De la Valea Jiului...la jalea viului. În 1990, 90.000 de mineri lucrau în 15 mine. Acum, abia sunt locuri de muncă pentru 4000 de oameni
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mineritul din Valea Jiului, care are povești de aproape 200 de ani, se apropie să își încheie istoria. Primele lucrări de exploatare a rezervelor de cărbuni din Valea Jiului s-au făcut în 1840, în Petroşani, Vulcan şi Petrila. Mulți ani de atunci a fost baza energetică a României, minerii munceau în condiții grele, dar erau apreciați și primeau răsplată pe măsură. Au urmat anii de glorie pentru minerii din Valea Jiului. Până în 1990, lucrau în cele 15 mine 90.000 de mineri, care câștigau bani frumoși, chiar și peste salariul unui inginer. După căderea comunistului în România, a început decăderea mineritului, iar după 17 ani, este în pragul colapsului. Valea Jiului, cu cele patru mine care trebuie închise în următorii ani ar putea deveni ”jalea viului”.
Cuprins:
Primele lucrări de exploatare a rezervelor de cărbuni din Valea Jiului s-au făcut în anul 1840, când s-a început exploatarea aflorimentelor din zonele Petroşani, Vulcan şi Petrila.
Până în 1990, Valea Jiului avea 15 mine, unde lucrau 90.000 de mineri. Salariul mediu de miner era atunci de 3.500 de lei. Acum, în Valea Jiului mai lucrează aproximativ 4.000 de mineri în patru mine, iar salariul mediu este de aproximativ 3.000 de lei. Mineritul românesc se prăbușește, iar unul din efecte s-a văzut joi, în tragedia de la mina Lupeni.
Pentru că mineritul din acestă zonă a țării se prăbușea cu mare viteză, în anul 2012 clasa politică a luat decizia ca cele două termocentrale din Hunedoara, Mintia și Paroșeni, să se unească economic cu patru din cele șapte mine funcționale în acel moment, sub numele de Complexul Energetic Hunedoara (CEH). Celelate trei mine au intrat în mecanismul special de închidere.
Astfel, două termocentrale pe cărbune și patru mine, unite, puteau produce energie electrică mai ieftină – aceasta era ideea de bază.
Conform directivelor Uniunii Europene privind stoparea încălzirii globale, centralele pe cărbune care sunt poluante trebuie închise. Din păcate, în termocentralele Mintia și Paroșeni nu s-a investit nimic în retehnologizare. Au rămas poluante. În acest context, România urmează să închidă și ultimele patru mine din Valea Jiului, care încă funcționează, până în anul 2024. Iar termocentralele vor trece pe gaz – dacă se va putea.
Primele semnale de alarmă au apărut în ianuarie
În acest context, la începutul lunii ianuarie 2017, doi lideri sindicali ai minerilor din Valea Jiului au intrat în greva foamei pentru că activitatea minieră s-a redus, iar minerii începuseră să piardă din salarii. Asta pentru că Complexul Energetic Hunedoara (CEH) nu mai avea bani pentru materialele auxiliare necesare mineritului.
Pentru a putea scoate cărbunele din subteran, minerii au nevoie de cel puţin 2.000 de tipuri de material, cum ar fi plasa de sârmă şi bârnele din lemn pentru susţinerea tavanului galeriilor (!), rulmenţi, şuruburi, capse şi explozibil. În paranteză trebuie spus că explozibilul trebuie importat din Cehia, pentru că România nu mai produce aşa ceva.
CEH se află în criză financiară severă de aproximativ patru ani. De atunci, până acum, a intrat şi a ieşit din insolvenţă de trei ori. La fiecare ieșire din insolvență, creditorii storceau conturile CEH de bani.
Concomitent, politica statului față de acest complex energetic este, cum am văzut, de a închide două mine până la finele anului 2018, pentru ca până în 2024 să fie închis tot mineritul din Valea Jiului. În acest condiții, materialele tehnice „de consum” pentru minerit, au lipsit, sau au fost de proastă calitate. Efectele s-au produs joi!
