VIDEO / Cum se vede lumea prin ghișeu. Viața unei casiere RATB

Vă amintiți cum arăta ultima casieră de la care ați cumpărat un bilet? Era blondă, brunetă, avea mâini frumoase, ochii căprui? Cardurile încărcate nu țâșnesc prin ghișeu purtate de niște mâini robotice. Doar că gestul mecanic și grăbit de a-ți încărca un card nu mai cere să privești în ochi omul de la ghișeu. Însă pe Natalia Dinu nu ai cum să o uiți. Are o privire de om bun și zâmbește din toată inima.

„Nu mă văd făcând altceva acum. Adică, nu știu, mie îmi place ceea ce fac, pur și simplu”, spune cu încredere. Și se vede că așa e. Nu degeaba, de mai multe ori, a întors niște călători din drum. S-au întors ca să-i ofere flori, bomboane și numere de telefon. Dar ne spune de la început cu modestie: „Acuma să nu credeți că mă consider o casieră model, că sunt înfumurată acuma, dar poate am fost amabilă, mi-au cerut o informație și eu le-am oferit-o la timpul potrivit, nu știu…”.

A primit flori și bomboane de la călători

„A venit un băiat și mi-a spus: deschideți că aveți un buchet de flori. Și am spus: pentru mine? A spus: Da! Am zis că n-am de unde să primesc eu flori. A insistat să deschid, n-am deschis, le-a lăsat la ușă, la ușa centrului. Când am ieșit era un buchet de trandafiri. Soțul meu era plecat în perioada aceea în delegație, și cu un bilețel cu un număr de telefon, am luat florile, erau destul de frumoase, dar mi-a fost jenă față de soțul meu să le duc acasă. Am zis că o să mă întrebe: de unde trandafiri? Și atunci le-am dat unei casiere de ghișeu”, povestește femeia. A mai primit flori și altădată de la un călător. Același i-a lăsat altădată bomboane.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Sunt câteva dintre amintirile de la casierie. Viața în doi metri pătrați este una plină. Femeia nu se plânge de spațiu, a reușit să își facă spațiul de lucru primitor. „În primul rând flori, că îmi plac foarte mult florile și apoi sunt un fan al lucrurilor făcute de mână: șervețele făcute de bunica, de mămica, pe care le folosesc pe un birou, pe un scaun, o pernă, pe care să mă așez. Să mă simt ca acasă și să-mi creez un confort, să mă simt bine”,  povestește femeia.

Pentru că regulile sunt stricte în casierie, nu avem voie să tragem cu ochiul la aranjament. Femeia ne asigură că e cald și bine în tonetă și că atunci când amorțește, are spațiu să facă puțină mișcare. „Mă ridic pur și simplu și fac puțină mișcare, nu o gimnastică, e impropriu spus gimnastică, dau din mâini și din picioare ca să mă dezmorțesc, fac câțiva pași. Sunt și niște centre mai mici, acelea sunt de offline, e adevărat, spațiul nu e la fel de generos, dar e suficient să se ridice în picioare casiera ca să facă mișcare”, spune Natalia Dinu. De altfel, orice muncă de birou necesită ceva exerciții.

În prima zi de lucru a stat numai în picioare

Natalia are deja zece ani de când lucrează la RATB. „Eram în șomaj și una din colegele mele actuale mi-a spus că se fac angajări la RATB, și atunci m-am bucurat să aud lucrul ăsta și mi-am depus o cerere. Apoi a urmat un interviu și m-am angajat. După inițiere, care a fost destul de scurtă, de patru zile, m-au trimis să lucrez la TVR, la un centru destul de aglomerat aș zice. Și când a venit la prânz colega mea să mă schimbe, m-a găsit în picioare. Și m-a întrebat: dar de ce lucrezi așa? Am spus că nu pot să stau pe scaun pentru că 24 de ani lucrasem în picioare efectiv la Pionierul, și atunci eu nu eram obișnuită să stau pe scaun, foarte târziu m-am acomodat cu lucrul acesta, m-am obișnuit cu ideea că locul meu este acolo, trebuie să stau pe scaun și să nu-mi fac griji”, povestește femeia.

Ce salariu are o casieră RATB

Și în ciuda faptului că trec sute de oameni pe la casieria ei în fiecare zi, tot își găsește timp să îi mai asculte și pe cei care își spun, așa, în treacăt, câte un of: „Oameni diferiți, oameni grăbiți, trebuie să îi înțelegi, să îi asculți, să îi accepți așa cum sunt diferiți, să le oferi un zâmbet dacă poți, că am observat că un zâmbet schimbă multe lucruri. Un om care vine trist și încruntat și te vede zâmbind, parcă lasă garda jos. Unii spun că vin din străinătate și nu mai stiu cum se circulă în București că acolo este altfel, alții spun că se duc la spital că nu știu ce probleme au în familie, diverse lucruri. Timpul nu e atât de lung să le putem asculta povestea, dar în mare”.

Viața unei casiere RATB nu e mereu senină. Dar Natalia are și soluția perfectă atunci când are parte de clienți mai nervoși. „Încercăm să atenuăm discuția, să o oprim într-un punct și le dăm dreptate întotdeauna”, mai spune Natalia Dinu.

O casieră RATB cu mulți ani vechime poate ajunge la un salariu lunar de 1.500 de lei net.

Citește și:

Ele sunt cele mai tinere controloare de la RATB. Frumoase și neiertătoare

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE