Revoltă pentru pâine în România comunistă. Cum a fost reprimat cu focuri de armă protestul minerilor din Motru, în octombrie 1981
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În octombrie 1981, în Valea Jiului, la Motru, avea loc un protest masiv al minerilor față de aplicarea decretului, semnat de dictatorul Nicolae Ceaușescu, privind raționalizarea bunurilor esențiale de consum. Până atunci, pâinea, făina și mălaiul nu se vindeau pe cartelă în zona Văii Jiului și în București, ci doar în restul țării.
Cuprins:
Proiectul anunțat la începutul anilor ‘80 de regimul comunist, la ideea dictatorului Ceaușescu, a fost ca România să plătească integral datoria externă a țării, estimată la peste 10 miliarde de dolari.
Ambiția megalomaniacă a președintelui s-a tradus în sacrificii uriașe pentru populația țării, forțată să se alinieze unor planuri de raționalizare a bunurilor esențiale traiului cotidian: electricitate, combustibil sau alimente.
Protestul minerilor de la Motru a rămas în istorie drept „revolta pentru pâine” și s-a încheiat cu condamnarea la ani grei de închisoare a celor considerați vinovați.
Cercetătorul Raluca Nicoleta Spiridon, de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a descoperit documente edificatoarea despre ceea ce s-a întâmplat la Motru în 19 octombrie 1981.
400 de grame de pâine, de persoană
„Pornind de la consumul mediu pe locuitor realizat până în prezent, pentru populaţia din municipii şi oraşe şi personalul muncitor care domiciliază în alte localităţi şi se aprovizionează din localităţile în care lucrează se va asigura, în anul agricol 1981-1982, în medie pe persoană: pâine, făină, paste făinoase şi mălai, în echivalent de până la 150 kg grâu și până la 30 kg porumb. Membri de familie ai persoanelor încadrate în muncă la unităţi din alte localităţi se aprovizionează din localitatea de domiciliu, în limita cantităţilor stabilite pentru localitatea respectivă”, prevedea, printre altele, Decretul nr. 313 din 17 octombrie 1981, semnat de Nicolae Ceaușescu.
Se limita astfel aprovizionarea la nivel familial într-o zonă unde „în mineritul şi întreprinderile adiacente lucrau aproximativ 11.000 de navetişti, aduşi de pe 87 de trasee din Gorj şi judeţele limitrofe care se aprovizionau şi pentru familiile lor. Minerii din Valea Jiului au aflat despre aplicarea decretului din presă.
„Secretarul Comitetului orăşenesc de partid Motru a convocat într-o şedinţă operativă pe secretarii de partid din toate unităţile miniere, pe şefii unităţilor comerciale şi alte persoane cu funcţii de răspundere în vederea stabilirii modului în care urma să fie aplicate prevederile decretului referitoare la aprovizionarea cu produse de panificaţie, iar decizia a fost raţionalizarea pâinii (400 de grame de pâine, de persoană)”, susține autoarea studiului „Revolta minerilor de la Motru, din 19 octombrie 1981”.
Chiar dacă unii șefi comuniști locali s-ar fi împotrivit, Nicolae Gavrilescu, prim-secretar al Comitetului Judeţean al PCR Gorj, a cerut să aplice decretul integral.
Minerii asaltează sediul comitetului de partid
Primele manifestări de nemulţumire au avut loc la mina Roşiuţa, unde minerii schimbului II au refuzat să intre în tură, iar la ieşirea celor din schimbul I au decis să plece la consiliul popular şi comitetul de partid unde au scandat lozinci contestatare. Minerii de la mina Leurda au blocat intrarea în galerii. Un grup de protestatari s-a adunat și în centrul orașului Motru.
„În urma declanşării puternicului val contestatar, la exploatările miniere se deplasează mai mulţi activişti de la comitetul judeţean de partid, în frunte cu primul secretar, N. Gavrilescu. În faţa acestora, reacţia minerilor a fost de refuz al oricărui compromis de moment, solicitând prezenţa lui Nicolae Ceauşescu.
În consecinţă, s-au depăşit limitele unei probleme ce ar fi putut fi rezolvată la nivel local, primul secretar Nicolae Gavrilescu înştiinţând conducerea centrală de partid şi de stat asupra situaţiei create. Aflat la Craiova, Emil Bobu, secretar cu probleme organizatorice al C.C. al P.C.R. a fost direcţionat de către Nicolae Ceauşescu spre centrul protestatar cu misiunea rezolvării revendicărilor minerilor. La mina Leurda, acesta a eşuat, la rândul său, în încercarea de a-i pacifica pe mineri prin alternarea valorizării eforturilor lui Nicolae Ceauşescu în privinţa dezvoltării industriei miniere cu promisiuni de aprovizionare nelimitată”, susține autoarea studiului.
După ora 16.00, în centrul administrativ al orașului, unde erau concentrate instituțiile locale (Miliţie, Consiliu Popular, Comitet de Partid, Securitate) a avut loc o manifestare la care au participat 3.000 - 4.000 de oameni. Radicalizarea protestelor în jurul orei 22.00 a condus la ocuparea clădirii primăriei, distrugerea simbolurilor politice comuniste, incendierea dosarelor conţinând caziere, încercarea de a intra în camerele unde erau depozitate armele. În paralel, fără să fie cunoscut de către contestatari, în localul Şcolii Generale nr. 1 din apropierea centrului politico-administrativ se instalase un punct de monitorizare a cursului evenimentelor, unde s-a luat decizia de reprimare violentă a manifestației.
Focuri de armă, în scop de intimidare
„Mărturiile vorbesc de intervenţia luptătorilor special echipaţi, aduşi în trei microbuze, care trec prin mulţime şi pătrund în centrul politico-administrativ. De asemenea, a rămas în memoria colectivă faptul că «au fost aduse numeroase efective militare de la Tg. Jiu, Turnu Severin şi Craiova». Este posibil ca amplasarea lor în dispozitiv, aşa cum este ea reconstituită, în baza mărturiilor, de profesorul Gheorghe Gorun - unităţile din Dolj au fost staţionate la intrarea în oraş dinspre Turnu Severin şi ar fi putut interveni la prima solicitare a centrului de coordonare de la Şcoala nr. 1, în timp ce unităţile din Tg. Jiu se opresc pe Dealul Bujorăscu la intrarea din direcţia Tg. Jiu - să fi avut probabil în vedere gradarea efectivelor în caz de intervenţie, în funcţie de provenienţa lor. Pătrunderea unei trupe de intervenţie în centrul administrativ, urmată imediat de deschiderea focului, în scop de intimidare, a condus la dispersarea mulţimii, iar în jurul orelor 2.00-3.00 (în dimineața de 20 octombrie), la finalul revoltei”, afirmă Raluca Nicoleta Spiridon.
Oraşul Motru a fost izolat de restul ţării, toate telefoanele fiind întrerupte. Începând cu a doua zi, s-a recurs la verificarea a 123 de persoane din Motru aflate în atenția Miliţiei şi a celor 1.244 existente deja în baza de date, precum şi a persoanelor care se prezentau pentru angajare.
Potrivit unei „Note Raport” privind situaţia operativă din oraş, din 18 decembrie 1981, la această dată „existau 414 surse de informare, dintre care 53 de informatori, 111 colaboratori, 8 rezidenţi, 16 gazde şi 126 de persoane de sprijin”.
Nouă tineri, trimiși la închisoare
Securitatea a reținut, ulterior, nouă persoane. În urma procesului din 2 decembrie 1981, acestea au fost condamnate la pedepse între 7 și 8 ani de închisoare pentru infracţiuni de drept comun - „distrugere în dauna avutului obştesc” şi „ultraj contra bunelor moravuri” - de către un complet al Tribunalului din Timişoara care s-a deplasat la Bucureşti.
Este vorba despre:
- Viorel Nişulescu (22 de ani), din Roşiuţa, Gorj - 7 ani închisoare;
- Gheorghe Sârbu (36 de ani), din Corneşti, Iaşi - 8 ani închisoare;
- Nicolae Tarnovschi (27 de ani), etnic polonez din Fundulea, 7 ani închisoare;
- Alexandru Gaidaş (19 ani), din Mehadia, Caraș-Severin - 8 ani închisoare;
- Ştefan Chirilă (22 de ani), din Motru - 7 ani închisoare;
- Constantin Soare (23 de ani), din Motru - 8 ani închisoare;
- Dumitru Dănuţ Tătaru (23 de ani), din Codlea, Brașov - 8 ani închisoare;
- Valerică Măciucă (21 de ani), din Hunedoara - 8 ani închisoare;
- Valerică Ursan (19 ani), din Suhărău, Botoşani - 7 ani închisoare.
Alte două persoane au fost sancționate cu închisoare contravențională, 13 persoane au fost avertizate, iar șase „au fost puse în discuţia Consiliului Oamenilor Muncii de la întreprinderile unde lucrau şi date în grija colectivelor de muncă”.
Minerii s-au întors în subteran și au acceptat raționalizarea
„În ziua de 20.X.1981 a instigat minerii să nu intre în subteran, îndemnându-i să provoace acte de dezordine în scop revendicativ. A împiedicat organele de stat să pătrundă în incinta minei pentru restabilirea ordinii, a scandat lozinci prin care cerea unele «drepturi» şi-a manifestat în public dezacordul faţă de Decretul 306/1981.
În procesul cercetării a recunoscut faptele pe care le-a săvârşit, iar cu ocazia avertizării a adoptat o poziţie corespunzătoare dând garanţii că în viitor nu va mai săvârşi asemenea fapte”, astfel este descris procesul de avertizare a unuia dintre minerii protestatari.
Pentru cei condamnați la închisoare s-a dispus să nu mai fie primiți în unitățile miniere după executarea pedepsei. În final, minerii din Motru au revenit la muncă și au fost obligați să accepte raționalizarea produselor alimentare de bază, la fel ca toți românii. Protestul de la Motru a fost a doua mare acțiune a muncitorilor din exploatările miniere, după greva din Valea Jiului, din perioada 2-3 august 1977, la care au participat 35.000 de angajați.
Foto: Azopan.ro
floridante_ro 31.08.2024, 14:12
Minerii au fost si sunt asupriti de toate partidele aflate la putere si datorita muncii lor grea si plina de pericole nu rabda prea mult sa fie batjocoriti
Cuviosul__Pik_pik 31.08.2024, 15:06
Toate războaiele astea au pornit din Franța!
Cuviosul__Pik_pik 31.08.2024, 15:23
Auziți mă,adevărații naziști inclusiv pe români i acuză ca au sânge mongol!Le faceți jocul aiurea când i acuzați pe unguri ca ar fi mongoli,inclusiv în Polonia e un procent ridicat de sânge mongol!
Cuviosul__Pik_pik 31.08.2024, 16:25
V-a venit nota de plată excelentelor din Timișoara!
Gica8989 31.08.2024, 16:42
Articolul trebuie corectat, localiatea Motru nu se afla in Valea Jiului.