Tatăl lui Ionuț Gologan, românul condamnat în Malaysia pentru trafic de droguri: „Băiatul meu a rămas fără dinți, e piele și os”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
20 de ani de închisoare și 10 lovituri de bici a fost pedeapsa primită de Ionuț Gologan, 29 de ani, prahoveanul prins cu droguri pe aeroportul din Kuala Lumpur, care fusese inițial condamnat la moarte. Tatăl lui a mărturisit pentru Observatorul Prahovean, că fiul lui „a ajuns piele și os”, dar și că nu și-a pierdut speranța că-l va revedea, într-o zi, acasă.
Ionuţ Gologan, din localitatea prahoveană Telega, a fost prins, pe data de 26 iunie 2012, pe aeroportul din Kuala Lampur, Malaysia, cu 2,5 kilograme de droguri de mare risc.
Lucra ca șofer, part-time, pentru o firmă de transport din Germania. Cărăușia l-a costat scump de prahovean. A fost dus imediat într-o puşcărie de maximă siguranţă. Magistrații malaysieni l-au condamnat la moarte prin spânzurare. Pe 26 ianuarie 2016 s-a judecat recursul în cazul lui la Curtea Federală de Justiţie a Malaysiei, care a reconfirmată pedeapsa capitală.
În 2018, guvernul din Malaysia a decis abolirea pedepsei automate cu moartea pentru traficanții de droguri. Iar condamnarea a fost preschimbată în 20 de ani de închisoare.
Ionuț a fost crescut doar de tată, mama abandonându-l la naștere, și o bunică, acum în vârstă de 89 de ani. A fost un copil sărac și, spun vecinii, probabil tocmai această sărăcie l-a determinat să își dorească să facă bani repede și ilegal.
„Băiatul meu a rămas fără dinți, a fost bătut și chinuit, a slăbit piele și os de nimeni nu l-ar mai recunoaște”, spune încercatul părinte.
„Măcar știm că nu-i vor pune ștreangul de gât”
„E greu, e foarte greu. E singurul meu copil. Am fost ajutat cu bani, dar ce folos… Sentința e aceeași. Nu există acord diplomatic între cele două țări. Copilul meu a fost folosit. Nici nu știa ce e în bagaj, la momentul la care i s-a găsit metamfetamina. Era un copil amărât de la țară, folosit de alții drept cărăuș. Ce-o fi fost în mintea lui? Nici nu mai contează. Măcar știm că nu-i vor pune ștreangul de gât”, spune Dumitru Gologan.
Întreaga viața i-a fost distrusă, arată îngrozitor, nici vocea nu i-o mai recunosc când mai vorbim la telefon. Vrea în țară, vrea acasă, dar legile sunt foarte dure acolo pentru trafic de stupefiante. Ne e foarte dor de el, știm că a greșit, dar nu merita o așa soartă.Dumitru Gologan:
