România nu înscrie Roşia Montană în patrimoniul UNESCO de teama Gabriel Resources. Localnicii spun că zona este pe moarte: "E un loc al plângerii"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe 1 februarie expiră termenul la care România poate trimite către UNESCO scrisoarea prin care să ceară ca Roşia Montană să intre în patrimoniul mondial. Dacă termenul este depăşit, dosarul nu va putea fi discutat la vară, la reuniunea forului internaţional.
Cuprins:
- Proiectul minier Roşia Montană a fost blocat în 2013, în urma protestelor masive din Bucureşti.
- Firma care încearcă să obţină acordul pentru începerea exploatării cere de la statul român despăgubiri de peste 4 miliarde de dolari din această cauză.
- De teamă să nu piardă procesul, Guvernul nu vrea să înscrie Roşia Montană în patrimoniul mondial şi amână luarea unei decizii.
- Autorităţile spun că situl poate fi conservat între timp şi din fonduri naţionale, până când va ajunge în patrimoniul UNESCO.
- Localnic: "Totul e în paragină. Este un loc al plângerii".
Anul viitor va expira şi raportul experţilor internaţionali care recomandă includerea Roşiei în patrimoniul mondial, iar asta ar însemna că tot procesul ar trebui refăcut. Ceea ce ar conduce la alţi ani pierduţi.
Includerea Roşiei în patrimoniul mondial este o măsură care figurează în programul de guvernare al PNL, însă luarea unei decizii trenează, iar Libertatea a încercat să afle de ce.
Sunt patru ministere care trebuie să trimită puncte de vedere, înainte ca propunerea să meargă la UNESCO: Ministerul Justiţiei, al Finanţelor, de Economiei şi MAE.
"Azi au plecat cererile de puncte de vedere către ministere, aşteptăm răspunsul lor", a declarat pentru Libertatea ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu. El spune că, dacă ar fi după el, "şi astăzi" ar trimite scrisoarea către UNESCO.
Doar că nu depinde doar de ministerul Culturii. Libertatea a aflat că ministerul Justiţiei şi ministerul Finanţelor se opun, de teamă să nu afecteze procesul dintre stat şi Gabriel Resources, în care compania cere peste 4 miliarde de dolari despăgubiri.
"Este un dosar delicat, există acest litigiu la Washington şi nu se poate face nimic. Abia după ce se termină procesul putem trimite către UNESCO. Suntem încrezători însă că vom câştiga", au spus oficiali din Ministerul de Finanţe pentru Libertatea, sub condiţia anonimatului.
Procesul ar mai putea dura însă ani lungi, la care se adaugă şi un probabil recurs. Între timp, patrimoniul pe care statul se angajează să îl protejeze la Roşia Montană se degradează.
Acest litigiu a fost invocat ca motiv şi de Guvernul Dăncilă, când a retras în ultima clipă dosarul, în 2017.
Mina de aur de sub Apuseni
Istoria proiectului Roşia Montană începe în 1997, când este înfiinţată compania Roşia Montană Gold Corporation, ca un parteneriat între Gabriel Resources, din Canada, şi compania minieră de stat Minvest Roșia Montană. Din 1999, RMGC încearcă să pună pe picioare exploatarea, descoperind că valoarea aurului şi a celorlalte metale preţioase se ridică la zeci de miliarde de euro.
Compania demarează o serie de investiţii, pe care o numeşte "pilot", pentru a arăta cum s-ar dezvolta zona odată cu începerea exploatării: este deschisă o staţie de epurare a apelor, vechea primărie se transformă în hotel, iar unele case au faţadele renovate.
Doar că în 2013 proiectul de lege privind exploatarea minieră cade la vot, iar inițiativa rămâne în aer. RMGC disponibilizează aproape toţi angajaţii şi merge la ICSID, o curte de arbitraj a Băncii Mondiale.
Gold Corporation cere de la statul român aproape 4,5 miliarde de dolari despăgubiri, sumă în care intră şi cele peste 760 de milioane de dolari pe care susţine că le-a investit în zonă.
RMGC: Roşia nu are valoare culturală
În 2015, Roşia Montană este declarată, de către ministrul Vlad Alexandrescu, drept sit de importanţă naţională, protejat de lege. RMGC se foloseşte de acest ordin pentru a spune, la tribunalul de la Washington, că oamenii din Roşia Montană vor exploatarea aurului, dar interesele politice de la Bucureşti blochează proiectul.
