Strânşi într-o asociaţie, părinţii unor micuţi care au sindromul Down cer cu disperare autorităţilor să renunţe la indiferenţă: «Nu ne marginalizaţi copiii!»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O mână de părinţi năpăstuiţi a declanşat o luptă oarbă pentru salvarea acestor copii, al căror viitor este acoperit de straturi groase de uitare. Statisticile înregimentează, în cifre seci, aproximativ 700.000 de copii cu sindrom Down, însă România reală numără, spun specialiştii, peste un milion de asemenea cazuri dramatice. Fiecare zbatere intrată într- un cotidian sfâşietor ascunde o poveste tristă, ştiută doar bieţii părinţi, care fac eforturi disperate pentru a le oferi micuţilor lor un colţ de viaţă cât mai aproape de normalitate. Însă de cum păşesc dincolo de pragul caselor lor, părinţii şi, deopotrivă, copiii se izbesc de un zid al indiferenţei ridicat chiar de autorităţi, care doar privesc din postura de martor mut.
O şedinţă ajunge la 120 de lei
“Noi, părinţii, nu i-am abandonat la naştere, aşa cum neau spus medicii. Luptăm ca ei să se bucure de o viaţă normală. Însă în România, statul nu face mai nimic pentru aceşti copii. Părinţii nu sunt consiliaţi, nu există instituţii de şcolarizare pentru copiii cu sindrom Down, ci doar şcoli în care sunt primiţi, la grămadă, micuţi cu orice formă de dizabilitate. O şedinţă de terapie particulară, ce trebuie făcută zilnic, e între 60 şi 120 de lei... E clar că viitorul lor nu există. Mesajul către autorităţi este unul singur: «Nu ne marginalizaţi copiii!»”, ne-a spus Laura Zotica (39 de ani), mama unui băieţel de aproape 6 ani, care are sindrom Down.
Vor schimbarea legii
“Copiii cu dizabilităţi nu sunt primiţi în şcoli şi în grădiniţe şi dacă totuşi ajung acolo, programul educaţional nu răspunde nevoilor lor. Rezultatul este izolarea şi ascunderea lor la marginea societăţii. Vom promova un act normativ care urmăreşte adaptarea mediului la nevoile acestora, respectându-le interesele: definirea dizabilităţii intelectuale, reglementarea intervenţiei timpurii, desfiinţarea şcolilor speciale, înfiinţarea curriculelor adaptate în învăţământ, accesibilizarea unităţilor de învăţământ, a spaţiilor publice şi a informaţiei în mod corespunzător”, ne-a declarat Mădălina Turza (foto), preşedinta Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi.
