Ultima fabrică de sticlă din România, veche de 400 de ani, se deschide pentru turiști. ”Am făcut pahare pentru nunta Prințului Charles”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Puțini oameni mai știu că fabrica de sticlă de la Avrig există și astăzi și nu doar cu numele, informează Turnul Sfatului. Fabrica veche de patru secole este ultimul loc din România în care se mai produce sticlă handmade, iar oamenii povestesc, cu mândrie, că au făcut pahare pentru nunta Prințului Charles, dar și produse de lux pentru Tiffany și Versace. Azi, tărâmul unei meserii pe cale de dispariție poate fi vizitat și de cei curioși, pentru că fabrica și-a deschis porțile și pentru turiști. Biletul costă doar 10 lei, preț în care intră și un suvenir.
Cuprins:
În spatele zidurilor care te-ar putea duce cu gândul la o clădire părăsită, zi de zi lucrează, iarna în frig și vara la 80 de grade Celsius, puțin peste o sută de avrigeni.
Pasiunea pentru sticlă modelată manual se regăsește chiar aici, în ultimul loc din România în care se mai produce sticla handmade.
Fabrica își deschide porțile celor care vor să îi treacă pragul, iar cei câțiva meșteri rămași le vor dezvălui deosebita artă de a sufla sticla fierbinte în adevărate piese de colecție, arată sursa citată.
Ca într-un episod live al emisiunii „How it’s made” (n.r. Cum se face), Doru Teodorescu, directorul fabricii de sticlă de la Avrig ne poartă prin mai multe încăperi și descoperim astfel pașii pe care sticla, topită într-un cuptor în care temperatura ajunge la 1460 de grade Celsius, îi urmează până să devină un produs finit, în cutie, pregătit pentru transport.
Pornim de la cele două bazine – cel cu temperatura de 1460 de grade Celsius, care ține „ingredientele” mereu topite, de unde sticla merge în cel de-al doilea din care își iau material sticlarii sau suflătorii la țeavă și în care temperatura este de 1250 de grade.
Aici începe cu adevărat arta.
Muncitorii sunt angrenați într-un dans perfect, fiecare știind exact ce are de făcut. Dacă unul din ei greșește, întreg produsul este compromis.
„După ce produsul e gata, totul este pus într-un cuptor de recoacere, pentru a evita ca sticla să crape la final, pentru ca produsul să fie uscat uniform. Urmează primul din cele trei controale de calitate.
Paharele sunt sortate, puse deoparte și vor fi trimise la finisare – trebuie șlefuite la gură, imprimate, apoi spălate și împachetate”, explică Doru Teodorescu.
Meserie pe cale de dispariție
Fabrica rezistă de aproape 400 de ani, din 1625 mai exact, istorisește directorul. Din păcate, spre deosebire chiar de acum câteva zeci de ani, azi meseria nu mai este la fel de căutată.
Dacă atunci lucrau 1200 de oameni, acum vom găsi în fabrică de-abia 120 de muncitori.
Este o meserie pe cale de dispariție. Nu mai reușesc să școlarizez. 80% din angajați sunt pensionari care încă mai pot să lucreze și vor în continuare. Am și sticlar la 65 de ani și mă bazez pe el chiar mai bine decât pe unul mai tânăr, cu mai puțină experiență. E o meserie grea și nici nu e plătită după munca depusă. Doru Teodorescu:
”Mulți avrigeni, cam 90% dintre ei, preferă să facă naveta la Sibiu și să lucreze paznici sau altceva în loc să vină aici la fabrică și să facă sticlă”, mai spune directorul fabricii.
La momentul actual, peste 90% din produse sunt create pentru afară. Este o artă ceea ce se petrece la Avrig în această fabrică și e păcat că nu e atât de apreciată în propria țară, arată directorul.
„Vara temperatura unde lucrează ajunge la 80 de grade. Acum când e frig afară e frig și în secție. Oamenii sunt obișnuiți, dar e o meserie grea.
De aceea sunt considerați mineri de suprafață. E trist că munca lor nu e apreciată aici, la noi în țară, dar e apreciată în afară.
Am făcut sticlărie inclusiv pentru nunta prințului Charles, pentru Tiffany, Versace și multe alte nume mari din afara granițelor”, spune acesta.
Vor să intre pe piața din România
Tocmai de aceea, Doru Teodorescu își propune să intre și pe piața din România cu mai mult avânt, dar misiunea este grea.
„La fel ca la piață, unde omul nu poate deosebi producătorul de un simplu comerciant care nu aduce produse locale, la fel este și aici.
Ne luptăm cu cei care fac sticlă cu presa, mai ieftină și care ne scoate pe noi de pe piață, cei care muncim manual.
Desigur, tocmai din cauza faptului că la noi se pune accentul pe oameni în detrimentul mașinăriilor, costul produselor este mai mare”, spune el.
În vizită la Fabrica de Sticlă
La fabrică se pot face și vizite, în fiecare zi, de luni până vineri și uneori chiar sâmbăta. Costul unui bilet este de 10 lei, iar vizitatorii vor pleca acasă și cu un mic suvenir, inclus în acest preț.
Curioșii vor avea astfel ocazia să urmărească întregul proces, de la sticla topită până la produsul finit și să descopere această artă chiar din mâinile meșterilor angajați aici.
„Ne dorim să le arătăm ceea ce se întâmplă la noi în fabrică, să știe că încă existăm și că luptăm să rămânem pe piață.
Oamenii aceștia lucrează constant, neobosiți, pentru ca toate produsele să fie unele de calitate superioară”, concluzionează directorul fabricii.
Sursa foto: Turnul Sfatului