"Cei de la RMGC spuneau că Roşia nu are nicio valoare, nici măcar să fie inclusă pe lista monumentelor din România. A fost inclusă acolo doar ca rea-credinţă din partea statului român, să ne blocheze proiectul, că de fapt Roşia Montană nu are valoare aşa mare", susţine senatorul USR Mihai Goţiu, care a cerut ca Guvernul să deblocheze dosarul privind UNESCO.
Roşia Montană (Alburnus Maior, pe numele dat de romani) a fost ridicată pe vremea împăratului Traian şi a fost prima dată atestată documentar în anul 131. Sunt peste 100 de kilometri de galerii romane sub aceşti munţi, săpaţi manual de sclavi ai Romei. Toate acestea ar dispărea odată cu dinamitarea munţilor din zonă şi ridicarea unui lac de cianuri.
Când Guvernul Cioloş a început demersurile pentru includerea Roşiei în patrimoniul UNESCO, în 2016, au apărut şi primele temeri ale avocaţilor că acest lucru ar întări însă argumentele RMGC în faţa Tribunalului: că dorinţa statului este să blocheze proiectul.
"Argumentul e aberant. Dimpotrivă. Includerea în UNESCO ar arăta că nu vrea statul român să îi blocheze, ci Roşia chiar are valoare pentru istoria şi cultura universală!", spune Mihai Goţiu.
Acest argument a stat, însă, în spatele deciziei Guvernului Dăncilă de a retrage propunerea de la UNESCO şi care acum înclină balanţa către o nouă amânare, în Guvernul Orban.
Roşia Montană moare în aşteptarea soluţiilor
Miza UNESCO este uriaşă pentru Roşia Montană. La Washington, RMGC speră ca statul român să cedeze: fie să ofere nişte despăgubiri, fie să anunţe că proiectul minier poate merge mai departe.
Un astfel de anunţ ar ridica valoarea de pe bursă a companiei şi ar uşura găsirea unui investitor pentru începerea efectivă a exploatării.
"Dacă se pune eticheta UNESCO, investitorii se sperie: «Nu mă mai joc, că o să fie scandal internaţional. Nu vreau să fiu băgat într-un scandal internaţional, că se strică un sit UNESCO»", susţine Mihai Goţiu.
Amânările succesive cad greu pentru localnici, cei care şi-au dedicat viaţa salvării Roşiei Montane.
"Din partea mea, n-au decât statul român şi Corporaţia să se bată la Washington, dar clădirile din Roşia Montană şi galeriile, care reprezintă efectiv patrimoniul pentru UNESCO, se distrug de la o zi la alta. Nu mai rezistă încă 15 ani", spune Adrian Petri, un tânăr care încearcă de mult timp, cu destul de mult succes, să facă turism în zonă.
În autorităţi spune că şi-a pierdut încrederea, indiferent de numele lui. "A reprezentat Corporaţia atâta timp, şi acum îmi spun să stau liniştit, că totul o să fie bine. Chestiile ăstea populiste şi-au pierdut de mult timp valoarea. Vorbe în vânt".
Sorin Jurcă, un alt localnic, membru al Fundaţiei Culturale Roşia Montană, ne-a povestit şi despre pericolul depopulării zonei. Doar câteva sute de oameni mai locuiesc în satul care, în curând, va aniversa 1889 de ani de la prima atestare documentară.
"Trăind în Roşia, oriunde întorci capul vezi răul făcut. Case care se dărâmă, totul este în paragină. Terenuri care nu mai sunt delimitate. Străzi pustii. Au crescut copaci pe străzi pe care altădată era viaţă. S-a depopulat toată zona şi au lăsat în urmă un loc al plângerii", spune el.
Ei aleg însă să trăiască aici şi să încerce să păstreze vie zona, în speranţa că va ajunge la un moment dat în patrimoniul UNESCO.
"Eu nu mă plâng, pentru că iubesc Roşia Montană în orice condiţii, numai că te doare tot ce vezi", spune Sorin Jurcă.
- Vezi ce monumente fac parte din patrimoniul UNESCO din România dar și care sunt cele mai frumoase sate din România!
