Suedezii i-au căutat pe urmaşii lui Bruce Lee | Reporterii au coborât în «regatul subteran» pentru a afla ce s-a întâmplat cu locuitorii săi după raziile din iulie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
“Când Bruce Lee era aici, locul arăta bine. Acum e haos. Rahat şi mizerie peste tot”, se lamentează Romeo, unul dintre locuitorii oraşului subteran în care sunt amenajate 20 de camere şi 60 de paturi. Din iulie, cel care a pus pe picioare adăpostul tuturor acestor orfani dependenţi de droguri este arestat pentru trafic de stupefiante. Florin Hora a crescut într-un orfelinat din care a plecat în 1989. S-a urcat într-un tren, a coborât la Gara de Nord şi acolo a rămas. În jurul lui s-au strâns alţi copii orfani şi împreună au început să clădească în canalele de sub zona gării un adevărat oraş. Nu doar un loc unde să nu mori de frig iarna, ci cu paturi, curent, casetofoane, lumini de discotecă, televizoare cu plasmă şi internet, câini şi, mai ales, cu droguri. Avea grijă ca locul să rămână curat şi bine întreţinut şi chiar decora pereţii cu “opere de artă” găsite la gunoi. Unii i-au spus Bruce Lee, alţii, “tata”. El se credea Terminatorul, după cum s-a şi tatuat pe un picior: “Am trăit în canale de când eram copil. Sunt Terminatorul. Sunt singurul care a reuşit să facă ceva pentru cei fără adăpost. Transform întunericul în lumină”.
Cuprins:
Creştea în jurul lui 80 de orfani
După raziile poliţiştilor, regatul subteran a fost desfiinţat, iar acum, cei aproape 80 de orfani care trăiau în jurul lui Bruce Lee au ajuns fie după gratii, fie împrăştiaţi care încotro. Sunt doar o parte dintre cei aproximativ 1.100 de copii orfani care trăiesc pe străzile din în Bucureşti, dintre care jumătate se droghează. Liviu, unul dintre ei, trăieşte doar ca să se drogheze cu marijuana, mefedronă, heroină, cocaină sau, cel mai frecvent, cu aurolac cumpărat cu 55 de lei sticla de la un magazin de pe Luică. Aşa uită de foame, de oboseală, de singuratate, de suferinţă. Prietenul lui, Romeo, nu a trăit mereu pe străzi. Povesteşte plângând că s-a apucat de droguri la 22 de ani, după ce copilul pe care l-a făcut cu o jurnalistă austriacă a murit. “Viaţa pe străzi a devenit normală pentru mine”, spune printre lacrimi Romeo, în timp ce corpul îi tremură. Pe o saltea în apropierea gării stă Stela, iar lângă ea, un maldăr de haine. Toată averea ei. A început să se drogheze cu heroină încă de la vârsta de 11 ani şi până acum, la 40 de ani, nu s-a mai oprit. Are trei copii în Suedia, Norvegia şi România, dar asta e tot ce ştie despre ei.
Cât despre Roxana, aceasta a ajuns să trăiască pe străzi după ce a aflat că a fost infectată cu HIV. “Nu vreau să trăiesc. Viaţa mea este dezgustătoare. Nu mai vreau nimic”, spune absolventa de facultate. Tot ce îi trebuie sunt mâncare, droguri sau madlene, aşa că cerşeşte.
Ştefan şi-a văzut mama murind
De partea cealaltă, Costel visează însă. Are 17 ani, nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, mama e plecată în Anglia, iar el îşi doreşte să devină cântăreţ de manele. “Gândurile mele, toate gândurile mele se îndreaptă către tine. Şi în visele mele eşti doar tu, dragostea mea. Aş venera dragostea ta. Cu un singur cuvânt. Am greşit, dar mai dă-mi o şansă…”, oferă Costel o mostră dintr- o producţie proprie, în timp ce prietenul său, Ştefan, inspiră profund dintr-o pungă cu aurolac. O întreabă pe jurnalista suedeză Magda Gad dacă vrea să-i fie mamă. “Te iubesc”, îi spune răspicat, în timp ce se lipeşte de ea. După o săptămână, mărturiseşte că pe cea care i-a dat viaţă a pierdut-o când avea doar 10 ani. A fost ucisă în stradă, în faţa lui.
Visează să aibă o casă măcar o lună
Claudiu şi Andrei au 13 ani, din care 6 petrecuţi pe străzi. Nu se droghează, doar se adăpostesc în canalele de la Piaţa Unirii. Cerşesc pentru a supravieţui, iar când au o zi bună, cumpără pizza şi pentru alţii. Au învăţat să îşi poarte siguri de grijă după ce au fugit din centrul de plasament din cauza bătăilor. Acum se tem să nu fie răpiţi şi ucişi pentru organe sau să încapă pe mâna pedofililor, care îi violează şi îi filmează, ca să vândă apoi înregistrările. Când vor avea mulţi bani îşi doresc să închirieze o cameră pentru o lună, ca să vadă cum e să ai o casă. În acest timp, poliţiştii par mulţumiţi de eforturile depuse în ceea ce priveşte problema traficului de droguri şi a persoanelor dependente. “Dacă vă uitaţi la statisticile Autorităţii Naţionale Antidrog, veţi vedea că nu avem o problemă foarte mare. Sigur, există zone în care sunt utilizate heroina şi alte substanţe psihoactive, cum ar fi Ferentari”, spune, sub protecţia anonimatului, un agent. “Se întâmplă şi în jurul Gării de Nord, dar am arestat câteva figuri importante din zona respectivă. Aşa cum aţi văzut, Bruce Lee nu mai este pe străzi”, încheie acesta mulţumit. De partea cealaltă, voluntarii Asociaţiei Române Anti-SIDA au o altă statistică. Potrivit acestora, în Bucureşti mor în fiecare săptămână două persoane dependente de droguri. De trei ori mai multe decât în toată ţara.
Punga cu aurolac e o prelungire firească a tinerilor fără viitor care trăiesc în zona Gării de Nord.
Îi ajută - recunoaşte unul dintre ei - să uite de foame, de singurătate şi de suferinţă
