“Ştiţi cumva unde stă Constantin Soficu?”, întrebăm o bătrână din localitatea Hărman, judeţul Braşov, în încercarea de a-l găsi pe socrul lui Emil Boc. “Da, pe strada următoare. E adevărat că a luat bătaie? Aşa vorbeşte lumea. Că au vrut să-l bată pe Boc, că nu măreşte pensiile, şi l-au prins pe el”, ne răspunde femeia, în timp ce noi ascultăm şocaţi. Ajungem la poartă şi sunăm. Ne răspunde, în schimb, un om cumsecade, care nu s-a putut abţine să nu râdă când a auzit ce vorbe umblă prin sat. “Intraţi, eu am poveşti frumoase să vă spun, nu baliverne dintr-astea”, ne întâmpină nea Soficu, de 71 de ani.
Ajungem în localitatea braşoveană Hărman pe la orele prânzului, încercând să localizăm casa familiei Soficu. Nimeni alţii decât socrii premierului Emil Boc. Luăm toţi localnicii care ne ies în cale la întrebări şi, uşor-uşor, ne apropiem. Ultima bătrână întrebată, care ne-a ghidat la fix, ne-a dezvăluit o perspectivă sumbră a iminentei noastre “întrevederi”. “E adevărat că a luat bătaie, maică? Aşa vorbeşte lumea. Că au vrut unii să-l bată pe Boc că nu a mărit pensiile şi l-au prins pe Soficu”, ne întreabă ea.
Ajungem la poarta omului şi sunăm. Ne deschide un bătrân în putere, care ne întâmpină cu un zâmbet larg. “Cu ce vă pot ajuta”? După ce ne fâstâcim în diverse explicaţii, ne luăm inima în dinţi şi întrebăm care e adevărul. A fost sau nu socrul primului-ministru agresat din cauza deciziilor executivului condus de Emil Boc? “Cine ştie cine s-o fi îmbătat şi a făcut pe nebunul. Nu am păţit nimic. Noi ne înţelegem bine cu vecinii. Iar Emil nici măcar nu a fost aici de Paşte. Intraţi, eu am poveşti frumoase să vă spun, nu baliverne dintr-astea”, ne zice omul de 71 de ani, amuzat.
Un băiat săritor şi educat. Aceasta a fost prima impresie pe care bătrânul ne-a împărtăşit-o despre Emil Boc, cel care avea să-i devină ginere, în iarna anului 1993. “Era chiar înainte să se căsătorească şi au venit amândoi la noi. Era prima dată când îl vedeam pe Emil. Exact când au ajuns acasă la noi, la poartă, aduseseră lemne de foc. A fugit în casă, să se schimbe, şi a venit să mă ajute să le tăiem şi să le băgăm în curte”, îşi aminteşte nea Soficu, cel care, în tinereţe, a fost şef de gară la Întorsura Buzăului, iar în prezent este pensionar.
Boc a încercat să salveze un tânăr de la moarte
Prima impresie a contat mult, însă, cu timpul, omul a ajuns să realizeze că “pur şi simplu aşa este el, săritor”. Nu a mai avut importanţă că socrul era şi el implicat în politică, fiind membru al PUNR, în timp ce Emil Boc purta culorile partidului democrat. “Am trecut peste şi nu am discutat niciodată politică. Nu au existat vreodată certuri între noi, nici măcar discuţii aprinse. Nu mulţi oameni ştiu, însă atunci când era primar, într-o seară, când Emil se întorcea acasă cu şoferul său, a trecut pe lângă o discotecă unde fusese o încăierare. Un băiat era întins pe jos, fără suflare. Şoferul a oprit maşina şi Emil i-a făcut respiraţie gură la gură băiatului, încercând să-l salveze până a venit ambulanţa. Până la urmă, nici medicii nu l-au salvat. Emil nu a mai fost om o perioadă, fiind foarte afectat de acea experienţă”, ne-a povestit nea Soficu.
De asemenea, bătrânul este de părere că Emil Boc a făcut un pas riscant în decembrie 2008, când a acceptat să ocupe funcţia de prim-ministru al României. “Are intenţii bune, dar lumea îl înjură. Ne-am bucurat, dar ne-am şi întristat când am auzit că e premier. El e un om bun şi, când vedem cum e atacat, ne doare, ca părinţi. Când te pui rău cu boierimea, nu e lucru bun”, ne-a spus socrul lui Boc.