Transformările prin care trec copiii ai căror părinți muncesc în străinătate. Psiholog: „Îi puteți ajuta chiar și de la distanță”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Psihologul Constantin Cornea vorbește, într-un interviu acordat publicației Libertatea, despre mecanismele unui fenomen în România modernă: migrația pentru muncă și problemele apărute la nivel familial.
Cuprins:
Ce elemente trebuie luate în considerare
Specialistul explică faptul că o evaluare corectă a transformărilor suferite de copiii ai căror părinți pleacă sezonier în străinătate ar presupune evaluarea mai multor factori:
- Mediul de acasă. Cornea spune că acești copii pot fi crescuți de unul dintre părinți, în cazul în care celălalt este plecat la muncă în străinătate, sau de bunici. Este una dintre variantele cele mai comune, arată statisticile, favorabile unui impact psihologic minor. „Ar reprezenta elemente negative în cazul în care părintele sau bunicii care rămân cu el suferă de depresie, alcoolism, lipsa unui loc de muncă sau o afecțiune medicală gravă. Toate aceste suferințe pot traumatiza copilul, împiedicându-l să vadă frumusețea vieții”, explică el.
- Dacă mai are frați sau surori. Specialistul afirmă că poate fi un lucru bun pentru că are cu cine socializa sau are pe cine se baza în cazul în care este agresat fizic sau psihic atunci când iese din casă sau la școală.
- Mediul de la școală. Psihologul arată că bullyingul este foarte întâlnit la modul general în școli în România contemporană. „Copilul ai cărui părinți sunt plecați la muncă în străinătate este, de cele mai multe ori, o victimă sigură, tocmai pentru că nu are un sprijin din rândul adulților”, explică el.
- Activitățile complementare. Cornea propune sportul sau activitățile artistice, deoarece acestea îl pot ajuta pe copil să își găsească o preocupare prin care să uite de suferința provocată de absența părinților.
Psihologul spune că un copil care nu are părinții aproape poate dezvolta afecțiuni precum:
- Depresie, anxietate, atacuri de panică;
- Tulburări alimentare - anorexie, bulimie, obezitate;
- Tulburări ale somnului - coșmaruri, somn întrerupt;
- Tulburări comportamentale - comportamente antisociale sau retragere socială.
Povestea lui Cezar
Cezar Greavu (27 de ani) este originar din Făgăraș și spune că a crescut într-un mediu liniștit, alături de bunicii lui, care i-au oferit o copilărie frumoasă. „De mic am fost înconjurat de grijă și afecțiune, chiar dacă mama mea era plecată în străinătate”, spune el.
Cezar susține că la vremea respectivă era prea mic pentru a înțelege motivele plecării mamei, mai ales că spune că situația de acasă era una bună. „Lipsa ei s-a simțit, dar m-am obișnuit cu această realitate”, explică el.
Mama lui este plecată de aproximativ 25 de ani, iar tânărul spune că, într-o oarecare măsură, i-a influențat și lui plecarea, alegând să emigreze la vârsta de 20 de ani pentru a munci în Italia, iar mai apoi în Germania. „Am înțeles sacrificiile pe care le-a făcut și dificultățile prin care a trecut, iar acest lucru a contribuit la modul în care privesc plecarea în străinătate”, spune el.
Tânărul susține că cel mai mult a fost afectat în momente ale vieții cum ar fi în serile de Crăciun, când și-ar fi dorit ca mama lui să fie prezentă, sau atunci când a terminat școala. „Mi-ar fi plăcut să o văd acolo, să o fac mândră. Voiam să stăm la masa în familie. Îmi aduc aminte cum mă întrebam de ce nu vine la noi de sărbători”, explică tânărul.
Cu toate acestea, bărbatul spune că s-a adaptat situației și consideră că a fost dintotdeauna o fire mai rebelă, ceea ce susține că l-a ajutat să nu se lase afectat atât de mult.
Cezar punctează că acum se simte mai traumatizat de lipsa mamei decât în copilărie. „Acum mă afectează pentru că știu că a îmbătrânit și e bolnavă și mi-aș dori să fiu mereu acolo când are nevoie”, concluzionează tânărul.
Cum își pot proteja părinții copiii rămași acasă
Îndrumările din perspectivă psihologică sugerate de psihologul Cornea sunt următoarele:
- Mediul de acasă - specialistul arată că este important pentru copii să aibă acasă tot ceea ce este necesar pentru o alimentație sănătoasă. La fel de important este și necesarul pentru școală, dar și echipamentul sportiv și/sau un instrument muzical pentru a avea o preocupare care le poate aduce plăcere. Specialistul sugerează ca părinții să nu exagereze cu cadourile pentru a compensa lipsa lor.
- Comunicare caldă cu propriul copil, pentru a încerca să îi fie înțeleasă lumea interioară, preocupările, temerile, fricile, dar și calitățile. „Cunoscându-vă copilul foarte bine, îl puteți ajuta, chiar și de la distanță, să își facă planuri pe care să le realizeze, să aibă visuri pentru care să lupte, simțindu-vă aproape, ca un sprijin ce îi oferă motivație, putere, dar și un umăr pe care să plângă atunci când este supărat sau dezamăgit”, explică el.
- Sportul și artele frumoase. Psihologul sugerează ca părinții să-l îndrume pe copil către un sport: înot, tenis, baschet etc. „Poate învăța să se autodepășească, să își învingă temerile, să își controleze corpul, dar și emoțiile”, spune psihologul. Artele frumoase pot însemna și cântatul la un instrument muzical sau dansurile.
Cornea susține că, indiferent dacă lipsește unul sau ambii părinți de lângă un copil, pot exista planuri pentru acea familie prin care copilul rămas acasă să nu se simtă singur și abandonat, ba din contră, să găsească în părinții săi forța, motivația și sprijinul pentru a-și construi o viață minunată.
