Sporturi extreme iarna, in Lacul IOR: inoata sub gheata, la minus 19 grade

Intrarea si iesirea in lumea subacvatica se face printr-o copca, singura cale de comunicare cu exteriorul. Scufundarea se face fie cu echipament complet de scafandru, fie la „liber”, cu respiratia tinuta. In ambele cazuri, din cauza echipamentului de protectie precar, temerarii trebuie sa indure, o data, frigul de afara, iar apoi cumplitul contact cu apa rece. La ultima iesire in natura, termometrul indica minus 19 grade C.
Victor, Eugen si Ramiro, trei iubitori ai sporturilor nautice din Bucuresti, spun ca nu se simt bine daca cel putin o data pe luna nu se plimba pe fundul unei ape. „Explorarea de placere este un microb de care nu mai scapi. E la fel cum ai incerca sa dezveti un pescar de pescuit. Pe noi nu ne pasioneaza emisiunile cu pedofili si violuri, ci natura, viata subacvatica, ecologia. Cum unii ies in weekend la iarba verde, asa iesim noi la apa”, sustin acestia la unison.
Victor Sfirlea, in varsta de 33 de ani, cel mai tanar din gasca, este si instructor de scafandri, astfel ca probabilitatea inregistrarii de accidente este foarte mica. Iar Ramiro Angelescu (49 ani), fost operator TV subacvatic la Sahia Film, considera apa ca fiind al doilea mediu de viata al sau. Impreuna cu un alt fan al scufundarilor, Eugen, cei doi au batut tara in lung si in lat doar ca sa faca scufundari si sa inregistreze pe pelicula aceasta lume a misterelor. N-au scapat de „intrusi” nici Marea Neagra, Marea Rosie sau Adriatica. „Marea Rosie, bariera de corali si Cuba, sunt visul oricarui scufundator, dar din pacate n-am ajuns la toate”, spune Ramiro. El are rolul de a imortaliza aventurile prin care trec, fiind dotat cu aparatura ce permite filmarea subacvatica.
Pe langa scufundarile obisnuite, practicate in Romania inca din jurul anilor 1950, cei trei nu se pot abtine sa nu caute senzatii tari, sa simta adrenalina.
In acest sport, scufundarile in ape inchise – in pesteri, in interiorul epavelor, sub gheata – sunt cele care iti pun nervii la incercare. Prima senzatie este cea de claustrofobie, pe care o resimte orice om normal pus in aceasta situatie. „Vizibilitatea este apoi cel mai mare dusman. De exemplu, sub gheata, in Lacul Snagov nu vezi un metru in fata din cauza deversarilor ce provin de la cabane”, ne-a spus Victor.
Intrebati de preferinte, ei spun ca sub gheata este cel mai frumos. „Vezi oamenii ce se plimba pe deasupra, poti pune mana pe vietuitoarele amortite. Starea ce ti-o da mediul este una de contemplare. Umbrele date de gheata si plante creeaza o atmosfera de vis. Te minunezi cat de frumoasa si perfecta poate fi natura, iar oamenii o distrug. E groaznic cand intalnesti tot felul de gunoaie aruncate in lacuri”, spune Ramiro.
Pentru a ajunge sa filmeze lucruri unice, in conditii similare unui congelator, trebuie facute eforturi considerabile. Mai intai, e nevoie de un echipament de scafandru ce costa sute de dolari. In multe cazuri, inotatorii experimentati intra sub gheata si fara echipament, doar de placere, dar numai pentru cateva minute.
Ajunsi pe lac, acestia gauresc gheata cu un burghiu rusesc, iar apoi o taie cu un ferastrau manual pana formeaza o copca. „Dopul” e scos deoparte, iar apoi se verifica echipamentul. Schimbatul hainelor este un alt test al nervilor, mai ales ca cele mai bune scufundari se fac cand este mai frig.
Pentru ca un costum de scafandru ce nu permite apei sa ajunga la piele costa peste o mie de dolari, acestia folosesc un costum clasic. Adica, sub echipament intra o pelicula de apa, ce ar trebui sa se incalzeasca usor de la organism. „Senzatia ce o ai in corp cand intri in copca este groaznica. Urli din toate puterile ca sa invingi raceala apei ce-ti intra peste tot. Atunci realizezi ca acesta este sport extrem. Intr-o astfel de apa, sub gheata, stam si cate o jumatate de ora”, sintetizeaza senzatiile traite, Victor.
Urmeaza intratul sub gheata, dar numai in echipa. „De la copca desfasuram in urma noastra un fir, pe post de ghid la intoarcere, gaura de iesire fiind imposibil de gasit altfel”, spun acestia. Mai este o singura metoda de iesire de sub gheata, in caz de accident, cea a bocanitului. Captivul este ghidat spre iesire, in aceste cazuri, de cineva de la suprafata, cu lovituri in gheata.
„Ultima iesire am avut-o in ianuarie, cand afara erau minus 19 grade Celsius! Pe fundul Lacului IOR din Capitala, inghetat bocna, am avut surpriza neplacuta sa gasim plase aruncate de braconieri in care erau prinsi pesti. La Caldarusani, cu doar o saptamana inainte, tot pe un asemenea frig, am eliberat niste stiuci din plasele braconierilor. Este o senzatie deosebita cand stii ca ai salvat o vietate de la moarte. Acum vrem sa realizam niste documentare despre aceste ape, deoarece avem destul material filmat. Speram ca intr-o zi sa putem merge sa ne scufundam la poli, sub banchize. Acolo, apa are cu mult sub zero grade, dar nu ingheata datorita concentratiei mari de sare. Ar fi o adevarata provocare”, ne-a mai spus Ramiro.
Dar ei nu sunt primii care filmeaza sub apa in Romania. Unele din cele mai bune imagini au fost realizate pentru filmul „Scoicile n-au vorbit niciodata”, operator fiind nimeni altul decat Sergiu Nicolaescu, cu ani buni in urma, un film considerat din punct de vedere al imaginilor ca fiind „de exceptie”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE