Soarele arată pete solare și câmpuri, potrivit misiunii Solar Orbiter condusă de ESA
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Niciun obiect din Sistemul Solar nu este la fel de dinamic și cu mai multe fațete precum Soarele, iar Misiunea Solar Orbiter, condusă de ESA, a demonstrat acest lucru, relatează Agenția Spațială Europeană (ESA), organism interguvernamental dedicat explorării spațiului.
Cuprins:
SHORTCODE :: core/quote
ESA urmărește Soarele cu nu mai puțin de șase instrumente de imagistică. Împreună, acestea permit navei spațiale să dezlipească numeroasele straturi ale Soarelui și să dezvăluie numeroasele sale fețe.
Cum arată Soarele, potrivit Solar Orbiter, controlată de ESA
Recent, misiunea a dezvăluit imaginile complete cu cea mai înaltă rezoluție ale suprafeței vizibile a Soarelui (fotosferă) până în prezent. Ele sunt asamblate din imagini realizate prin intermediul Polarimetric and Helioseismic Imager (PHI) al navei spațiale. Acest instrument nu numai că ia imagini în lumină vizibilă, dar măsoară și direcția câmpului magnetic și arată cât de repede și în ce direcție se mișcă diferite părți ale suprafeței.
Măsurătorile PHI ale fotosferei pot fi comparate direct cu o nouă imagine a atmosferei exterioare a Soarelui (corona) asamblată din imagini de înaltă rezoluție realizate de instrumentul Extreme Ultraviolet Imager (EUI) în aceeași zi din martie 2023.
„Câmpul magnetic al Soarelui este cheia pentru înțelegerea naturii dinamice a stelei noastre de acasă de la scara cea mai mică la cea mai mare. Aceste noi imagini de înaltă rezoluție de la instrumentul PHI al lui Solar Orbiter arată frumusețea câmpului magnetic de suprafață al Soarelui și a fluxurilor în detaliu. În același timp, ele sunt cruciale pentru deducerea câmpului magnetic din coroana fierbinte a Soarelui, pe care instrumentul nostru EUI îl imaginează”, notează Daniel Müller, om de știință în Solar Orbiter.
Această lansare urmează uneia de acum doi ani, când misiunea a arătat imagini complete ale Soarelui realizate de instrumentele EUI și Spectral Imaging of the Coronal Environment (SPICE) ale navei spațiale pe 7 martie 2022.
Pete solare și un câmp dezordonat
Mărirea imaginii detaliate de lumină vizibilă a PHI dezvăluie „suprafața” Soarelui pentru ceea ce este: figură strălucitoare, fierbinte (gaz încărcat) care se mișcă constant. Aproape toată radiația de la Soare este emisă din acest strat, care are o temperatură între 4500 și 6000 °C. Sub ea, plasma fierbinte și densă este răscolită în „ zona de convecție ” a Soarelui, nu spre deosebire de magma din mantaua Pământului. Ca urmare a acestei mișcări, suprafața Soarelui capătă un aspect granulat.
Cu toate acestea, cele mai izbitoare caracteristici din imagini sunt petele solare. În imaginea cu lumină vizibilă, acestea arată ca pete întunecate sau găuri pe suprafața altfel netedă. Petele solare sunt mai reci decât cele din jurul lor și, prin urmare, emană mai puțină lumină.
Harta magnetică a lui PHI , sau „magnetograma”, arată că acest câmp magnetic al Soarelui este concentrat în regiunile petelor solare. Fie indică spre exterior (roșu) sau spre interior (albastru) oriunde se află petele solare. Câmpul magnetic puternic explică de ce plasma din interiorul petelor solare este mai rece. În mod normal, convecția mută căldura din interiorul Soarelui la suprafața sa, dar aceasta este perturbată de particulele încărcate care sunt forțate să urmeze liniile dense ale câmpului magnetic în și în jurul petelor solare.
Imagini de la mai puțin de 74 de milioane de kilometri de Soare
În cele din urmă, imaginea EUI a coroanei Soarelui arată ce se întâmplă deasupra fotosferei. Deasupra regiunilor active ale petelor solare, se vede plasmă strălucitoare care iese afară. Plasma de un milion de grade urmează liniile câmpului magnetic care ies din Soare, conectând adesea petele solare învecinate.
Imaginile care au fost făcute când Solar Orbiter se afla la mai puțin de 74 de milioane de kilometri de Soare. Fiind atât de aproape de Soare, fiecare imagine de înaltă rezoluție realizată de PHI și EUI acoperă doar o mică parte a Soarelui. După ce fiecare imagine individuală a fost făcută, nava spațială trebuia să fie înclinată și rotită până când fiecare parte a feței Soarelui a fost fotografiată.
