REȚEAUA RECUNOȘTINȚEI. O altă mamă care a donat organele fiicei face apel la cei care le-au primit: «M-ar mulțumi sufletește să văd că fata mea trăiește prin cineva!»

De Delia Marinescu, Miercuri, 18 septembrie 2019, 06:55

După ce Libertatea a spus povestea Seminei Ferencz, care i-a invitat la nunta fiicei pe cei care au primit organele fiului ei, o altă mamă ne-a scris: “Din păcate, eu nu am la ce nuntă să îi invit, dar mi-ar plăcea să îi cunosc, m-ar mulțumi sufletește să văd că fata mea trăiește prin cineva”, a spus Felicia Bistriceanu, care este din Drobeta-Turnu Severin.

Legea transplantului interzice divulgarea “oricărei informaţii privind identitatea donatorului decedat, precum şi a primitorului, exceptând cazurile în care familia donatorului, respectiv primitorul sunt de acord” (art. 56).

Felicia Bistriceanu și-a pierdut fiica de doar 20 de ani, pe Lorena, în urmă cu doi ani. “Fata mea era o fată sănătoasă, frumoasă, veselă”. Până într-o dimineață de august 2017, când fetei i s-a făcut brusc rău. “S-a spălat, și-a făcut un 3 în 1, și-a aprins o țigară, a tras trei fumuri din ea și a căzut”, i-a povestit mamei prietenul tinerei, care locuia împreună cu ea în Timișoara.

Felicia uda trandafirii din curtea casei din Drobeta-Turnu Severin, când i-a sunat telefonul. Era cealaltă fată, care i-a spus că surorii ei i s-a făcut rău, dar că e la spital și că va fi bine. Câteva ore mai târziu, mama a primit un al doilea telefon de la fiică: “Vino de urgență la Timișoara”.

“Am ajuns la Timișoara și n-am mai vorbit niciodată cu Lore”, își amintește mama și vocea i se stinge. I-au dat lacrimile. Știe și azi cum a arătat ultima zi petrecută împreună, cu puțin timp înainte ca fetei să i se facă rău – era duminică și au mâncat împreună ciorbă de burtă și sarmale.

La spital, medicii i-au spus că fiica ei are un anevrism cerebral care e inoperabil: “Ori va muri pe masa de operație, ori va rămâne o legumă”, își amintește Felicia că a sunat prognosticul.

“Ne-a întrebat dacă suntem de acord cu prelevarea de organe. Medicii au vorbit frumos cu noi”, spune mama. Alături de ea, la spital, erau soțul, băiatul și cealaltă fiică. “Ne-am uitat unii la alții și am zis pe loc da, salvăm alte vieți”.

Felicia Bistriceanu spune că a luat această decizie într-un moment greu al vieții ei din toate punctele de vedere: “Făceam chimioterapie, abia mă operasem de cancer, nu mai aveam păr pe cap”.

Mama a donat rinichii, plămânii și ficatul Lorenei. “Cu prelevarea de alte țesuturi, cornee, n-am fost de acord, nici să nu o mutileze și nici să nu o țină prea mult”, spune mama. “I-au făcut slujbă cu preot înainte de prelevare”, își amintește femeia, care este creștin-ortodoxă. 

După pierderea fiicei, Felicia s-a mutat, împreună cu familia, în Germania, unde lucrează ca ajutor de bucătar. “Am vrut să evadăm”.

“Nu pretindem nimic, avem tot ce ne trebuie”, spune mama Lorenei. “M-ar mulțumi sufletește să văd că fata mea trăiește prin cineva. Poate mi-ar alina cumva durerea”.