VIDEO EXCLUSIV | Nu mai are balta pește! Lipovenii din Deltă, obligați să pescuiască în Irlanda și Scoția
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Din aproximativ 500 de pescari, majoritatea lipoveni, câţi număra Jurilovca cu doar 10 - 20 de ani în urmă, acum mai sunt câţiva. Ceilalţi s-au reprofilat sau au plecat să pescuiască în Scoţia şi Irlanda. Asta pentru că marile lagune Razim - Sinoe de la sud de Delta Dunării nu mai au peşte. Mai mult, specialiştii spun că peste aproximativ 50 de ani, aceste lacuri vor deveni câmpie.
Suntem în locul în care soarele răsare cu 4 minute înaintea Bucureştiului. Pe apă, adică pe Lacul Razim din complexul lagunar de la Marea Neagră. În traducere turcească liberă, lacul Razim ar însemna “Lacul fericiţilor”, de la abundența de pește a acestui lac.
La ora 6.40, un pescar verifică plasele. Nu scoate decât câţiva peşti. “Ștefan este unul din cei 30 de pescari rămași să pescuiască aici pe lagune. Cu aproximativ 10 ani în urmă, aici erau 500 de pescari. O parte dintre ei pescuiesc acum în apele Irlandei și ale Scoției”, spune Paul Condrat, istoric și ghid turistic, lipovean din Jurilovca, născut, crescut și trăit cea mai mare parte a vieții în această localitate.
Complexul lagunar este alimentat cu apă din Dunăre prin braţul Dunăvâţ şi comunică cu Marea Neagră pe la Gura Portiţei. Pe aici intrau navele greceşti, bizantine, genoveze, româneşti, turceşti sau lotcile lipoveneşti spre porturile de pe malurile complexului lagunar. Apa în aceste lacuri era mai mult sărată, iar peştele era de apă sărată, nu dulce.
Gura Portiței a fost închisă însă în 1969. Scopul a fost îndulcirea apei în lacuri pentru a crește populația de pește de apă dulce, iar apa să fie folosită la irigații.
“Când începea toamna campania de pescuit, cherhanaua Jurilovca lucre 24 de ore din 24”
“Fiind de specialitate inginer piscicol, am activat în meseria aceasta din 1977, când am terminat facultatea la Galați, nu m-am deplasat în alte locuri să lucrez, aici m-am născut și nu am părăsit acest meleaguri, cu toate că am fost solicitat să merg și în alte locuri, în America, dar am refuzat... Sunt prea legat de aceste locuri. Apropo de Piscicola care a fost la Jurilovca, vă spun cu toată seriozitatea, a fost cea mai tare Piscicolă pe țară în privința producției și banului pe care îl furniza țării. De ce? Fiindcă aici se pescuia în complexul Razim-Sinoe, complex care cuprinde aproape 90.000 de hectare de luciu de apă, se pescuia cu scule pasive la mare, pe litoral, erau 16 brigăzi, formații de pescari, plus amenajările piscicole apărute în ultima perioadă (a comunismului - n.r.), care și ele dădeau cantități mari de pește. În afară de acest produs, peștele, în zonă se recolta și foarte mult stuf, care se dădea la export, deci se beneficia și de valută. Vă rog să mă credeți, toamna, când începea campania de pescuit pe complexul Razim-Sinoe, campania de pescuit în amenajări, cherhanaua de la Jurilovca lucra în trei ture, 24 de ore din 24. Oamenii primeau pește, ambalau, expediau. Aici era un șir de mașini care se întindea de la ușa cherhanalei până aici sus. Mașini care stăteau la rând pentru a prelua pește și a-l valorifica în țară”, ne-a spus Maxim Busla, 65 de ani, pensionar, fost inginer piscicol la Jurilovca.
“Acum este «genocid piscicol»”
Deci, măsura izolării lagunelor faţă de mare a crescut producţia de peşte. Şi atunci, de ce au plecat pescarii? Pentru că, spun localnicii, braconajul a făcut prăpăd aici după 1990.
“Ce este acum este jalnic! La nivel de județ (Tulcea - n.r.), la nivel de Deltă, eu așa am definit ca meseriaș, se întâmplă fenomenul de «genocid piscicol», dacă puteți să realizați ce înseamnă acest lucru. La nivel de județ, s-a înființat, cu ani în urmă, un comandament pentru combaterea braconajului la pește, în care sunt cuprinse mai multe structuri ale autorităților statului. Și cu tot acest comandament, genocidul la fondul piscicol continuă. Ce este acest comandament și cine a analizat să vadă ce a realizat?”, a explicat inginerul piscicol Maxim Busla.
Dunărea umple lacurile lagunei cu aluviuni
Mai există și o altă problemă legată de închiderea lagunei. Înainte de 1969, lacurile alimentate cu apă din Dunăre prin canalul Dunavăț aduceau și aluviunile fluviului, care se duceau mai departe în mare prin deschiderea de la Gura Portiței. După închiderea acestei corespondențe, între lacuri și mare nu a rămas decât un mic canal de legătură. În acest condiții, aluviunile fluviului rămân în lagună. Deja adâncimea lacurilor este de 2,5 metri în medie, iar în zona Insulei Bisericuței nu se poate circula cu barca pentru că apa este prea mică, păsările pot sta în picioare pe nisip. ”Oamenii de știință atrag atenția că în cazul în care nu se vor găsi soluții pentru a deschide o nouă Gură a Portiței, sau un alt canal de legătură între mare și lac, acesta riscă să se colmateze în mai puțin de un veac”, ne-a spus Paul Condrat.
