Tedy Ursuleanu, mărturii din infern, la doi ani de la Colectiv. “Îmi atârna pielea de unghii…”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Tedy Ursuleanu, mărturii din infern, la doi ani de la Colectiv. Tânăra este una dintre supraviețuitoare, însă nu poate uita chinul prin care a trecut în noaptea fatidică.
Tedy Ursuleanu face dezvăluiri cutremurătoare la doi ani de la incendiul din Colectiv, în urma căruia și-a pierdut viața 64 de oameni.
Tedy Ursuleanu, mărturii din infernul Colectiv
“Pielea topindu-se ca o peliculă subțire de ceară, mirosul de carne arsă, fumul negru acoperindu-ne chipurile, părul arzând mocnit în îmbrățișarea focului, strigăte de durere și disperare. Acestea sunt amintirile mele dintr-o seară de vineri, concertul la care mi-am văzut pentru ultima oară o parte din prieteni. M-am trezit într-un spital, după o lună și jumătate, cu degetele amputate, în incapacitatea de a vorbi, hrănită artificial, cu arsuri de gradul 2B și 3, pe 45% din suprafața corpului.În total peste 3 luni de spitalizare, numeroase operații de amputare, plastie și reconstrucție, sute de ore de kinetoterapie pentru a-mi putea recăpăta mobilitatea brațelor și a capului, în încercarea de a duce o viață cât mai aproape de normal, dar nimic din toate astea nu doare mai tare că amintirea zilei de 30 octombrie”, dezvăluie Tedy pentru Adevărul.
“Am fost şi la terapie de grup, şi individuală. În prezent, sunt monitorizată de psihiatrul Spitalului Militar, am şi medicamentaţie prescrisă. Am făcut o pauză de câteva luni crezând că nu mai am nevoie de pastile şi că sunt ok, dar acum iau din nou. A trebuit să continui tratamentul. Şi la psiholog merg, tot la Spitalul Militar. Mă duc de câte ori simt nevoia, nu am vizite programate”.
Mi-am prins piciorul în ceva. Nu ştiu în ce mi-am prins piciorul, erau nişte chestii aruncate, căzute, nu ştiu, lângă intrare, dar mi l-am prins atât de tare încât nu am reuşit să mi-l eliberez oricât am încercat să mi-l smulg de acolo. Chiar şi în momentul în care au venit să mă scoată s-au chinuit foarte mult. Am zis că ies fără picior. Am zis «scoate-ţi-mă oricum de aici». M-am gândit că nu mai ies de acolo. În momentul în care am văzut că vine flacăra şi mi-am acoperit faţa cu mâinile, am simţit efectiv cum sunt înconjurată de un val de căldură. Îmi auzeam părul sfârâind. Atunci mi-am zis că asta a fost tot. Eram ferm convinsă că nu voi ieşi de acolo”, a povestit Tedy pentru Adevărul.ro. La Spitalul Colțea ne-au tăiat hainele. Cred că eram în stare de șoc pentru că mi se umflaseră mâinile și fața, mi se închideau ochii și tremuram necontrolat. Îmi atârna pielea de unghii și nu vedeam mare parte din degete. Îmi tăiau ceva dimprejurul unghiilor și mă uitam așa, printre gene, să văd ce se întâmplă".
Citește și
Doi ani de la Colectiv. Impactul psihologic al dezastrului, analizat de specialistul Libertatea
