Tinerii aleg calitatea sau cantitatea când vine vorba de haine și încălțăminte? Cum văd croitorii și cizmarii schimbarea obiceiurilor de cumpărare între generații

Reporterul Libertatea a stat de vorbă cu meșteșugari care au văzut de-a lungul anilor cum s-a modificat raportarea la haine și încălțăminte, dar și cu tineri care au păreri împărțite: unii recunosc că pe lângă articolele calitative aleg și produse ieftine pentru că sunt accesibile și la modă, în timp ce alții spun că merită să investești în materiale durabile, chiar dacă plătești mai mult. 

Cerere tot mai mică pentru materiale premium în România

Cristina Măcelaru, fondator și proprietar al atelierului „Le Couturier”, spune că sunt puține persoanele care caută materiale de calitate precum cașmirul și lâna, motiv pentru care multe ateliere nu se mai aprovizionează cu astfel de materiale. „Oamenii nu găsesc să cumpere din magazinele din România, pentru că magazinele nu mai importă. Spun că nu se cumpără, deci nu e cerere, iar dacă nu se cumpără, nici ei nu au cum să aprovizioneze atelierele.”

Conform acesteia, în general, oamenii care apelează la serviciile unui croitor vor să își retușeze hainele, să le scurteze sau să le cambreze și mai rar să repare propriu-zis o piesă vestimentară.  

Media de vârstă a clienților care ajung cel mai des în atelier este de 30-40 de ani, însă sunt și mulți tineri care își aduc hainele la modificat. Doamna Cristina a observat că mulți dintre ei vin cu articole cumpărate de pe platforme precum Shein, articole care necesită destul de multe ajustări.

În atelierul ei ajung atât persoane care își doresc haine croite de la zero, cât și clienți care vor doar mici corecții, precum schimbarea unei căptușeli, scurtarea mânecilor unui sacou sau înlocuirea unui fermoar. „Am făcut două perechi de pantaloni după un model al unui designer japonez. Cineva i-a vărsat o scrumieră în brațe domnului respectiv și i-a ars pe cei originali. I-am desfăcut pe cei originali, i-am cusut și croit din nou și i-am confecționat alții. Pantalonii sunt 100% din in”, povestește aceasta.

Prețurile pentru retușuri diferă în funcție de piesă și de complexitatea lucrării. Scurtarea mânecilor la un sacou costă între 69 și 190 de lei, modificările la rochii pornesc de la 49 de lei, iar la blugi de la 49-59 de lei. Hainele realizate la comandă sunt semnificativ mai scumpe, un sacou de damă ajungând la aproximativ 649 de lei, iar o rochie de ocazie, la 899 de lei sau mai mult.

O viață în ateliere de croitorie

Aurelia Achim, croitoreasă cu zeci de ani de experiență, povestește că a învățat această meserie încă din școală, iar croitoria i-a asigurat mereu un trai stabil. „Am făcut școala la UCECOM trei ani, după care am dat diferențe și am intrat în clasa a 11-a la liceu. Nu am murit niciodată de foame cu meseria asta.”  De-a lungul timpului a avut inclusiv propriile magazine de haine, însă odată cu apariția mallurilor, micile afaceri au început să dispară, fiind „înghițite” de marile centre comerciale, după cum spune ea.

Puțini tineri mai aleg să-și repare hainele

În prezent, în atelierul său ajung frecvent tineri care vin cu haine cumpărate de pe site-uri precum Trendyol, Shein sau Temu. Aceasta observă că multe dintre articole sunt slab realizate, cu croiuri greșite și materiale de proastă calitate, ceea ce face dificilă ajustarea lor. „Majoritatea sunt lucrate foarte rău, câteodată nici nu am ce să le fac. Nu vin bine, nu sunt croite corect. Când vine vorba de scurtat se poate, dar când e o modificare mare nu mai iese bine.”

Din experiența dânsei, multe persoane din generația tânără nu mai aleg să salveze o piesă vestimentară, ci preferă să o înlocuiască imediat cu alta, datorită prețurilor mici și accesibilității comerțului online. Totuși, punctează că în zilele noastre, prețurile au crescut enorm și că există și persoane care continuă să își repare hainele.

Croitoria, pe cale de dispariție

Deși este la pensie, Aurelia Achim își păstrează atelierul deschis, nu doar ca sursă de venit, ci și pentru a rămâne activă și conectată la meseria pe care o iubește. Munca îi oferă energie, satisfacție, un scop zilnic și, privind spre viitor, se teme că această profesie se va pierde treptat, pe măsură ce generațiile tinere aleg tot mai rar să învețe meseria. „Am acest atelier pentru a avea activitate, pentru că iubesc această meserie, ca să mă pot descurca, să plătesc utilități, ca să mai plec într-o excursie, pentru mine. Îmi dă un vibe bun, ce să fac acasă? Și ce știu să fac eu nu mai știe să facă multă lume. O să dispară în timp această meserie.”