Accidentul de la Lupeni
La mina Lupeni, joi, în jurul orei 14, tavanul unei galerii s-a surpat pe o distanţă de circa 16 metri. În galerie se aflau 11 mineri, dintre care opt au reuşit să se salveze. Ceilalți trei au fost daţi dispăruţi. Salvatorii mineri au început operaţiunile de căutare, iar după aproximativ şapte ore de intervenţie au reuşit să ajungă la primul miner blocat de surparea produsă la aproximativ 400 de metri sub pământ.
Minerul, de 43 de ani, a fost purtat de salvatori pe o targă până la ieşirea din subteran, la Puţul Sud, unde a fost preluat de un echipaj SMURD. El a fost transportat în comă indusă, cu un elicopter SMURD, la Spitalul Floreasca din Capitală. Vineri seară, a murit.
Cel de-al doilea miner a fost salvat după o intervenţie de aproximativ 12 ore. El se afla într-o zona protejată, nefiind afectat. Bărbatul a suferit răni uşoare, fiind transportat la spitalul din Petroşani.
Al treilea miner, în vârstă de 39 ani, nu a supravieţuit, el fiind scos decedat, după aproximativ 15 ore de căutări ale salvatorilor.
Stâlpii de susținere au fost de proastă calitate
Probleme la stâlpii de susținere… Aceasta ar fi, din perspectiva ministrului energiei, Toma Petcu, cauza tragediei din mina Lupeni. De ce? Specialiștii în domeniu spun că absența investițiilor în minerit, de mulți ani, începe să producă efecte. Activitatea minerilor din galerii a fost lăsată la mila Domnului și este o minune că nu au fost mai multe accidente până acum.
”Mineritul în România este pe ultima lui fază și nu se mai investește în acest domeniu. Nu s-a făcut ceea ce trebuie. De aceea, orice greșeală acolo, jos, are acum efecte dramatice”, a spus pentru Libertaea Haralambie Vochițoiu (foto), fost senator, inginer minier în Petroșani.
”Felul încare mineritul a fost tratat din 1997 încoace a produs un astfel de efect. Guvernul actual a aplicat măsurile tehnocraților, dar cu timiditate. Toți și-au dat cu părerea fără să știe despre ce vorbesc, în timp ce firme de casă, subjugate politic, au jecmănit CEH pentru interese de grup”, ne-a spus Petre Nica, fostul lider al sindicatului Muntele, din Valea Jiului, fostul director adjunct al CEH.
Cărbunele elveţian care a îngenuncheat Complexul Energetic Hunedoara
De ce nu au fost fonduri de materiale pentru minerit? Unde sunt banii? Din Raportul Corpului de control la premierului asupra activităţii CEH, din 31 martie 2016, una din marile probleme ale acestui Complex Energetic provin de la importurile de cărbuine.
În 2011, CEH, deşi este proprietar a patru mine din Valea Jiului, a importat cărbune printr-o societate din Elveţia, în condiţiile în care stocurile pentru termocentrale făcute din cărbune intern, erau suficiente. Conform raportului guvernamental, costul producerii energiei din cărbunele de import a fost de 88,01 lei/Gcal, pe când costurile pe cărbunele intern au fost de 70,10 lei/Gcal, adică cu 17,91 lei mai ieftin decât în cazul importului. În anul 2012, CEH a repetat figura, a importat din nou cărbune prin societatea elveţiană, în defavoarea interesului economic al Complexului Energetic. Din acel moment, activitatea CEH a început să meargă din rău în mai rău.
Menționăm că vineri, 6 octombrie, la ora 18,00, producția de energie electrică a Româniai avea următoarea componentă: 25,82% energie din cărbune; 20,96% energie eoliană; 20,12% eenrgie hidro; 18,67 energie nucleară; 13,06% hidrocarbueri; 0,86% biomasă; 0,33% fotovoltaice.
După cum se vede, energia obținută pe cărbune are prioritate în România. Dacă renunțăm la mine, ce vom face?
Ce a făcut o mamă exasperată că nu-i răspund copiii la telefon. Toți părinții pot să învețe din asta | VIDEO
