Majoritatea oamenilor de pe planetă acceptă trecerea timpului ca pe o lege naturală, împărțindu-l în ore, zile și ani.

Totuși, două domenii științifice distincte arată că percepția noastră asupra timpului este mai degrabă un construct cultural decât o funcție biologică înnăscută.

O comunitate fără timp, în Amazon

Într-un colț izolat al Amazonului brazilian, trăiește tribul Amondawa, care până în 1986 nu a avut contact cu lumea exterioară.

Studiile efectuate de o echipă de lingviști și antropologi britanici au scos la iveală o realitate surprinzătoare: această comunitate nu are conceptul de timp abstract, separat de evenimentele care îl marchează.

În limba lor lipsesc cuvintele pentru „săptămână”, „lună” sau „an”. Amondawa percep doar ciclurile naturale, precum ziua, noaptea și anotimpurile.

De asemenea, ei nu își măsoară vârsta în ani; în schimb, își schimbă numele în funcție de etapele vieții.

De exemplu, un copil mai mare transmite numele său unui frate mai mic, iar el primește unul nou, marcând simbolic tranziția într-o altă etapă a vieții.

Conform cercetătorilor, această abordare unică demonstrează că ideea de timp măsurabil nu este inerentă naturii umane.

Este, de fapt, un concept artificial, asemănător cu matematica sau scrisul, iar oamenii pot trăi vieți împlinite fără a-l inventa.

Cum visăm în afara timpului

Un alt spațiu unde noțiunea de timp liniar este complet deconstruită se află în visele noastre. În timpul somnului, cortexul prefrontal, responsabil pentru logică și ordinea evenimentelor, devine inactiv.

În schimb, zonele emoționale ale creierului rămân active, permițând minții să treacă instantaneu prin decenii și locații diferite, fără a simți vreo incongruență.

Experții în neuroștiințe explică faptul că, în starea trează, creierul verifică constant semnalele senzoriale pentru a susține iluzia timpului stabil.

În vis, aceste verificări dispar, lăsând loc unei percepții fluide a timpului. Experimentele cu vise lucide au arătat că, deși creierul poate răspunde la stimuli externi în timp real, el nu creează niciodată o cronologie liniară pe cont propriu.

Timpul: un instrument, nu o realitate absolută

Compararea acestor două perspective demonstrează că timpul, așa cum îl percepem, nu este un adevăr fundamental al universului, ci un instrument al organizării sociale.

În timp ce tribul Amondawa demonstrează că o cultură poate trăi fără conceptul de timp abstract, mintea umană, în somn, renunță la această noțiune în mod natural.

Acest lucru nu înseamnă că ceasurile sau programările sunt inutile. Funcționarea societății moderne, transportul și munca organizată depind de măsurarea precisă a timpului.

Totuși, potrivit cercetătorilor, sunetele constante ale unui ceas ticăind sunt doar o convenție, nu o necesitate.

În momentele rare, cum ar fi o vacanță prelungită, când zilele curg fără griji, oamenii revin la un mod de a fi mai apropiat de starea naturală, experimentată de strămoșii noștri cu mii de ani în urmă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.