prețurilor”, spune Artem.
<strong>Pentru acești ucraineni, discursul activiștilor care vor să-și recucerească istoria și cultura este precum gloanțele oarbe, care doar pocnesc. „Acești oameni i-au susținut pe ruși. Deși trăiesc aici, au rămas în Uniunea Sovietică. Din cauza asta nu am progresat”, este tăios avocatul. </strong>
Înalt și masiv, cu mișcări militărești, tânărul ar fi fost dispus oricând să plece la război dacă i se cerea, a făcut antrenamente pentru asta. Dar există și în Odesa o luptă de dus. Acțiunea lor se numește „Frontul cultural”. „Acum e cea mai bună șansă din istorie să fim victorioși în fața Rusiei!”, crede Artem.
„Frontul nostru e aici, lupta de la Teatru de Operă”
Să dea cultura rusă de pe simeza lumii este o misiune asumată aproape la unison și de artiștii ucraineni. Opera din Odesa și-a deschis stagiunea cu o piesă autohtonă de Alexander Rodin - „Katerina”.
Piesa spune povestea unei tinere ucrainene care se îndrăgostește de un soldat rus care o părăsește. Spectacolul a fost întârziat cu aproape o oră din cauza unei alarme de atac aerian, așa că spectatorii și artiștii au trebuit să stea în buncăr. Separat, ca publicul să nu-i vadă pe artiști în costume și să se piardă din magia reprezentației.
Să pui în scenă o feerie poate părea o tichie de mărgăritar în vremuri de război. Artiștii Operei din Odesa ne asigură că nu e nici pe departe așa. Pentru ei, arta se încadrează în lupta fină a societății care se face zid în toate domeniile împotriva propagandei ruse.
„Gândul principal al rușilor este că noi nu suntem o țară, nu existăm, suntem nimeni”
„Acest război a pus în fața noastră niște scopuri foarte mari. Noi, întregul popor, ne-am adus aminte că suntem ucraineni și cultura noastră este foarte diversă și merită să fie considerată una apropiată de culturile europene. Avem o muzică de calitate și să interpretăm piesele noastre este o datorie pentru noi în contextul războiului”, spune Valery Regrut, maestru de cor al operei.
Bărbatul, care și-a dedicat toată viața artei, spune că e dispus să înlocuiască bagheta de dirijor cu arma oricând. „O spun conștient și responsabil - dacă va trebui să-mi apăr patria, mă voi înrola în armată, dar înțeleg că frontul nostru e aici, lupta de la Teatru de Operă. Să creăm muzică este ceea ce putem face acum noi, muzicienii, oamenii de artă. Putem da o replică războiului prin activitatea noastră artistică, prin acțiunile noastre și atitudinea responsabilă față de muncă acum, într-o situație deloc simplă”, spune bărbatul, într-o pauză de la repetiții.
Ekaterina Lyan, soprană a operei, a venit fără teamă din Anglia, unde era în februarie, când s-a reluat activitatea operei, în vară. Tânăra crede că țara se află într-un moment de renaștere la care voia să pună umărul: „Gândul principal al rușilor este că noi nu suntem o țară, nu existăm, suntem nimeni. Doar că noi trebuie să arătăm că avem propria noastră artă, cultură, istorie, limbă, pământ, imn național, să arătăm că suntem separați de Rusia, o țară absolut independentă”.
„Rușii s-au prezentat cu fiind cei mai mari. Pot fi mari, dar nu cei mai mari!”
Ucrainenii așteaptă ca și celelalte țări europene să se alăture acestei contraofensive culturale prin a nu mai invita artiști ruși pe scenele lor. Concertele sopranei Anna Netrebko sunt în continuare întâmpinate de proteste oriunde merge în Europa. Dar în sală își primește în continuare aplauzele. Artista a luat o poziție împotriva războiului abia la o lună după ce Metropolitan Opera, cu care avea contract, i-a cerut să-și clarifice poziția. În 2014, soprana a oferit donații importante teatrului de operă și balet din Donețk și s-a pozat alături de lideri separatiști.
Oksana Taranenko, directoarea spectacolului „Katerina”, crede că o întrebare-cheie pentru a înțelege care este poziția cuiva cu privire la război este asta: „a cui crezi că este Crimeea?”.
„Nu contează dacă ești cu sau împotriva lui Putin, din acest răspuns înțelegi multe. Sunt mulți ruși care susțin că sunt împotriva regimului lui Putin, dar asta nu înseamnă că sunt cu adevărat alături de ucraineni”, spune aceasta.
„Nici nu mă gândesc să dau vina pe toți artiștii sau toate piesele rusești, dar și abordarea internațională cu privire la arta și cultura rusă este puțin șovină, pentru că mereu s-au prezentat ca fiind cei mai mari, mai mari decât ceilalți. Pot fi mari, dar nu cei mai mari!”.
bozo76 20.11.2022, 10:41
Am auzit cu urechea mea o ucrainianca din boston pe retzelele sociale live cum respecta ei limbile si traditziile minoritatzilor. Hehe. Bai nene. Daia au ei razboiul asta. De la Maidan li se trage. Hai bafta la incalzire in case. Sunt 20 grade la mine. Nicusor mm...
Jumbo 20.11.2022, 18:00
Isi așteaptă fratii rusi si pe eliberatorul Putin. Slava Rossiaaaaaaa ???
Jumbo 26.11.2022, 08:41
80% e mult. 20% e si mai mult camd latra propaganda?. Eu totusi zic ca aia 20% sa invete limba rusa?. Ca le trebuie la primavara?. Slava Rossiaaaaaaa ???