Știți ce afecțiuni de sănătate mintală sunt decontate în România? Nici măcar sistemul nu știe, arată un recent raport
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În România, peste 1,4 milioane de oameni au fost diagnosticați cu o tulburare de sănătate mintală în perioada 2015-2020. Dar acesta este doar vârful aisbergului. Mulți oameni cu suferințe psihice nu ajung să fie diagnosticați. Nici să primească ajutor. Un raport al organizației Code for Romania identifică peste 50 de probleme majore cu care sectorul sănătății mintale se confruntă în România.
Cuprins:
- 1. Sănătatea mintală nu este o prioritate în România
- 2. Nu se colectează suficiente date despre sănătatea mintală în România, ca să se poată lua decizii bazate pe dovezi
- 3. Specialiștii în sănătate mintală sunt prea puțini, inegal distribuiți și supraîncărcați
- 4. Accesul la serviciile de sănătate mintală nu este echitabil
- 5. Pacienții cu tulburări mintale sunt deseori stigmatizați chiar în sistemul de sănătate
- 6. Nu investim suficient în prevenție și screening
- 7. Sprijinul pentru calitatea vieții persoanelor diagnosticate cu o boală de sănătate mintală este foarte limitat
- 8. Există grupuri invizibile care simt și mai acut problemele din sistem
- 9. Prevenția suicidului este neglijată de sistem
- 10. Societatea extinsă stigmatizează și nu știe cum să gestioneze sănătatea mintală
Raportul „Civic Labs. Sănătate Mintală pentru Toți”, al comunității de tehnologie Code for Romania, se concentrează pe importanța accesului la servicii de sănătate mintală de calitate, dar și pe nevoia de a reduce stigmatizarea și discriminarea persoanelor care suferă de tulburări mintale.
Cercetarea care a stat la baza documentului pleacă de la rapoartele, statisticile și alte studii din domeniu, completate de un număr de 20 de interviuri cu experți din domeniu.
Raportul face parte din programul mai amplu Civic Labs, prin care aceștia caută să vină cu soluții tehnologice la nevoile reale ale societății.
1. Sănătatea mintală nu este o prioritate în România
„În România, sănătatea mintală nu este considerată un subiect care să atragă suficient electorat, fiind rareori prezentă pe agenda politică”, arată raportul citat. Cum nu există interes politic în România, domeniul este subfinanțat.
În cuvintele unui expert intervievat în cadrul acestei cercetări, „în tranziția de la un sistem puternic instituționalizat din perioada comunistă către unul mai actual, sănătatea mintală a devenit un domeniu mai orfan în zona medicală”.
Există o serie de servicii decontate pacienților de CNAS, dar mecanismele de decontare nu sunt bine cunoscute nici măcar în cadrul sistemului. Așadar, sunt puțin utilizate. Lipsa unui raport bun între recompensa financiară și efortul birocratic semnificativ face ca mulți psihologi și psihiatri nici măcar să nu intre în contact cu Casa.
O altă problemă mare e legată de infrastructura învechită a serviciilor de sănătate, inclusiv a celei psihiatrice. Controale realizate de Ministerul Sănătății arată că spitalele și secțiile de psihiatrie sunt supraaglomerate de bolnavi cronici. Camerele de izolare nu sunt amenajate și dotate conform legislației în vigoare, iar spațiul necesar alocat per pacient/pat este mai mic de 7 mp (minimumul legal).
Domeniul sănătății mintale are și o carență de coordonare și leadership, iar organizațiile cu responsabilități în domeniu (precum Centrul Național de Sănătate Mintală) nu sunt sprijinite pentru a-și duce la îndeplinire misiunea. La CNSM lipsește atât personal, cât și parte din infrastructura tehnică și digitală.
În acest context, strategiile și programele naționale de sănătate mintală sunt subfinanțate, nu sunt monitorizate eficient și nu se aliniază cu nevoile reale ale populației.
2. Nu se colectează suficiente date despre sănătatea mintală în România, ca să se poată lua decizii bazate pe dovezi
În general, România are dificultăți majore în a culege, raporta, deschide și accesibiliza date despre serviciile de sănătate sau performanța sistemului. Toate sunt informații importante pentru a putea lua decizii bazate pe dovezi. În zona sănătății mintale e și mai grav, pentru că, alături de defectele structurale de sistem, e vorba și de stigmatizare.
Conform specialiștilor incluși în cercetare:
- nu există suficientă transparență în zona sănătății mintale a populației generale și a nevoilor oamenilor vizavi de starea lor de sănătate psihică:
- lipsesc date despre persoanele diagnosticate cu o boală psihică;
- nu sunt date despre serviciile de sănătate, nevoile din sistem, resursa umană, cost-eficacitatea serviciilor livrate.
3. Specialiștii în sănătate mintală sunt prea puțini, inegal distribuiți și supraîncărcați
Conform Eurostat, în 2020 aveam 14,1 psihiatri la 100.000 de locuitori, semnificativ mai puțini decât în alte țări, cum ar fi Franța (22,7 la 100.000) sau Germania (27,72 la 100.000) (Eurostat 2022). Mai mult, în fiecare an, un număr semnificativ de specialiști încep formarea în psihiatrie, însă mulți se reorientează profesional sau emigrează. Conform Colegiului Medicilor din România, 524 de medici psihiatri au părăsit România între 2010 și 2018.
În ceea ce privește psihiatria pediatrică, lucrurile stau și mai rău. Sunt județe care nu au deloc psihiatru pediatru în sistemul public de sănătate sau au unul singur.
Există și alte probleme ce țin de resursa umană în sănătatea mintală:
- specialiștii în sănătate mintală sunt expuși zilnic la traumă secundară, ca martori la traumele pacienților;
- psihiatria poate fi o profesie stigmatizată (nu doar pacienții sunt stigmatizați, ci uneori și medicii lor);
- sunt prea puțini specialiști în sănătate mintală în școli;
- sunt prea puțini specialiști în sănătate mintală în asistența socială;
- în spitalele non-psihiatrice sunt prea puțini psihologi, iar cei care există sunt suprasolicitați.
4. Accesul la serviciile de sănătate mintală nu este echitabil
Există o densitate mult mai mare a serviciilor de sănătate psihică în centrele universitare, care polarizează astfel resursa umană. Așa se face că cresc mult costurile directe și indirecte pe care le suportă un pacient care nu se află într-un centru universitar.
Un raport UNICEF din 2022 sublinia povara financiară și logistică a familiilor care trebuie să călătorească chiar și 200 km până la un specialist pentru evaluarea de sănătate mintală a copilului.
În paralel, bolnavii cronici non-psihiatrici au acces limitat la servicii de sănătate mintală în spitale, care nu continuă după externare.
O altă problemă este că există prea puține servicii comunitare dezinstituționalizate, ceea ce înseamnă că, în continuare, bună parte din serviciile psihiatrice se desfășoară în spitale. Asta deși există dovezi puternice că abordarea sănătății mintale prin intermediul serviciilor comunitare reduce barierele în accesare și are efecte benefice în recuperarea și integrarea socială a persoanelor.
5. Pacienții cu tulburări mintale sunt deseori stigmatizați chiar în sistemul de sănătate
Sunt studii care arată că persoanele cu tulburări mintale se confruntă cu atitudini negative și sunt stigmatizate nu doar în societate, ci și în sistemul medical.
Reducerea stigmei este extrem de importantă pentru asigurarea calității serviciilor de sănătate pe care le primesc cei care trăiesc cu boli psihice.
6. Nu investim suficient în prevenție și screening
Un subiect important care apare frecvent în raportul citat este întârzierea diagnosticului pentru problemele de sănătate mintală. Se întâmplă din trei motive:
- un sistem de sănătate mintală ineficient
- stigmatizarea sănătății mintale
- o alfabetizare redusă a populației generale în ceea ce privește sănătatea mintală.
Pandemia de COVID-19 a amplificat întârzierea accesării serviciilor de sănătate mintală, arată raportul. Un studiu realizat recent arată că rata internărilor la psihiatrie din unele centre medicale a scăzut cu 55% în 2020 față de 2019 - asta deși problemele de ordin psihic au fost acutizate sau agravate pe fondul pandemiei.
Pe partea de prevenție și depistare precoce, un rol important îl are medicina de familie, dar numai teoretic. În practică, medicii de familie sunt foarte puțin implicați, iar aceștia raportează bariere în comunicarea cu specialiștii în sănătate mintală, în încercarea de a-și ajuta pacienții.
Pe aceeași linie, și mediul școlar e prea puțin implicat în promovarea sănătății mintale și în screening. În 2019-2020, numai 3% dintre elevii români au primit consiliere individuală din partea școlii.
7. Sprijinul pentru calitatea vieții persoanelor diagnosticate cu o boală de sănătate mintală este foarte limitat
Fiecare om are dreptul la o viață decentă și la demnitate. În România însă, când primești un diagnostic de tulburare mintală, viața ți se schimbă radical, iar sprijinul pentru a te acomoda la noul stil de viață din partea sistemului este limitat. Uneori inexistent.
Programele pentru susținerea persoanelor care au tulburări psihice în a avea o viață independentă sunt, de regulă, organizate de ong-uri și în mai mică măsură de direcțiile de asistență socială ale administrațiilor locale.
Conform Legii 487/2000 privind sănătatea mintală, administrația locală trebuie să asigure bolnavilor cu tulburări mintale reintegrarea și reinserția socială. Singurele programe desfășurate în acest sens sunt locuințele protejate pentru persoane dezinstituționalizate.
În sectorul nonprofit, fundația Estuar, dar și alte ong-uri au reușit să ofere locuințe protejate pentru persoane cu probleme de sănătate mintală. Totuși, nevoia depășește cu mult oferta disponibilă.
O altă mare problemă ține de angajatori, care, în linii mari, nu au abilitățile și interesul necesare pentru a sprijini o persoană cu o tulburare de sănătate mintală să se (re)integreze la locul de muncă. Să luăm exemplul revenirii din concediul medical. Din cercetările făcute în România, angajatorii raportează cele mai mari dificultăți în a reuși să gestioneze situația angajaților cu un diagnostic psihiatric. În general, revenirile sunt mai scurte decât cele din alte motive de sănătate și deseori urmate de ieșiri din câmpul muncii (pensionări pe caz de boală/dizabilitate).
8. Există grupuri invizibile care simt și mai acut problemele din sistem
Raportul identifică și categoriile de pacienți care suferă cel mai mult din cauza faptului că domeniul sănătății e deprioritizat și stigmatizat, printre care:
- cei cu boli neurodegenerative, neglijați în sistemul de sănătate mintală;
- pacienții psihiatrici internați pe termen lung, care rămân deseori în spatele ușilor închise;
- persoanele diagnosticate cu tulburări mintale aflate în închisori;
- persoanele fără adăpost, care au nevoi de sănătate mintală complexe, pentru care nu există servicii eficiente la scară largă.
O observație importantă din raport: familiile și îngrijitorii persoanelor care au tulburări mintale lipsesc de pe orice agendă a României, cu toate că un studiu internațional precizează că 1 din 5 aparținători se simte extenuat, iar 4 din 9 spun că nu mai pot face față anxietății constante, după ce un membru al familiei primește un diagnostic de tulburare mintală. Și un studiu din România arată că și în rândul aparținătorilor scade calitatea vieții: o parte nu mai au timp pentru ei sau nu mai au relații bune cu ceilalți membri ai familiei.
Avertisment: Acest text conţine referiri la depresie şi gânduri suicidare, care v-ar putea afecta emoţional.
*Telverde Antisuicid: Pentru consiliere în situaţii de criză suicidară puteţi contacta Alianţa Română de Prevenţie a Suicidului între orele 19.00 și 7.00, la numărul de telefon 0800 801 200 (apelabil gratuit la nivel naţional din orice reţea) sau oricând prin e-mail la sos@antisuicid.ro. *Helpline DepreHUB: Pentru sprijin și prim ajutor psihologic puteți contacta hubul antidepresie, primul de acest fel din România, la numărul de telefon 037 445 6420 (apelabil gratuit la nivel național din orice rețea). Linia este deschisă non-stop. În cazul în care simțiți că sinuciderea este iminentă, apelați de urgență 112.
9. Prevenția suicidului este neglijată de sistem
Sinuciderea este o problemă complexă de sănătate publică. Bolile mintale pot fi un factor de risc important, dar suicidul poate să apară și la persoane care nu au alte probleme de sănătate mintală, în asociere cu evenimente de viață stresante.
Începând cu anul 2019, INML nu a mai făcut raportări cu privire la numărul cazurilor de suicid. În plus, un studiu din 2015 arăta că multe dintre sinucideri și tentative de suicid sunt considerate accidente și nu sunt raportate ca atare. Așadar, lipsesc datele pentru o evaluare corectă a dimensiunii fenomenului. Totuși, doar în anul 2021, la telefonul verde antisuicid al ARPS au sunat 4.181 de oameni.
Iar la ultima raportare, în 2019, au fost documentate 2.401 sinucideri la nivel național. Asta înseamnă peste 6 vieți pierdute zilnic, morți care ar fi putut fi prevenite.
Cu toate acestea, la nivel național nu avem o strategie unitară de acțiune pentru prevenirea suicidului și de intervenții în situațiile de criză suicidară în țara noastră. În ceea ce privește comunicarea sau informarea, nu s-au realizat până acum campanii naționale organizate de Ministerul Sănătății care să vizeze prevenția suicidului.
10. Societatea extinsă stigmatizează și nu știe cum să gestioneze sănătatea mintală
Studiile internaționale indică faptul că persoanele care percep o stigmatizare mai crescută din cauza unui diagnostic de tulburare mintală se simt mai frecvent fără speranță, au o recuperare mai greoaie, resimt distres psihologic crescut și rușine.
Pe plan național, studiile arată că percepția populației în ceea ce privește sănătatea mintală și persoanele diagnosticate cu o boală psihică este distorsionată. Cei mai mulți oameni tind să creadă că persoanele diagnosticate cu boli psihice au nevoie de ajutor specializat, pentru că sunt periculoase și imprevizibile. În realitate însă, acestea au un risc mai crescut să fie victime decât agresori.
Stigmatizarea nu poate fi redusă decât prin educația populației generale. Momentan, în România, alfabetizarea în sănătate mintală este un proces greoi, pe fondul lipsei de implicare a autorităților.
Raportul Civic Labs se încheie cu exemple de 17 soluții digitale pentru pacienți, familii, angajatori, dar și furnizori de servicii de specialitate. Cercetarea și raportul fac parte din programul Civic Labs, realizat de Code for Romania și finanțat de ING, Lidl, Fundația Româno-Americană și Synevo.
simlibazi 30.05.2023, 15:34
Buna ziua! O statistica interesanta, dar imposibil de realizat ar fi cu numarul persoanelor care au obtinut referat cu diagnostic de boli mintale pt ca ajuta la dosarul de pensie pe caz de boala!