Cizmar cu 60 de ani experiență. Cum vede schimbarea generațiilor?

Paliu Ilie, cizmar în vârstă de 75 de ani, lucrează de la 15 ani în acest domeniu, iar de 26 este în același atelier din sectorul 2 al Capitalei.

În 60 de ani de experiență a prins toate etapele acestei meserii și a observat transformările din jurul ei, de la perioada în care oamenii își doreau frecvent o încălțăminte făcută pe comandă, din piele naturală și veneau la cizmar cu încredere, până în prezent, când achizițiile rapide din mediul online au înlocuit aproape complet această profesie.

Spune că oamenii vin în continuare să își repare încălțămintea, mai ales cei care îl cunosc de mult timp. „Eu sunt de 26 de ani aici, mă cunoaște lumea, știe de mine și vine lumea să repare, pentru că e viața așa cum e”, povestește el.

Totuși, numărul tinerilor care îi trec pragul este mai mic, iar preferințele lor s-au schimbat vizibil odată cu trecerea timpului. „Vin și tineri, dar mai puțini. Ei nu prea pun preț pe material, pe pielea naturală. Pun preț pe design, nu pe calitate, nu îi interesează prea mult.”

Încălțămintea la comandă, făcută doar în situații speciale

Deși știe să facă încălțăminte cap-coadă, cererea este extrem de redusă, fiind preferată aproape exclusiv în situații speciale, precum probleme ortopedice sau mărimi dificil de găsit în comerț. „Fac și încălțăminte de la zero, dar lumea nu cere, își cumpără de pe net, nu se mai face comerț. Doar în cazuri în care cineva are o problemă cu piciorul, are platfus, are monturi, piciorul gros și nu găsește în comerț. Dar așa, să vină și să facă… nu.”

Prețurile în atelierul domnului Ilie pornesc de la 40-50 de lei pentru schimbarea flecurilor la pantofii bărbătești și 30-35 de lei la cei de damă, însă pot crește semnificativ în funcție de starea încălțămintei și de tipul reparației necesare.

Prețurile crescute, factorul principal pentru care tinerii aleg cantitatea

Tinerii spun că alegerea hainelor mai ieftine nu ține doar de modă sau de preferințe trecătoare, ci și de contextul economic actual, în care cumpărăturile de pe anumite site-uri sunt mult mai accesibile decât articolele de calitate, ale căror prețuri au crescut considerabil.

Ștefania, în vârstă de 22 de ani, recunoaște că fenomenul fast-fashion are un impact puternic asupra generației tinere, însă consideră că există și motive reale în spatele alegerilor. „Fiecare vrea să fie în pas cu tendințele, iar prețul hainelor de calitate a crescut extrem de mult.”

În cazul ei, spune că lucrurile sunt echilibrate, deoarece preferă să aibă câteva piese vestimentare foarte calitative, pe care le completează cu articole accesibile. Deși își cumpără uneori din mall sau de pe platforme online, spune că cel mai des obișnuiește să meargă în magazinele second-hand, unde găsește haine ieftine și bune ca material. 

Părerea tinerilor în legătură cu shoppingul online

Întrebată care a fost experiența ei cu articolele comandate de pe internet, aceasta s-a declarat mulțumită, menționând că până acum a avut noroc cu piesele vestimentare primite, care au corespuns atât ca mărime, cât și ca aspect. „Când vine vorba de Shein și Trendyol, cred că ajută foarte mult să verifici constant review-urile de la produsele pe care ți le pui în coș.”

Pasiunea pentru stil și calitate, moștenită de la mamă

O opinie diferită o are și Andra, o tânără de 24 de ani, care spune că nu poate cumpăra haine doar pentru că arată bine. Preferă să aibă mai puține, dar de calitate, care să reziste în timp. „Cred că asta vine de la mama. Am crescut văzând-o purtând cele mai interesante rochii și costume, iar pe vremea aia nu era chiar simplu să găsești haine frumoase. Mergea la croitor, uneori chiar își făcea singură ținutele.”

Odată cu trecerea timpului, menționează că au început și ele să își cumpere îmbrăcăminte din mall, însă mama ei a rămas fidelă atelierelor românești și materialelor naturale, precum bumbac, mătase sau piele. „Pentru mine, asta a devenit ceva instinctiv. În toate pozele din copilărie apar în rochii colorate, cu pălării ciudate, dar simpatice. Și acum, deși sunt studentă și nu îmi permit să îmi cumpăr des, încerc pe cât pot să aleg piese atemporale, care să-mi semene.”

Întrebată cât de des apelează la un croitor, Andra spune că nu merge frecvent, însă atunci când o face este pentru mici ajustări, astfel încât hainele să îi vină mai bine. „De câteva ori am apelat la croitor și pentru ocazii speciale, cum ar fi o nuntă sau balul de absolvire.”

Foto ilustrativ: Shutterstock

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.