Soarele arată pete solare și câmpuri, potrivit misiunii Solar Orbiter condusă de ESA

Cuprins:

ESA urmărește Soarele cu nu mai puțin de șase instrumente de imagistică. Împreună, acestea permit navei spațiale să dezlipească numeroasele straturi ale Soarelui și să dezvăluie numeroasele sale fețe.

Cum arată Soarele, potrivit Solar Orbiter, controlată de ESA

Recent, misiunea a dezvăluit imaginile complete cu cea mai înaltă rezoluție ale suprafeței vizibile a Soarelui (fotosferă) până în prezent. Ele sunt asamblate din imagini realizate prin intermediul Polarimetric and Helioseismic Imager (PHI) al navei spațiale. Acest instrument nu numai că ia imagini în lumină vizibilă, dar măsoară și direcția câmpului magnetic și arată cât de repede și în ce direcție se mișcă diferite părți ale suprafeței.

Măsurătorile PHI ale fotosferei pot fi comparate direct cu o nouă imagine a atmosferei exterioare a Soarelui (corona) asamblată din imagini de înaltă rezoluție realizate de instrumentul Extreme Ultraviolet Imager (EUI) în aceeași zi din martie 2023.

Recomandări

Pavel Abraham a obținut ordin de protecție împotriva lui Marian Moroșanu, zis Ceaușescu, eroul din ’89 pe care fostul milițian l-a bătut crunt la Mineriadă

„Câmpul magnetic al Soarelui este cheia pentru înțelegerea naturii dinamice a stelei noastre de acasă de la scara cea mai mică la cea mai mare. Aceste noi imagini de înaltă rezoluție de la instrumentul PHI al lui Solar Orbiter arată frumusețea câmpului magnetic de suprafață al Soarelui și a fluxurilor în detaliu. În același timp, ele sunt cruciale pentru deducerea câmpului magnetic din coroana fierbinte a Soarelui, pe care instrumentul nostru EUI îl imaginează”, notează Daniel Müller, om de știință în Solar Orbiter.

Această lansare urmează uneia de acum doi ani, când misiunea a arătat imagini complete ale Soarelui realizate de instrumentele EUI și Spectral Imaging of the Coronal Environment (SPICE) ale navei spațiale pe 7 martie 2022.

Pete solare și un câmp dezordonat

Mărirea imaginii detaliate de lumină vizibilă a PHI dezvăluie „suprafața” Soarelui pentru ceea ce este: figură strălucitoare, fierbinte (gaz încărcat) care se mișcă constant. Aproape toată radiația de la Soare este emisă din acest strat, care are o temperatură între 4500 și 6000 °C. Sub ea, plasma fierbinte și densă este răscolită în „ zona de convecție ” a Soarelui, nu spre deosebire de magma din mantaua Pământului. Ca urmare a acestei mișcări, suprafața Soarelui capătă un aspect granulat.

Recomandări

Tinerii din POT, numărați pe degetele de la o mână. Vârsta medie a parlamentarilor este de 45 de ani și 6 luni

Cu toate acestea, cele mai izbitoare caracteristici din imagini sunt petele solare. În imaginea cu lumină vizibilă, acestea arată ca pete întunecate sau găuri pe suprafața altfel netedă. Petele solare sunt mai reci decât cele din jurul lor și, prin urmare, emană mai puțină lumină.

Harta magnetică a lui PHI , sau „magnetograma”, arată că acest câmp magnetic al Soarelui este concentrat în regiunile petelor solare. Fie indică spre exterior (roșu) sau spre interior (albastru) oriunde se află petele solare. Câmpul magnetic puternic explică de ce plasma din interiorul petelor solare este mai rece. În mod normal, convecția mută căldura din interiorul Soarelui la suprafața sa, dar aceasta este perturbată de particulele încărcate care sunt forțate să urmeze liniile dense ale câmpului magnetic în și în jurul petelor solare.

Imagini de la mai puțin de 74 de milioane de kilometri de Soare

În cele din urmă, imaginea EUI a coroanei Soarelui arată ce se întâmplă deasupra fotosferei. Deasupra regiunilor active ale petelor solare, se vede plasmă strălucitoare care iese afară. Plasma de un milion de grade urmează liniile câmpului magnetic care ies din Soare, conectând adesea petele solare învecinate.

Recomandări

Antisemitism feroce, rămas nesancționat. Autoritățile române n-au reușit să-l identifice pe autorul unor postări prin care evreii sunt numiți „cancerul lumii”

Imaginile care au fost făcute când Solar Orbiter se afla la mai puțin de 74 de milioane de kilometri de Soare. Fiind atât de aproape de Soare, fiecare imagine de înaltă rezoluție realizată de PHI și EUI acoperă doar o mică parte a Soarelui. După ce fiecare imagine individuală a fost făcută, nava spațială trebuia să fie înclinată și rotită până când fiecare parte a feței Soarelui a fost fotografiată.

Urmărește-ne pe Google News